Lecţia 7. Dumnezeu a rânduit o zi

„Pentru că [Dumnezeu] a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate.” (Faptele Apostolilor 17:31).

„Toate naţiunile urmează să fie judecate de Dumnezeu, cu toate acestea, El va examina cazul fiecărui individ în mod riguros şi printr-o investigare minuţioasă ca şi când nu ar mai exista o altă fiinţă pe faţa pământului.” – Lift Him Up, pag. 330.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 486-489, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Duminică 6 noiembrie

1. MOARTEA ŞI JUDECATA: DOUĂ EVENIMENTE DE CARE NU PUTEM SCĂPA

a. Ce învaţă Biblia despre marea zi a judecăţii? Eclesiastul 12:14; Evrei 9:27.

Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. (Eclesiastul 12:14).

Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, (Evrei 9:27).

„Când devenim copii ai lui Dumnezeu, numele noastre sunt scrise în cartea vieţii Mielului şi rămân acolo până la vremea judecăţii de cercetare. Atunci numele fiecărei fiinţe va fi chemat şi raportul său va fi examinat de către Cel care declară ‘Ştiu faptele tale’. Dacă în ziua aceea se va descoperi faptul că nu ne-am căit de toate faptele noastre rele, numele noastre vor fi şterse din cartea vieţii şi păcatele noastre se vor ridica împotriva noastră. Dacă pretinsul creştin devine încrezut, dacă el în cuvânt sau spirit calcă cel mai mic dintre preceptele legii sfinte a lui Dumnezeu, el îl reprezintă greşit pe Isus şi la judecată i se vor adresa cuvinte îngrozitoare: ‘Ştergeţi-i numele din cartea vieţii; el a lucrat fărădelegea.’ Tatăl însă are milă de cel neîncrezător în sine, de cel care se teme de Dumnezeu indiferent cât de chinuit de îndoieli şi ispite ar fi. Isus pledează pentru el şi îi mărturiseşte numele înaintea Tatălui şi a îngerilor Săi sfinţi.” – The Signs of the Times, 6 august 1885.

b. Va putea scăpa cineva de judecata lui Dumnezeu? Romani 2:1-3; 14:12.

Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? (Romani 2:1-3).

Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. (Romani 14:12).

„Fiecare trebuie pus la probă şi găsit fără pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta.” - Marea luptă (1888), pag. 490, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Luni 7 noiembrie

2. VINA ÎNTREGII LUMI

a. De ce trebuie să fie judecată întreaga lume? Romani 3:9, 10, 19, 20, 23; 5:l6, 18, 20.

Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. (Romani 3:9, 10).

Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. (Romani 3:19, 20).

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23).

Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare. (Romani 5:16).

Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. (Romani 5:18).

Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult. (Romani 5:20).

b. Se face vreo excepţie pentru creştinii credincioşi sau vor fi şi ei judecaţi? Romani 14:10, 12; 2 Corinteni 5:10.

Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. (Romani 14:10).

Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. (Romani 14:12).

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. (2 Corinteni 5:10).

c. Care este capcana în care a căzut naţiunea iudaică şi pe care trebuie să o evităm cu grijă? Romani 11:13, 17–21.

V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea. (Romani 11:13).

Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. (Romani 11:17-21).

„Favoarea lui Dumnezeu este asigurată pentru cei în ale căror inimi este scrisă legea Sa. Ei sunt una cu El. Evreii se despărţiseră însă de Dumnezeu… Minţile lor erau întunecate de păcat; şi, deoarece în vremurile trecute Domnul le arătase o favoare atât de mare, ei îşi scuzau păcatele. Se măguleau că erau mai buni decât alţi oameni şi că aveau drept la binecuvântările Sale.

Aceste lucruri au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.’ (1 Corinteni 10:11). Cât de des interpretăm greşit binecuvântările lui Dumnezeu şi ne măgulim cu ideea că suntem favorizaţi pentru că am avea ceva bun în noi! Dumnezeu nu poate face pentru noi ceea ce tânjeşte să facă. Darurile Sale sunt folosite pentru a spori mulţumirea de sine şi pentru a ne împietri inimile în necredinţă şi păcat.” – Hristos Lumina lumii, pag. 106, engl., (cap. 10, „Glasul din pustie”).

Fiecare fiinţă este răspunzătoare pentru talentele care i s-au încredinţat. Ca biserică şi ca indivizi, trebuie să stăm pe terenul înălţat, sfânt, acolo unde ne-a aşezat adevărul. Trebuie să reprezentăm în faţa lumii, în caracter şi unitate, lumina acumulată care străluceşte asupra noastră în aceste zile de pe urmă.” - The Review and Herald, 25 aprilie 1893.

d. Cine vor fi judecaţi mai întâi – cei drepţi sau cei nelegiuiţi? 1 Petru 4:17, 18.

Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? (1 Petru 4:17, 18).

„În serviciul simbolic, doar cei care veniseră înaintea lui Dumnezeu mărturisindu-şi păcatele şi pocăindu-se şi cei ale căror păcate fuseseră transmise asupra Sanctuarului, prin sângele jertfei pentru păcat, participau la serviciul din Ziua Ispăşirii. La fel, în marea zi a ispăşirii finale şi a judecăţii de cercetare, singurele cazuri examinate sunt cele al pretinsului popor al lui Dumnezeu. Judecata celor răi este o lucrare diferită şi deosebită care se desfăşoară ulterior.” – Marea luptă, pag. 480, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

 

Marţi 8 noiembrie

3. NUMELE NOASTRE ÎN CARTEA VIEŢII

a. Care sunt motivele principale pentru care toţi adevăraţii creştini ar trebui să se bucure? Luca 10:20; Filipeni 4:3.

Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10:20).

Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în Cartea vieţii. (Filipeni 4:3).

„Cartea vieţii conţine numele tuturor celor care au intrat cândva în serviciul lui Dumnezeu.” - Marea luptă, pag. 480, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

„În timp ce Isus mijloceşte pentru supuşii harului Său, Satan îi acuză înaintea lui Dumnezeu ca păcătoşi. Marele înşelător s-a străduit să-i conducă la scepticism, să-i facă să-şi piardă încrederea în Dumnezeu, să se despartă de dragostea Lui şi să calce legea Sa. Acum el arată spre raportul vieţilor lor, spre defectele lor de caracter, spre lipsa de asemănare cu Hristos, care L-a dezonorat pe Răscumpărătorul lor, spre toate păcatele pe care el i-a ispitit să le facă şi datorită acestora el îi pretinde ca fiind supuşii săi.

Isus nu le scuză păcatele, dar prezintă căinţa şi credinţa lor şi, cerând iertare pentru ei, El îşi ridică mâinile străpunse înaintea Tatălui şi a îngerilor sfinţi şi spune: ‘Îi cunosc pe nume. I-am săpat pe palmele Mele. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.’ (Psalmii 51:17).” – Idem. pag. 484, engl.

b. Ce asigurare le dă Hristos urmaşilor Săi credincioşi? Matei 24:13; Apocalipsa 2:10.

Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. (Matei 24:13).

Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10).

„Toţi cei care s-au căit cu adevărat de păcat şi, prin credinţă, au apelat la sângele lui Hristos ca jertfă a lor ispăşitoare, au primit iertarea trecută în dreptul numelui lor din cărţile din ceruri; deoarece ei au devenit părtaşi ai neprihănirii lui Hristos şi caracterele lor sunt găsite în armonie cu legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi şterse şi ei vor fi consideraţi demni de viaţa veşnică.” – Idem., pag. 483, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

c. Care va fi soarta pretinşilor creştini care cred că ei pot fi mântuiţi în păcatele lor? Exodul 32:33; Ezechiel 18:24; Matei 7:21-23.

Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea. (Exodul 32:33).

Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele. (Ezechiel 18:24).

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:21-23).

„Fiecare nume este menţionat, fiecare caz este cercetat îndeaproape. Unele nume sunt admise şi altele sunt respinse. Dacă cineva are păcate care au rămas înregistrate în cărţi, necăite şi neiertate, numele lor vor fi şterse din cartea vieţii şi raportul faptelor lor bune va fi şters din cartea de aducere aminte a lui Dumnezeu.” – Idem.

Miercuri 9 noiembrie

4. „PĂSTRAŢI… PENTRU JUDECATA ZILEI CELEI MARI”

a. Ce citim despre acel timp – aflat la sfârşitul lumii – pe care Dumnezeu l-a pus deoparte pentru lucrarea de judecată? Faptele Apostolilor 17:31; Apocalipsa 11:18. Descrieţi solemnitatea acelui ceas. Matei 7:13-14.

…pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele 17:31).

Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” (Apocalipsa 11:18).

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14).

„Judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu nu-l va cruţa pe cel superficial. Cei care au avut o mare lumină nu vor fi iertaţi dacă neglijează să împărtăşească lumina adevărului, printr-un exemplu evlavios, celor cu care se asociază.

Cuvintele următoare nu se adresează doar necredincioşilor, ci şi membrilor bisericii: ‘Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.’ (Isaia 55:6). Odată cu lumina pe care a primit-o, credinciosul primeşte şi responsabilităţi serioase. El nu trebuie să permită lucrurilor puţin importante să-l facă să neglijeze religia lui Hristos.

