Lecția 10. Evanghelia și învierea

TEXT DE MEMORAT: „Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.” (1 Corinteni 15:1, 2)

„Atârnând pe cruce, Hristos era evanghelia. Acum avem o solie: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatele lumii.’ Nu își vor ține membrii bisericii noastre ochii ațintiți asupra unui Salvator răstignit și înviat, în care sunt centrate speranțele lor de viață eternă? Aceasta este solia noastră, argumentul nostru, doctrina noastră, avertizarea noastră pentru cel necăit, încurajarea noastră pentru cel îndurerat, speranța noastră pentru fiecare credincios.”— Manuscript Releases, vol. 21, p. 37.

Recomandare pentru studiu: Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 22-24 engl. (cap. 2, Prima dintre științe).

Duminică 29 mai

1. ÎNTRUPAREA

a. Cum au dat îngerii solia despre nașterea lui Hristos—și ce le poruncise Dumnezeu? Luca 2:10, 11; Evrei 1:6-8.

Luca 2:10, 11: „Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”

Evrei 1:6-8: „Și, când duce iarăși în lume pe Cel Întâi Născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” Și despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”; pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.”

„La auzul acestor cuvinte, viziuni de slavă umplu mințile păstorilor care ascultă. Eliberatorul a venit la Israel! Putere, înălțare, triumf sunt asociate cu venirea Sa. Însă îngerii trebuie să îi pregătească pentru a-L recunoaște pe Salvatorul lor în sărăcie și umilință.” — Hristos, Lumina lumii, p. 47 engl. (cap. 4, Vi s-a născut un Mântuitor).

b. Cum a fost profețită nașterea lui Hristos? Isaia 7:14; Matei 1:22, 23.

Isaia 7:14: „De aceea, Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara (engl.: „o fecioară”) va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”

Matei 1:22, 23: „Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: „Iată, fecioara (engl.: „o fecioară”) va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.”

„Tocmai pentru a manifesta această slavă, a venit [Hristos] în lumea noastră. Acestei lumi întunecate de păcat, El a venit să îi reveleze lumina dragostei lui Dumnezeu—să fie ‚Dumnezeu cu noi.’ De aceea a fost profețit despre El, ‚Numele Său va fi Emanuel.’ ” — Ibid., p. 19 engl. (cap. 1, Dumnezeu cu noi).

Luni 30 mai

2. O VIAŢĂ PERFECTĂ

a. Ce ni se spune despre întreaga viață a lui Hristos pe pământ? Isaia 53:2-4; Luca 4:18-19; Fapte 10:38.

Isaia 53:2-4: „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.”

(Isaia 53:2-4, engl.: „Fiindcă El va crește înaintea Lui ca un lăstar și ca o rădăcină dintrun pământ uscat, nu va avea nici strălucire nici frumusețe; și când Îl vom vedea, nu va avea frumusețe ca să Îl dorim. El este disprețuit și respins de oameni; un om al întristărilor și obișnuit cu mâhnirea, și ne-am ascuns de El cum ne-am ascunde fețele, a fost disprețuit și noi nu L-am prețuit. Cu adevărat El a purtat mâhnirile noastre și a luat asupra lui întristările noastre, totuși L-am socotit bătut, lovit de Dumnezeu și chinuit.”)

Luca 4:18-19: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” Fapte 10:38: „Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”

„Întreaga viață a lui Hristos a fost o prefață pentru moartea Sa pe cruce. Caracterul Său a fost o viață de ascultare față de toate poruncile lui Dumnezeu, și urma să fie un model pentru toți oamenii de pe pământ. Viața Sa a fost viețuirea legii în natura umană. Acea lege Adam a încălcat-o. Însă Hristos, prin ascultarea Sa perfectă de lege, a răscumpărat rușinosul eșec și căderea lui Adam.” — Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 382 engl. (cap. 47, Cărți și autori în școlile noastre).

„Hristos, strălucirea slavei Tatălui, a venit în lume ca lumină a acesteia. El a venit pentru a-L reprezenta oamenilor pe Dumnezeu.” — Parabolele Domnului, p. 416 engl. (cap. 29, „Pentru a-L întâmpina pe Mire”).

„Hristos trebuie să fie exemplul nostru. În mod constant, El mergea făcând bine. În templu și în sinagogi, pe străzile orașelor, în piață și în atelierul de lucru, la malul mării și între dealuri, El predica evanghelia și îi vindeca pe cei bolnavi. Viața Sa era una de slujire neegoistă, și ea trebuie să fie manualul nostru. Dragostea Sa gingașă, plină de milă, mustră egoismul și împietrirea noastră.

Oriîncotro mergea Hristos, El presăra binecuvântări pe calea Sa. Cât de mulți, care pretind a crede în El, au învățat lecția Sa de amabilitate, de milă gingașă, de dragoste neegoistă?... Nu exista nicio epuizare a răbdării Sale, nicio reprimare a dragostei Sale.

