Lecția 13. Ambasadori pentru Hristos

TEXT DE MEMORAT: „Noi dar, suntem trimiși împuterniciți (engl.: „ambasadori”) ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcațivă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20)

„De la înălțarea Sa, Hristos a continuat lucrarea Sa pe pământ prin ambasadori aleși, prin care El vorbește copiilor oamenilor și slujește nevoilor lor. Marele Cap al bisericii supraveghează lucrarea Sa prin intermediul oamenilor rânduiți de Dumnezeu să acționeze ca reprezentanți ai Săi.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 360 engl. (cap. 34, Predicatori consacrați)

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 359-371 engl. (cap. 34, Predicatori consacrați).

Duminică 19 iunie

1. TRIBUNALUL DIVIN

a. Cine va fi judecat la tribunalul divin? 2 Corinteni 5:10; Romani 14:12; Daniel 7:9, 10.

2 Corinteni 5:10: „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”

Romani 14:12: „Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.”

Daniel 7:9, 10: „Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile.”

„Astfel a fost prezentată viziunii profetului ziua mare și solemnă când caracterele și viețile oamenilor vor trece în revistă în fața Judecătorului întregului pământ, și fiecărui om i se va răsplăti ‚conform faptele lui’. Cel Îmbătrânit de zile este Dumnezeu Tatăl. Psalmistul spune: ‚Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu.’ (Psalmi 90:2 engl.) El, sursa tuturor ființelor, și izvorul tuturor legilor, este Cel care va prezida judecata.” — Marea luptă, p. 479 engl. (cap. 28, Față în față cu raportul vieții).

„[Pavel] a declarat că urma să vină cu siguranță o zi a judecății, când toți urma să fie răsplătiți pentru faptele făcute în trup, și când urma să fie revelat în mod clar faptul că bogăția, poziția sau titlurile sunt fără puterea de a câștiga pentru om favoarea lui Dumnezeu sau de a-l scăpa de rezultatele păcatului. El a arătat că viața aceasta este timpul de pregătire pentru viața viitoare. Dacă el urma să neglijeze privilegiile și oportunitățile actuale, el urma să sufere o pierdere veșnică; niciun nou timp de probă nu urma să îi fie dat.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 424 engl. (cap. 39, Procesul din Cezareea).

Luni 20 iunie

2. ACHITAT LA JUDECATĂ

a. Cine va fi judecat mai întâi? 1 Petru 4:17, 18.

1 Petru 4:17, 18: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Și, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos?”

b. Cum putem fi noi achitați la judecată? Ioan 3:16, 17; 5:24; Romani 8:1.

Ioan 3.16-17: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece (engl.:„să condamne”) lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Ioan 5:24: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată (engl.: „nu vine în condamnare”), ci a trecut din moarte la viață.”

Romani 8:1: „Acum dar nu este nicio osândire (engl.: „condamnare”) pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.”

„Toți cei care s-au căit cu adevărat de păcat, și care prin credință au cerut sângele lui Isus ca jertfa lor ispășitoare, au înscris în dreptul numelor lor în cărțile din ceruri iertare; întrucât ei au devenit părtași ai neprihănirii lui Hristos, și caracterele lor sunt găsite a fi în armonie cu legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi șterse, și ei înșiși vor fi considerați vrednici de viața veșnică. Domnul declară, prin profetul Isaia: ‚Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.’ (Isaia 43:25). Isus spune: ‚Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.’ [Apocalipsa 3:5].” — Marea luptă, p. 483 engl. (cap. 28, Față în față cu raportul vieții).

c. Care sunt principalele condiții pentru ca cineva să fie achitat? Proverbe 28:13; 1 Ioan 1:9; Fapte 3:19.

Proverbe 28:13: „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.”

1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire (engl. „de tot păcatul”).”

Fapte 3:19: „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu (engl.: „fiți convertiți”), pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină (engl.: „când vor veni”) de la Domnul vremurile de înviorare”

„Este adevărat că trebuie să existe căință înainte să existe iertare; însă păcătosul trebuie să vină la Hristos înainte de a putea găsi căință. Virtutea lui Hristos este cea care întărește și iluminează sufletul, așa încât căința să poată fi de origine divină și acceptabilă. Petru a clarificat aceasta atunci când spune despre Hristos: ‚Pe El Dumnezeu L-a înălțat cu dreapta Sa ca să fie un Prinț și un Salvator, ca să dea lui Israel căința, și iertarea păcatelor.’ Pocăința este tot atât de sigur un dar al lui Isus Hristos ca iertarea păcatelor. Căința nu poate fi experimentată fără Hristos; pentru că tocmai pocăința, al cărui autor este El, este temelia pe baza căreia putem cere iertare. Tocmai prin lucrarea Duhului Sfânt sunt conduși oamenii la căință. De la Hristos vine harul întristării pentru păcat, precum și darul iertării, și căința precum și iertarea păcatelor sunt procurate doar prin sângele ispășitor al lui Hristos. Cei pe care Dumnezeu îi iartă, El îi face mai întâi căiți.” — The Youth’s Instructor, 6 decembrie 1894.

