- Lecția 13. Ambasadori pentru Hristos
- Lecția 12. Slujba noului legământ
- Lecția 11. „Har vouă”
- Lecția 10. Evanghelia și învierea
- Lecția 9. „O cale nespus mai bună”
- Lecția 8. Daruri spirituale
- Lecția 7. Serviciul Sfintei Cine
- Lecția 6. Lecții din istoria lui Israel
- Lecția 5. Principii privitoare la căsătorie
- Lecția 4. Procese între frați
- Lecția 3. Imoralitatea în biserică
- Lecția 2. Dezbinări în biserică
- Lecția 1. Unitate în diversitate
Lecția 11. „Har vouă”
TEXT DE MEMORAT: „Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos.” (2 Corinteni 1:2)
„Noi datorăm totul harului fără plată al lui Dumnezeu. Harul din legământ a ordonat adopția noastră. Harul din Salvatorul a realizat răscumpărarea noastră, regenerarea noastră și înălțarea noastră la [statutul de] moștenitori cu Hristos. Nu pentru că noi L-am iubit pe El, ne-a iubit Dumnezeu pe noi; ci, ‚pe când eram noi încă păcătoși,’ Hristos a murit pentru noi, luând măsuri depline și abundente pentru răscumpărarea noastră.” — The Review and Herald, 15 octombrie 1908.
Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului, p. 390-404 engl. (cap. 28, Răsplata harului).
Duminică 5 iunie
1. HAR
a. Ce înseamnă „har” și cui îi este el oferit? Tit 2:11.
Tit 2:11: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat.”
Tit 2:11 engl.: „Căci harul lui Dumnezeu care aduce salvarea s-a arătat tuturor oamenilor.”
„Harul este un atribut al lui Dumnezeu, exercitat spre ființele umane nevrednice. Noi nu l-am căutat, ci el a plecat să ne caute. Harul divin este marele element al puterii salvatoare; fără el, tot efortul omenesc este fără valoare.” — Credința prin care trăiesc, p. 94 engl. (cap. Marele element al puterii salvatoare).
„Harul este favoare nemeritată. Îngerii, care nu cunosc nimic din păcat, nu înțeleg ce înseamnă să se exercite har față de ei; însă păcătoșenia noastră reclamă exercitarea de har din partea unui Dumnezeu îndurător. Harul a fost cel care l-a trimis pe Salvatorul nostru să ne caute pe noi ca rătăcitori, și să ne aducă înapoi în staul.” — Solii alese, vol. 1, p. 331, 332 engl. (cap. 50, Veniți și căutați și găsiți).
b. Care este singura cale prin care putem fi salvați? Efeseni 2:8, 9.
Efeseni 2:8, 9: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”
„Nimic în afară de neprihănirea [lui Hristos] nu ne poate da dreptul la vreuna dintre binecuvântările legământului harului... Nu trebuie să ne gândim că propriul nostru har și meritele noastre ne vor salva; harul lui Hristos este singura noastră speranță de salvare.” — Ibid., p. 351 engl. (cap. 54, Subiectul prezentat în 1883, subcap. Meritele lui Hristos singura noastră speranță).
Luni 6 iunie
2. HAR CARE ÎNDREPTĂŢEȘTE
a. Care este baza îndreptățirii înaintea lui Dumnezeu? Romani 3:24-26.
Romani 3:24-26: „Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.”
(Romani 3:24-26, engl.: „Fiind declarați drepți în dar prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus; Pe care Dumnezeu L-a pus în față să fie ispășire prin credința în sângele Lui, să declare dreptatea Lui, pentru remisiunea păcatelor din trecut, prin îngăduința lui Dumnezeu; Să declare dreptatea Lui în acest timp; ca El să fie drept și Îndreptățitorul celui ce crede în Isus.”)
„Sunteți voi în Hristos? Nu, dacă nu recunoașteți că sunteți păcătoși greșiți, neajutorați, condamnați. Dacă există ceva bun în voi, acesta este de atribuit în întregime îndurării unui Salvator plin de compasiune. Nașterea voastră, reputația voastră, bogăția voastră, talentele voastre, virtuțile voastre, pietatea voastră, filantropia voastră, sau orice altceva din voi sau din legătură cu voi nu va forma o legătură de unire între sufletul vostru și Hristos. Legătura voastră cu biserica, modul în care vă privesc frații voștri nu vor fi de niciun folos dacă nu credeți în Hristos. Nu este suficient să crezi despre El; trebuie să crezi în El. Trebuie să te bazezi în totul pe harul Său salvator.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 48, 49 engl. (cap. 5, Mărturie importantă).
b. Care este rezultatul imediat al îndreptățirii? Romani 5:1-3.
Romani 5:1-3: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare.”