Hristos ne cheamă să lucrăm cu răbdare și în mod perseverent pentru miile care pier în păcatele lor, risipiți în toate țările, asemenea epavelor pe un țărm pustiu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 31 engl. (secțiunea 1, Pentru venirea Regelui, subcap. Exemplul nostru).

b. Aproape de încheierea misiunii lui Hristos pe pământ, ce a declarat El despre Sine însuși—și cum este aceasta un beneficiu pentru noi? Ioan 8:46.

Ioan 8:46: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți?”

„Divinul Fiu al lui Dumnezeu a fost singurul de o valoare suficientă pentru a satisface cerințele legii perfecte a lui Dumnezeu...

El era unicul care a umblat pe pământ ca om, care putea spune tuturor oamenilor: Cine dintre voi mă poate dovedi că am păcat? El Se unise cu Tatăl în crearea omului și El avea putere, prin propria Sa perfecțiune de caracter să ispășească păcatul omului, să îl înalțe [pe om] și să îl aducă din nou în starea sa inițială.” — Spirit of Prophecy, vol. 2, p. 10.

Marți 31 mai

3. EL A MURIT PENTRU OMENIRE

a. Descrieți punctul culminant al evangheliei și impactul său. 1 Corinteni 15:3.

1 Corinteni 15:3: „V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi.”

„Atârnând pe cruce, Hristos era evanghelia... Dacă putem trezi în mințile oamenilor un interes care îi va face să își fixeze ochii asupra lui Hristos, noi putem să ne dăm la o parte și să le cerem doar să continue să își fixeze ochii asupra Mielului lui Dumnezeu. Astfel ei își primesc lecția lor. Oricine vrea să vină după Mine, să se tăgăduiască pe sine, să își ia crucea, și să Mă urmeze. Cel ai cărui ochi sunt fixați asupra lui Isus va părăsi totul. El va muri față de egoism. El va crede în tot Cuvântul lui Dumnezeu, care este în mod atât de glorios și de minunat înălțat în Hristos.” — Manuscript Releases, vol. 21, p. 37.

„Fiul lui Dumnezeu a fost respins și disprețuit pentru noi. Puteți voi, având o imagine deplină a crucii, privind prin ochiul credinței suferințele lui Hristos, să vă relatați istoria vaiurilor, a încercărilor voastre? Puteți nutri voi în inima voastră răzbunare pentru vrăjmașii voștri, în timp ce rugăciunea lui Hristos pentru batjocoritorii Săi iese de pe buzele Sale palide și tremurânde: ‚Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac’ (Luca 23:34)?” — That I May Know Him, p. 65.

b. Care este singurul mod prin care cineva poate fi salvat pentru veșnicie? Isaia 45:22; Ioan 3:14-16, 36; 2 Corinteni 5:21.

Isaia 45:22: „Priviți la Mine și fiți salvați, toate marginile pământului, fiindcă Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.” (engl.)

Ioan 3:14-16: „Și , după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

2 Corinteni 5:21: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

„Fără vină, [Hristos] a purtat pedeapsa celui vinovat. Inocent, totuși oferindu-Se ca înlocuitor pentru călcătorul legii. Vina fiecărui păcat apăsa greutatea sa asupra sufletului divin al Răscumpărătorului lumii. Gândurile rele, cuvintele rele, faptele rele ale fiecărui fiu și ale fiecărei fiice a lui Adam cereau pedeapsă pentru El; pentru că El devenise înlocuitorul omului. Deși vina păcatului nu era a Sa, Spiritul Său era sfâșiat și zdrobit de fărădelegile omului, și Cel care nu cunoștea păcat a devenit păcat pentru noi, ca noi să putem fi făcuți neprihănirea lui Dumnezeu în El.” — Solii alese, vol. 1, p. 322 engl. (cap. 48, Standardul divin, subcap. Jertfa noastră ispășitoare).

„Moartea lui Hristos dovedește marea dragoste a lui Dumnezeu pentru om. Ea este garanția noastră de mântuire. A îndepărta crucea de la creștin ar fi ca a șterge soarele de pe cer. Crucea ne aduce mai aproape de Dumnezeu, împăcându-ne cu El. Cu compasiunea iertătoare dragostei unui tată, Iehova privește spre suferința pe care a îndurat-o Fiul Său pentru a salva rasa de la moarte veșnică, și ne acceptă în Cel preaiubit.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 209 engl. (cap. 20, Înălțând crucea).

Miercuri 1 iunie

4. EL A ÎNVIAT

a. Ce veste minunată au primit de la îngeri Maria Magdalena și celelalte femei? Luca 24:5-8.

Luca 24:5-8: „Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aducețivă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.” Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.”