Marți 21 iunie

3. NAȘTEREA DIN NOU

a. Ce mesaj a adresat Isus unui lider religios? Ioan 3:3-5. Când și cum se naște din nou păcătosul? Ioan 1:12, 13.

Ioan 3:3-5: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”

Ioan 1:12, 13: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul (engl.: „puterea”)” să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

„Când adevărul devine un principiu durabil în viață, sufletul este ‚născut din nou, nu din sămânță care putrezește, ci din una care nu putrezește, prin cuvântul lui Dumnezeu, care trăiește și rămâne pentru totdeauna.’ Această naștere din nou este rezultatul primirii lui Hristos ca și Cuvânt al lui Dumnezeu. Când prin Duhul Sfânt adevărurile divine sunt imprimate în inimă, se trezesc concepții noi, și energiile care până acum dormeau sunt trezite pentru a coopera cu Dumnezeu.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 520 engl. (cap. 51, Un subpăstor credincios).

b. Când ar trebui să aibă loc experiența nașterii din nou și a morții față de păcat? 1 Corinteni 15:31.

1 Corinteni 15:31: „Vă avertizez, referitor la bucuria voastră pe care și eu o am în Hristos Isus, Domnul nostru, că mor zilnic.” (engl.)

„Cerul va fi destul de ieftin, dacă îl obținem prin suferință. Trebuie să tăgăduim eul de-a lungul întregului drum, să murim zilnic față de eu, să Îl lăsăm doar pe Isus să fie vizibil, și să menținem în mod continuu doar gloria Sa în vedere. Am văzut că cei care au îmbrățișat recent adevărul va trebui să știe ce înseamnă să suferi de dragul lui Hristos, că vor avea încercări de trecut, care vor fi ascuțite și tăioase, pentru ca ei să fie purificați și pregătiți prin suferință pentru a primi sigiliul viului Dumnezeu, să treacă prin timpul de strâmtorare, să Îl vadă pe Rege în frumusețea Lui și să locuiască în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor curați, sfinți.” — Experiențe și viziuni, p. 67 engl. (cap. Semnul fiarei).

c. Ce se întâmplă când o persoană este născută din nou? 2 Corinteni 5:14-17.

2 Corinteni 5:14-17: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge (engl.: „ne constrânge”), fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. Așa că, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii, și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

„Răscumpărarea plătită de Hristos este suficientă pentru salvarea tuturor oamenilor; însă ea va avea valoare doar pentru cei care devin creaturi noi în Hristos Isus, supuși loiali ai împărăției veșnice a lui Dumnezeu. Suferința Sa nu îl va ocroti de pedeapsă pe păcătosul necăit, neloial.

Lucrarea lui Hristos era de a restaura omul la starea lui inițială, de a-l vindeca, prin putere divină, de rănile și vânătăile făcute de păcat. Partea omului este de a se prinde prin credință de meritele lui Hristos, și de a coopera cu agenții divini în formarea unui caracter creștin; așa încât Dumnezeu să poată să îl salveze pe păcătos, și totuși să fie drept și legea Sa neprihănită [să fie] apărată.” — Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 430 engl. (cap. 55, Adevărata educație mai înaltă).

Miercuri 22 iunie

4. SLUJITORI AI ÎMPĂCĂRII

a. Cum putem fi noi împăcați cu Dumnezeu? Efeseni 2:11-13, 16; Evrei 2:17, 18.

Efeseni 2:11-13: „De aceea, voi, care altădată erați neamuri din naștere, numiți netăiați împrejur de către aceia care se cheamă tăiați împrejur și care sunt tăiați împrejur în trup de mâna omului, aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Hristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos.”

Evrei 2:17, 18: „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire (engl.: „reconciliere”, „împăcare”) pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.”

„Îndepărtează-te de vocea lui Satan și de la îndeplinirea voii lui, și stai de partea lui Isus, posedând atributele Sale, posesorul sensibilităților fine și gingașe, care poate face cauza celor sărmani, suferinzi, [cauza] Sa proprie. Omul căruia i s-a iertat mult, va iubi mult. Isus este un mijlocitor plin de compasiune, un mare preot îndurător și credincios. El, Maiestatea cerului— Regele slavei—poate privi asupra omului mărginit, supus ispitelor lui Satan, știind că El a simțit puterea vicleniilor lui Satan.” — Christian Education, p.160.

b. Fiind născuți din nou și împăcați cu Dumnezeu, ce devenim noi? 2 Corinteni 5:18, 19.

