Lecția 1. Unitate în diversitate

TEXT DE MEMORAT: „Ca toți să fie una, după cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca ei să fie una în noi; ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)

„Proclamarea evangheliei trebuia să fie mondială în amploarea ei, și mesagerii crucii nu puteau spera să împlinească misiunea lor importantă, dacă nu urma să rămână uniți în legăturile unității creștine, și astfel să reveleze lumii faptul că ei erau una cu Hristos în Dumnezeu.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 90 engl. (cap. 9, Cei șapte diaconi).

Recomandare pentru studiu: Evanghelizarea, p. 98-107 engl. (cap. 5, Organizând activități evanghelistice, subcap. Unitate în diversitate și Îngăduind mai mult decât doar metoda unui om).

Duminică 27 martie

1. ÎMPLININD RUGĂCIUNEA LUI HRISTOS

a. În rugăciunea Sa de mijlocire, ce cerere specială a prezentat Hristos Tatălui Său? Ioan 17:11, 14, 21-23.

Ioan 17:11, 14, 21-23: „Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește , în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi… 14Le-am dat Cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume… 21-23 Mă rog ca toți să fie una, cum Tu , Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.”

(Ioan 17:23, BTF: „Eu în ei și tu în mine, pentru ca ei să fie făcuți desăvârșiți în unul și ca lumea să știe că Tu m-ai trimis și că i-ai iubit, precum M-ai iubit pe Mine.”)

b. Care este condiția esențială pentru a obține unitate între frați? Isaia 45:22; Evrei 12:1, 2.

Isaia 45:22: „Întoarceți-vă la Mine, și veți fi mântuiți toți cei ce sunteți la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul.” (Textul în engleză: „Priviți la Mine și fiți salvați, toate marginile pământului, fiindcă Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.”)

Evrei 12:1, 2: „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre (engl.: „privind cu atenție la Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre”), adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

„Viața spirituală și puterea [ucenicilor] depindeau de o legătură strânsă cu Cel de la care primiseră ei misiunea de a predica evanghelia.

Doar pe măsură ce erau uniți cu Hristos puteau ucenicii să spere a avea puterea însoțitoare a Duhului Sfânt și cooperarea îngerilor cerului.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 90, 91 engl. (cap. 9, Cei șapte diaconi).

„Trebuie să fim ca unul, și această unitate sacră trebuie să fie contemplată și nutrită în biserica lui Dumnezeu, fiecare încercând să realizeze împlinirea rugăciunii lui Hristos. Trebuie să alungăm orice gândire de rău împotriva fraților noștri.” —The Review and Herald, 16 august 1892.

Luni 28 martie

2. BIRUIND DEZBINĂRILE

a. Cum putem depăși dezbinările din familie și biserică? Ioan 15:4.

Ioan 15:4: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine.”

„Cauza diviziunilor și a discordiei din familii și din biserică este separarea de Hristos. A veni aproape de Hristos înseamnă a veni aproape unii de alții. Secretul adevăratei unități în biserică și în familie nu este diplomația, nici managementul, nici vreun efort supraomenesc de a depăși dificultățile — deși va fi de realizat mult din acestea — ci unirea cu Hristos.

Imaginați-vă un cerc mare, de la marginea căruia pornesc multe linii, toate îndreptându-se spre centru. Cu cât mai mult se apropie de centru aceste linii, cu atât mai mult se apropie ele unele de altele.

Astfel este în viața creștină. Cu cât mai aproape venim de Hristos, cu atât mai aproape vom fi unii de alții. Dumnezeu este glorificat când poporul Său se unește în acțiune armonioasă.” — Căminul Adventist, p. 179 engl. (cap. 27, Un cerc sacru).

b. Cum putem privi spre Hristos, în timp ce El mijlocește pentru noi în sanctuarul ceresc? Ioan 5:39, 40; 17:3.

Ioan 5:39, 40: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața!”

Ioan 17:3: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”

„Cel a cărui inimă este fixată pentru a-I sluji lui Dumnezeu, va găsi ocazie să mărturisească pentru El. Dificultățile vor fi lipsite de putere pentru a-l împiedica pe cel care este hotărât să caute mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui. În puterea câștigată prin rugăciune și studiu al cuvântului, el va căuta virtute și va părăsi viciul. Privind spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței, care a suferit contrazicere din partea păcătoșilor împotriva Sa, credinciosul va înfrunta de bună voie disprețul și derâderea. Și ajutor și har suficient pentru fiecare circumstanță sunt promise de Cel al cărui cuvânt este adevărul. Brațele Sale veșnice înconjoară sufletul care se întoarce spre El pentru ajutor. În grija Sa noi putem să ne odihnim în siguranță, spunând: ‚Oricând mă tem, Eu mă încred în Tine.’ (Psalmi 56:3). Față de toți cei care își pun încrederea în El, Dumnezeu Își va împlini promisiunea.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 467 engl. (cap. 44, Casa Cezarului).