„[Femeile] s-au întors să fugă, însă cuvintele îngerului le-au oprit pașii. ‚Nu vă temeți’, a spus el, ‚căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți’ [Matei 28:5-7]...

A înviat, a înviat! Femeile repetă cuvintele din nou și din nou. Nu mai e nevoie de mirurile pentru ungere. Salvatorul trăiește și nu e mort. Ele își amintesc acum că atunci când vorbea despre moartea Sa, El spunea că avea să învieze. Ce zi este aceasta pentru lume! Cu grăbire, femeile s-au îndepărtat de mormânt ‚cu teamă și mare bucurie; și au alergat să aducă ucenicilor cuvântul.’ ” — Hristos, Lumina lumii, p. 789 engl. (cap. 82, „De ce plângi?”).

b. Cât de esențială este învierea lui Hristos pentru planul de mântuire? 1 Corinteni 15:4, 12-20.

1 Corinteni 15:4, 12-20: „...că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi… 12-20 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră. Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază. Căci, dacă nu înviază morții, nici Hristos n-a înviat. Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.”

„Cu putere convingătoare, apostolul a prezentat marele adevăr al învierii. [1 Corinteni 15:13-20 citat].

Apostolul a îndreptat mințile fraților corinteni înainte spre triumfurile din dimineața învierii, când toți sfinții care dorm vor fi înviați, pentru a trăi de acum înainte pentru totdeauna cu Domnul.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 320 engl. (cap. 30, Chemați la un standard mai înalt).

„Citim în Biblie despre învierea lui Hristos dintre morți; însă acționăm noi ca și când am crede aceasta? Credem noi că Isus este un Salvator viu, că El nu este în mormântul nou al lui Iosif, cu marea piatră rostogolită în fața Lui, ci că El a fost înviat din morți și S-a înălțat la Cer, pentru a duce robia roabă și a da daruri bune oamenilor? El este acolo pentru a pleda cazurile noastre în curțile cerului. El este acolo pentru că noi avem nevoie de un prieten în curtea cerească, unul care va fi avocatul și mijlocitorul nostru. Atunci să ne bucurăm în aceasta. Noi avem toate motivele pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Mulți evaluează condiția lor religioasă după emoțiile lor; însă acestea nu sunt un criteriu sigur. Viața noastră creștină nu depinde de sentimentele noastre, ci de faptul de a ne prinde în mod adecvat de cele de sus.”— The Review and Herald, 8 martie 1892.

Joi 2 iunie

5. EL A FOST VĂZUT a. Câți oameni au devenit martori ai învierii lui Hristos? Matei 27:52-54; 1 Corinteni 15:5-8.

Matei 27:52-54: „Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora. Sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

1 Corinteni 15:5-8: „și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie.”

„Când Hristos S-a sculat din morți, El a adus din mormânt o mulțime de captivi. Cutremurul de la moartea Sa deschisese mormintele lor, și atunci când El a înviat, ei au ieșit cu El. Ei erau aceia care fuseseră colaboratori cu Dumnezeu, și care cu prețul vieților lor dăduseră mărturie despre adevăr. Acum ei trebuia să fie martori pentru El, care înviase dintre cei morți...

Aceștia au intrat în oraș și s-au arătat multora, declarând: ‚Hristos a înviat dintre morți și noi am înviat cu El.’ Astfel a fost imortalizat adevărul sacru al învierii.” — Hristos, Lumina lumii, p. 786 engl. (cap. 81, „A înviat Domnul”).

b. Ce este promis tuturor credincioșilor loiali? 1 Corinteni 15:51-55, 1 Tesaloniceni 4:13-18.

1 Corinteni 15:51-55: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?””

1 Tesaloniceni 4:13-18: „Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiațivă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.”

„Isus a declarat: ‚Eu sunt învierea și viața.’ În Hristos este viața—originală, neîmprumutată, nederivată. ‚Cel care Îl are pe Fiul, are viață.’ (1 Ioan 5:12). Divinitatea lui Hristos este asigurarea credinciosului pentru viață veșnică. ‚Cel care crede în Mine,’ a spus Isus, ‚chiar dacă ar fi mort, totuși va trăi: și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?’ Hristos privește aici în viitor spre timpul celei de-a doua veniri a Sa. Atunci morții neprihăniți vor fi înviați în neputrezire, și drepții în viață vor fi luați la cer fără să vadă moartea.” — Ibid., p. 530 engl. (cap. 58, „Lazăre, vino afară”).

Vineri 3 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce ne învață întruparea lui Hristos despre umilință?

2. Cum poate reflecta viața mea mai îndeaproape pe cea a Domnului?

3. Cum trebuie să influențeze scenele răstignirii atitudinea mea?

4. Cum trebuie să influențeze învierea atitudinea mea?

5. Ce avem nevoie să realizăm cu privire la semnificația divinității lui Hristos?