Este periculos pentru noi să subordonăm chestiunile legate de interesul veşnic celor legate de problemele obişnuite ale vieţii...

Fraţi şi surori, ce pot să vă spun ca să vă fac conştienţi de importanţa timpului în care trăim şi ca să vă determin să vă cercetaţi inima şi viaţa într-un mod serios? Sunt vieţile voastre în armonie cu viaţa de sacrificiu pe care Hristos a trăit-o pe pământ? Dând pe Fiul Său omenirii, Tatăl a dat bisericii Sale un exemplu minunat de dragoste neegoistă.” - The Review and Herald, 28 septembrie 1911.

b. Daniel capitolul 7 confirmă învăţăturile biblice cu privire la faptul că judecata are loc, nu la moarte, ci la sfârşitul lumii. Rezumaţi Daniel 7:9, 10, 22, 26.

Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. (Daniel 7:9, 10).

…până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. (Daniel 7:22).

Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. (Daniel 7:26).

c. Ce spune Iuda despre acel timp? Iuda 6.

El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. (Iuda 1:6).

 

d. De unde ştim că patriarhii (Evrei 11:13-16), profeţii (Daniel 12:13; Faptele Apostolilor 2:34; Evrei 11:39, 40), apostolii (Ioan 14:1-3) şi acei care sunt morţi în Hristos nu sunt în cer? 1 Tesaloniceni 4:13-17.

În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. (Evrei 11:13-16).

Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.” (Daniel 12:13).

Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea. (Faptele apostolilor 2:34).

Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. (Evrei 11:39, 40).

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:1-3).

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:13-17).

e. Prin ce cuvinte învaţă Biblia faptul că oamenii nelegiuiţi nu ard într-un iaz de foc? Ce trebuie să aibă loc înainte ca ei să aibă parte de soarta pe care şi-au ales-o? 2 Petru 2:9; Ioan 5:28, 29 (ultima parte).

înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. (2 Petru 2:9).

Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

…iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28, 29 (ultima parte)).

Joi 10 noiembrie

5. SCAUNUL DE JUDECATĂ DIN SION

a. Unde urmează să aibă loc judecata la sfârşitul lumii? Psalmii 9:7, 8.

Ei s-au dus, dar Domnul împărăţeşte în veac şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată. El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire. (Psalmii 9:7, 8).

„Judecata are loc acum în sanctuarul de sus. Această lucrare se desfăşoară de mulţi ani. Curând – nimeni nu ştie cât de curând – va trece la cazurile celor vii. Vieţile noastre vor fi aduse spre a fi examinate înaintea prezenţei solemne a lui Dumnezeu.” – Marea luptă, pag. 490, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

b. Unde Îşi are Dumnezeu tronul în ceruri? Psalmii 9:11; Isaia 6:1; Apocalipsa 7:15; 14:1, 2.

Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui! (Psalmii 9:11).

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. (Isaia 6:1).

Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui. (Apocalipsa 7:15).

Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. (Apocalipsa 14:1).

c. Întrucât pentru mântuirea noastră trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu (Ioan 17:3), ce include această cunoaştere? Psalmii 9:16; 77:13. Ce eveniment va avea loc după judecata poporului lui Dumnezeu? Evrei 9:27, 28; Coloseni 3:4.

Domnul Se arată, face dreptate şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire) (Psalmii 9:16).

Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? (Psalmii 77:13).

Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. (Evrei 9:27, 28).

Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. (Coloseni 3:4).

„Subiectul sanctuarului şi al judecăţii de cercetare ar trebui bine înţeles de către poporul lui Dumnezeu. Toţi au nevoie să cunoască personal poziţia şi lucrarea măreţului lor Mare Preot. Altfel va fi imposibil ca ei să exercite credinţa, care este esenţială în acest timp şi să ocupe locul pe li l-a destinat Dumnezeu.” – Idem, pag. 488, engl, (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

„În serviciul simbolic, după ce făcea ispăşire pentru Israel, marele preot venea în faţă şi binecuvânta adunarea. La fel, la încheierea lucrării Sale de mijlocitor, Hristos Se va arăta, ‘fără păcat în vederea mântuirii.’ (Evrei 9:28, engl.), pentru a-l binecuvânta cu viaţa veşnică pe poporul Său aşteptător.” - Idem, pag. 485, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Vineri 11 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce spune Biblia despre ziua judecăţii?

2. Vor fi judecaţi creştinii – dacă da, când?

3. Ce făgăduinţă ar trebui să aducă bucurie tuturor creştinilor?

4. Ce ştim despre timpul exact al judecăţii?

5. Ce va face Hristos la sfârşitul lucrării Sale de mijlocire din sanctuar?