2 Corinteni 5:18, 19: „Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării (engl.: „reconcilierii”); că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.”

„Atât predicatorii cât și membrii simpli ar trebui să fie studenți ai Bibliei, și să înțeleagă cum să acționeze cu privire la cei greșiți.” — The Review and Herald, 3 ianuarie 1893.

„Cei îndurători sunt ‚părtași ai naturii divine,’ și în ei dragostea plină de compasiune a lui Dumnezeu își găsește exprimare. Toți cei ale căror inimi bat la fel cu inima Dragostei Infinite vor încerca să recupereze și nu să condamne. Hristos locuind în suflet este un izvor care nu seacă niciodată. Acolo unde locuiește El, va fi revărsare abundentă de binefacere.

Față de apelul celor greșiți, ispitiți, victimele nenorocite ale lipsurilor și păcatului, creștinul nu întreabă: Sunt aceștia demni? ci, Cum pot să îi ajut?’ În cei mai nenorociți, cei mai degradați, el vede suflete pe care Hristos a murit să le salveze, și pentru care Dumnezeu le-a dat copiilor Săi slujba împăcării.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 22 engl. (cap. 2, Fericirile).

„Prin indiferența lor, mulți membri ai bisericii au întristat pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. În locul lui Hristos, ei trebuie să îi implore pe alții să se împace cu Dumnezeu. Agenții cerești stau gata de a coopera cu cei care se angajează în lucrarea Domnului. Duhul Sfânt așteaptă să se unească în împreună-simțire cu fiecare adevărat credincios, și să îl facă un conlucrător cu Dumnezeu. Să nu fie neglijat niciun mijloc ce va ajuta la înaintarea lucrării care trebuie făcută. Trebuie să nu existe nicio înălțare de sine, și [să existe] mult mai multă rugăciune.” — The Paulson Collection, p. 118.

Joi 23 iunie

5. AMBASADORI

a. Întrucât am fost făcuți slujitori (sau predicatori) ai împăcării, ce misiune primim noi de la Domnul? 2 Corinteni 5:20.

2 Corinteni 5:20: „Noi dar, suntem trimiși împuterniciți (engl.: „ambasadori”) ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!”

„Domnul îi trimite pe ambasadorii Săi cu un mesaj de mântuire, și pe acei care aud, El îi va considera responsabili pentru modul în care ei tratează cuvintele servilor Săi.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 232 engl. (cap. 23, Berea și Atena).

„De la înălțarea Sa, Hristos a continuat lucrarea Sa pe pământ prin ambasadori aleși, prin care El vorbește copiilor oamenilor și slujește nevoilor lor. Marele Cap al bisericii supraveghează lucrarea Sa prin intermediul oamenilor rânduiți de Dumnezeu să acționeze ca reprezentanți ai Săi.

Poziția celor care au fost chemați de Dumnezeu pentru a lucra în cuvânt și doctrină pentru ridicarea bisericii Sale este una de responsabilitate solemnă. În locul lui Hristos, ei trebuie să îi implore pe oameni să se împace cu Dumnezeu, și ei pot îndeplini misiunea lor doar în măsura în care primesc înțelepciune și putere de sus.” — Ibid., p. 360 engl. (cap. 34, Predicatori consacrați).

b. Cum pot avea ambasadorii lui Hristos mai mult succes în misiunea lor? Fapte 1:8.

Fapte 1:8: „Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”

„Întrucât acesta este mijlocul prin care vom primi putere, de ce nu flămânzim și însetăm după darul Duhului? De ce nu vorbim despre el, nu ne rugăm pentru el, și nu predicăm despre el? Domnul este mai dispus să dea Duhul Sfânt celor care Îi slujesc, decât sunt părinții să dea daruri bune copiilor lor. Fiecare lucrător ar trebui să își aducă cererea sa în fața lui Dumnezeu pentru botezul zilnic cu Duhul. Grupuri de lucrători creștini ar trebui să se strângă pentru a cere ajutor special, înțelepciune cerească, pentru ca să poată ști cum să plănuiască și să execute în mod înțelept... Prezența Duhului cu lucrătorii lui Dumnezeu va da proclamării adevărului o putere pe care toată onoarea sau slava lumii nu ar putea să o dea.” — Ibid., p. 50, 51 engl. (cap. 5, Darul Duhului).

Vineri 24 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce e nevoie să păstrez în minte cu privire la gândurile și acțiunile pe care le aleg?

2. Cum, când și de ce ar trebuie să caut în mod serios acceptarea din partea lui Dumnezeu?

3. Ce se întâmplă cu procesul de gândire al credinciosului născut din nou?

4. După ce m-am împăcat cu Dumnezeu, care este chemarea mea?

5. Ca ambasadori ai lui Hristos, pentru ce ar trebuie să ne rugăm fiecare dintre noi în mod serios?