„Doar cunoscându-L pe Hristos putem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Cel Trimis de Dumnezeu îi cheamă pe toți să asculte de aceste cuvinte. Ele sunt cuvintele lui Dumnezeu, și toți trebuie să le dea ascultare; pentru că după acestea vor fi judecați. A-L cunoaște pe Hristos într-un mod salvator înseamnă a fi vitalizat de cunoaștere spirituală, a trăi cuvintele Sale în viața practică. Fără acestea, orice altceva este lipsit de valoare.” — The Signs of the Times, 27 ianuarie 1898.

Marți 29 martie

3. PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

a. Cum au luat ființă cerurile și pământul? Psalmi 33:6, 9.

Psalmi 33: 6, 9: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii lui.... 9Căci el zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă.”

(Psalmi 33:9, engl.: „Căci El a zis și s-a făcut...”).

„Când a dat formă lumii noastre, Dumnezeu nu a fost îndatorat vreunei substanțe sau materii preexistente. Pentru că ‚lucrurile care se văd nu au fost făcute din lucruri care se văd (engl. : apar).’ Din contră, toate lucrurile, materiale sau spirituale, au apărut în fața Domnului Iehova la vocea Sa, și au fost create pentru scopul Său. Cerurile și toată oștirea lor, pământul și toate lucrurile care sunt în el, sunt nu doar lucrarea mâinii Sale, [ci] ele au luat ființă prin suflarea gurii Sale.” — Solii alese, vol. 3, p. 312 engl. (cap. 38, Știința și revelația).

b. Explicați modul în care Dumnezeu ne transformă într-o nouă creatură. Ioan 6:63.

Ioan 6:63: „Duhul este acela care dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu (engl.: vi le spun Eu) sunt duh și viață.”

„Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, modelează gândurile și pătrunde în dezvoltarea caracterului.

Privind în mod constant la Isus cu ochiul credinței, vom fi întăriți. Dumnezeu va face cele mai prețioase descoperiri poporului Său care flămânzește și însetează. Ei vor descoperi că Hristos este un Salvator personal. În timp ce se hrănesc din Cuvântul Său, ei descoperă că acesta este duh și viață. Cuvântul distruge natura pământească, naturală, și împarte o viață nouă în Hristos Isus. Duhul Sfânt vine la suflet ca un Mângâietor. Prin acțiunea transformatoare a harului Său, chipul lui Dumnezeu este reprodus în ucenic; el devine o creatură nouă. Iubirea ia locul urii, și inima primește asemănarea divină. Aceasta înseamnă să trăiești ‚prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’ Aceasta înseamnă să mănânci Pâinea care se coboară din cer.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 391 engl. (cap. 41, Criza din Galilea).

c. Cum ar trebui să studiem Cuvântul lui Dumnezeu? Ioan 6:53-58.

Ioan 6:53-58: „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”

„Ar trebui să studiem cu atenție Biblia, cerându-I lui Dumnezeu ajutorul Duhului Sfânt, ca să putem înțelege cuvântul Său. Ar trebui să luăm câte un verset, și să ne concentrăm mintea asupra sarcinii de a ne lămuri de gândul pe care Dumnezeu l-a pus în acel verset pentru noi. Ar trebui să zăbovim asupra gândului, până când acesta devine al nostru propriu și știm ‚ce spune Domnul’.” — Ibid., p. 390 engl. (cap. 41, Criza din Galilea).

Miercuri 30 martie

4. PRIVIND SPRE ISUS PRIN RUGĂCIUNE

a. Prezentați exemple care arată frecvența cu care Se ruga Isus în taină — și ce ar trebui să învățăm din aceasta. Marcu 1:35; 6:45, 46.

Marcu 1:35: „A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.”

Marcu 6:45, 46: „Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage.”

„Isus Însuși, în timp ce locuia între oameni, era adesea în rugăciune. Salvatorul nostru S-a identificat cu nevoile și slăbiciunile noastre, prin faptul că a devenit un rugător, un stăruitor, căutând de la Tatăl Său rezerve proaspete de tărie, ca să poată fi pregătit pentru datorie și încercare. El este exemplul nostru în toate lucrurile. El este un frate în infirmitățile noastre, ‚ispitit în toate punctele ca și noi;’ însă ca Cel fără de păcat, natura Sa se trăgea înapoi de la rău; El a suferit lupte și tortură sufletească într-o lume de păcat. Natura Sa umană făcea ca rugăciunea să fie o necesitate și un privilegiu. El găsea mângâiere și bucurie în comuniunea cu Tatăl Său. Iar dacă Salvatorul oamenilor, Fiul lui Dumnezeu, simțea nevoia de rugăciune, cu cât mai mult ar trebui ca oamenii slabi, păcătoși, să simtă nevoia de rugăciune ferventă, constantă.” — Calea către Hristos, p. 93, 94 engl. (cap. 11, Privilegiul rugăciunii).

b. Ce citim despre viața devoțională a profetului Daniel? Daniel 6:10. Dar despre cea a regelui David? Psalmi 119:62, 145, 147, 148.