„Când păcătosul pocăit, umilit în fața lui Dumnezeu, discerne ispășirea lui Hristos în favoarea sa și acceptă această ispășire ca singura sa speranță în viața aceasta și în viața viitoare, păcatele sale sunt iertate. Aceasta este îndreptățirea prin credință. Fiecare suflet care crede trebuie să își conformeze voia sa în întregime voii lui Dumnezeu și să rămână într-o stare de căință și umilință, exercitând credință în meritele ispășitoare ale Răscumpărătorului și înaintând din putere în putere, din slavă în slavă.
Iertarea și îndreptățirea sunt unul și același lucru. Prin credință, credinciosul trece din poziția de rebel, copil al păcatului și al lui Satan, în poziția de supus loial lui Isus Hristos, nu datorită vreunei bunătăți inerente, ci pentru că Hristos îl primește ca pe un copil al Său prin adopție. Păcătosul primește iertarea de păcatele sale, pentru că aceste păcate sunt purtate de Înlocuitorul și Garantul său. Domnul vorbește Tatălui Său ceresc, spunând: ‚Acesta este copilul Meu. Eu îl absolv de pedeapsa morții, dându-i polița Mea de asigurare de viață—viața veșnică—pentru că am luat locul lui și am suferit pentru păcatele sale. El este chiar fiul Meu iubit.’ Astfel omul, iertat, și îmbrăcat cu frumoasele haine ale neprihănirii (dreptății) lui Hristos, stă fără cusur, perfect, înaintea lui Dumnezeu...
Îndreptățirea este opusul condamnării. Îndurarea fără margini a lui Dumnezeu este exercitată față de cei care sunt complet nemerituoși. El iartă fărădelegile și păcatele de dragul lui Isus, care a devenit ispășirea pentru păcatele noastre. Prin credință în Hristos, călcătorul vinovat al legii este adus în favoarea lui Dumnezeu și la speranța puternică a vieții veșnice.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol.6, p.1070, 1071 engl. (cap. referitor la Romani 3).
Marți 7 iunie
3. HAR SFINŢITOR
a. Cum poate un credincios să biruie păcatul? Romani 6:1, 2, 14.
Romani 6:1, 2, 14: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.”
„Ispășirea lui Hristos nu este pur și simplu un mod iscusit prin care să ni se ierte păcatele; este un remediu divin pentru vindecarea fărădelegii și restaurarea sănătății spirituale. Ea este mijlocul rânduit de cer prin care neprihănirea lui Hristos poate să fie nu doar asupra noastră, ci în inimile și caracterele noastre...
Răscumpărarea noastră a fost plătită de Salvatorul nostru. Nimeni nu trebuie să fie în sclavia păcatului. Hristos stă înaintea noastră ca un exemplu divin, ajutorul nostru atotputernic. Am fost cumpărați cu un preț care este imposibil de calculat. Cine poate măsura bunătatea și îndurarea dragostei răscumpărătoare?...
Cei care au primit însemnul lui Dumnezeu prin botez, să asculte de aceste cuvinte [2 Corinteni 6:14-18], amintindu-și că asupra lor Domnul Și-a pus semnătura, declarându-i fiii și fiicele Sale.
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, puteri infinite și atotștiutoare, îi primesc pe cei care intră cu adevărat într-o relație de legământ cu Dumnezeu. Ei sunt prezenți la fiecare botez, pentru a-i primi pe candidații care au renunțat la lume și care L-au primit pe Hristos în templul sufletului. Acești candidați au intrat în familia lui Dumnezeu, și numele lor sunt înscrise în cartea vieții Mielului.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1074, 1075 engl. (cap. referitor la Romani 6).
b. Cum putem fi siguri de victorie în viața noastră spirituală? 2 Corinteni 12:9.
2 Corinteni 12:9: „Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.”
„Fără harul lui Hristos, păcătosul este într-o condiție fără speranță; nu poate face nimic pentru sine; însă prin harul divin, i se acordă putere supranaturală... Prin acordarea harului lui Hristos păcatul este zărit în natura sa odioasă, și în cele din urmă alungat din templul sufletului. Prin har suntem noi aduși în părtășie cu Hristos, pentru a ne asocia cu El în lucrarea de salvare.” — Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 265 engl. (cap. 257, Pentru cel care crede).
„Avem nevoie să ne încredem în Isus zilnic, oră de oră. El a promis că așa cum este ziua noastră, va fi și puterea noastră. Prin harul Său noi putem duce toate poverile prezentului și putem îndeplini datoriile sale.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 200 engl. (cap. 22, Privind spre Isus).
Miercuri 8 iunie
4. PREDAREA DE SINE
a. Ce se întâmplă când ne predăm complet lui Hristos? Matei 11:28-30.