Daniel 6:10: „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.”

Psalmi 119: 62, 145, 147, 148: „Mă scol la miezul nopții să Te laud pentru judecățile Tale cele drepte… 145Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale! … 147, 148O iau înaintea zorilor și strig; nădăjduiesc în făgăduințele Tale. O iau înaintea străjilor de noapte și deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.”

„Daniel era un om al rugăciunii; și Dumnezeu i-a dat înțelepciune și fermitate să reziste oricărei influențe care conspira să îl atragă în cursa necumpătării. Chiar în tinerețea sa, el era un gigant moral în tăria Celui Puternic. După aceea, când s-a dat un decret că dacă timp de treizeci de zile cineva va îndrepta vreo rugăciune vreunui dumnezeu sau om, în afara regelui, să fie aruncat în groapa cu lei, Daniel, cu pas ferm, neintimidat, a mers în camera sa, și cu ferestrele deschise s-a rugat tare de trei ori pe zi, așa cum făcuse și înainte. El a fost aruncat în groapa cu lei; însă Dumnezeu a trimis îngeri sfinți să îl păzească pe servul Său.” —The Signs of the Times, 14 august 1884.

„Daniel știa că Dumnezeul lui Israel trebuia să fie onorat în fața națiunii babiloniene. El știa că nici regi, nici nobili nu aveau vreun drept de a se interpune între el și datoria lui față de Dumnezeul său. El trebuia să își mențină cu curaj principiile religioase înaintea tuturor oamenilor; pentru că el era martorul lui Dumnezeu. De aceea, el s-a rugat așa cum era obiceiul lui, ca și când nu s-ar fi dat niciun decret.” — The Youth’s Instructor, 1 noiembrie 1900.

„Rugăciunea adevărată angajează energiile sufletului și afectează viața. Cel care își varsă astfel în fața lui Dumnezeu nevoile lui, simte goliciunea a orice altceva de sub cer.” — Slujitorii evangheliei (1892), p. 36 engl. (cap. 1, Chemați cu o chemare sfântă, subcap. Perspectiva).

Joi 31 martie

5. RUGĂCIUNEA, UN MIJLOC ESENŢIAL AL HARULUI

a. Cât de des trebuie să ne rugăm? 1 Tesaloniceni 5:17; Luca 21:36.

1 Tesaloniceni 5:17: „Rugați-vă neîncetat.”

Luca 21:36: „Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă , ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.”

„Rugăciunea este deschiderea inimii față de Dumnezeu ca față de un prieten. Nu că ar fi necesar ca să Îi facem cunoscut lui Dumnezeu ceea ce suntem noi, ci pentru a ne face pe noi în stare să Îl primim pe El. Rugăciunea nu Îl coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță pe noi la El.

Când Isus a fost pe pământ, El i-a învățat pe ucenicii Săi cum să se roage. El le-a indicat să își prezinte în fața lui Dumnezeu nevoile lor zilnice, și să își arunce toată îngrijorarea lor asupra Lui. Și asigurarea pe care le-a dat-o El că cererile lor vor fi ascultate, este asigurare și pentru noi.” — Calea către Hristos, p. 93 engl. (cap. 11, Privilegiul rugăciunii).

b. Ce se promite celor care Îl caută cu sinceritate pe Domnul? Matei 7:7-11; Psalmi 145:18, 19.

Matei 7:7-11: „Cereți , și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe? Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

Psalmi 145:18, 19: „Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă.”

„Un alt element al rugăciunii care triumfă este credința. ‚Cel care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este, și că El este un răsplătitor al celor care Îl caută cu stăruință.’ (Evrei 11:6, engl.) Isus le-a zis ucenicilor Săi: ‚Orice lucru veți cere, când vă rugați, credeți că l-ați primit și îl veți avea.’ (Marcu 11:24). Îl credem pe cuvânt?....

Când rugăciunile noastre par să nu primească răspuns, trebuie să ne prindem de promisiune; pentru că timpul răspunsului va veni cu siguranță, și vom primi binecuvântarea de care avem cel mai mult nevoie. ” — Ibid., p. 96 engl. (cap. 11, Privilegiul rugăciunii).

c. Cu ce condiții primesc răspuns rugăciunile noastre? Ioan 15:7; 1 Ioan 5:14, 15.

Ioan 15:7: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da.”

1 Ioan 5:14, 15: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și, dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

Vineri 1 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum s-ar putea ca o atitudine a mea să blocheze succesul evanghelistic în biserica mea?

2. Cum pot pava drumul spre o armonie mai mare cu frații mei?

3. De ce este cuvântul lui Dumnezeu atât de puternic în a schimba vieți?

4. Descrieți intensitatea vieții de rugăciune a lui Isus, Daniel și David.

5. Ce pot face eu pentru a schimba radical calitatea vieții mele de rugăciune?