Matei 11:28-30: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”
„Ești ispitit? El te va scăpa. Ești slab? El te va întări. Ești ignorant? El îți va da lumină. Ești rănit? El te va vindeca. Domnul ‚socotește numărul stelelor;’ și totuși ‚El îi vindecă pe cei cu inima rănită, și le leagă rănile.’ (Psalmi 147:4, 3). ‚Veniți la Mine,’ este invitația Sa. Oricare ar fi neliniștile și încercările voastre, desfășurați cazul vostru înaintea Domnului. Spiritul vostru va fi întărit pentru a răbda. Calea va fi deschisă pentru ca tu să te eliberezi din încurcătură și dificultate. Cu cât mai slab și mai neajutorat știi că ești, cu atât mai puternic vei deveni în puterea Sa. Cu cât mai grele sunt poverile tale, cu atât mai binecuvântată odihna, când le arunci asupra Purtătorului de Poveri. Odihna pe care o oferă Hristos depinde de niște condiții, însă aceste condiții sunt în mod clar specificate. Acestea sunt unele pe care le pot împlini toți. El ne spune exact cum se găsește această odihnă.” — Hristos, Lumina lumii, p. 329 engl. (cap. 34, Invitația).
b. Cât de puternici devenim noi când suntem în legătură cu Isus? Ioan 15:5.
Ioan 15:5: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”
„Când sufletul se predă lui Hristos, o nouă putere ia în stăpânire inima nouă. Are loc o schimbare pe care omul nu o poate realiza pentru sine însuși. Este o lucrare supranaturală, care aduce un element supranatural în natura umană. Sufletul care se predă lui Hristos devine propria Lui fortăreață, pe care El o deține într-o lume revoltată, și El intenționează ca nicio autoritate să nu fie cunoscută în ea, în afară de cea a Sa. Un suflet ținut astfel în stăpânire de agenții cerești este imposibil de capturat de atacurile lui Satan. Însă dacă nu ne supunem controlului lui Hristos, vom fi dominați de cel rău. Trebuie în mod inevitabil să fim sub controlul uneia sau celeilalte din cele două mari puteri care luptă pentru supremația lumii. Nu este necesar ca noi să alegem în mod deliberat serviciul împărăției întunericului pentru a ajunge sub stăpânirea acesteia. Trebuie doar să neglijăm să ne aliem cu împărăția luminii. Dacă nu cooperăm cu agenții cerești, Satan va lua în stăpânire inima, și o va face locașul său. Singura apărare contra răului este locuirea lui Hristos în inimă prin credință în neprihănirea Sa.”— Ibid. p. 324 engl. (cap. 33, Cine sunt frații Mei?).
Joi 9 iunie
5. LEGĂTURĂ VITALĂ
a. Cum pot deveni drepți (neprihăniți) în fața lui Dumnezeu oamenii păcătoși? Ioan 15:5-8.
Ioan 15:5-8: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard. Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei.”
„Neprihănirea pe care a prezentat-o Hristos este conformarea inimi și a vieții cu voia revelată a lui Dumnezeu. Oamenii păcătoși pot deveni neprihăniți doar având credință în Dumnezeu și menținând o legătură vitală cu El. Atunci adevărata evlavie va înălța gândurile și va înnobila viața. Atunci formele exterioare ale religiei vor fi în armonie cu puritatea internă a creștinului.” — Hristos, Lumina lumii, p. 310 engl. (cap. 31, Predica de pe Munte).
b. Cum putem rămâne în Hristos? Ioan 15:9-11.
Ioan 15:9-11: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.”
„Legătura ramurii cu via, a spus [Isus], reprezintă relația pe care voi trebuie să o mențineți cu Mine. Vlăstarul este altoit în vița cea vie, și fibră cu fibră, vână cu vână, el crește în butucul viței. Viața viței devine viața mlădiței. Astfel, sufletul mort în fărădelegi și păcate primește viață prin legătura cu Hristos. Prin credință în El ca Salvator personal se formează legătura, unirea. Păcătosul își unește slăbiciunea sa cu tăria lui Hristos, golul său cu plinătatea lui Hristos, slăbiciunea sa cu tăria rezistentă a lui Hristos. Apoi el are mintea (gândirea) lui Hristos... Prin intermediul Duhului Sfânt, omul devine părtaș al naturii divine. El este acceptat în Cel Iubit.
Această unire cu Hristos, odată formată, trebuie menținută. Hristos spune: ‚Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine’ Aceasta nu este o atingere întâmplătoare, nici o legătură intermitentă. Mlădița devine parte din vița vie. Comunicarea vieții, tăriei și a rodniciei de la rădăcină la mlădițe este neîmpiedicată și contantă. Separată de vie, mlădița nu poate trăi. În egală măsură, spune Isus, nu puteți voi trăi separați de Mine. Viața pe care ați primit-o de la Mine poate fi păstrată doar prin comuniune continuă. Fără Mine nu puteți birui niciun păcat, nici să vă împotriviți vreunei ispite.” — Ibid., p. 675, 676 engl. (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).
Vineri 10 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. De ce este atât de important pentru noi să apreciem harul lui Dumnezeu?
2. Cum mă întăresc necazurile în experiența mea creștină?
3. Cum mă conduce harul uimitor spre casă, spre Canaanul ceresc?
4. Explicați puterea din predarea cu întreaga inimă lui Hristos.
5. De ce Se compară Isus cu o viță?