Lecţia 14. Sfinţii în timpul şi după mia de ani

„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9).

„[În Noul Ierusalim], minţi nemuritoare vor contempla cu o plăcere continuă minunile puterii creatoare, tainele dragostei răscumpără­toare.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, pag. 368, engl.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 662 - 678, engl., (cap. 42, „Sfârşitul luptei”).

Duminică 25 decembrie

1. CEI RĂSCUMPĂRAŢI ÎN CERURI

a. Ce privilegiu le va fi acordat sfinţilor când vor fi luaţi la cer împreună cu Hristos? Apocalipsa 7:13-17.

Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7:13-17).

„Milioane au coborât în mormânt încărcaţi cu ruşine pentru că au refuzat cu statornicie să cedeze pretenţiilor amăgitoare ale lui Satan. În faţa tribunalelor omeneşti, ei erau declaraţi cei mai josnici dintre delicvenţi. Dar acum ‘Dumnezeu este el Însuşi judecător.’ (Psalmii 50:6 engl.). Acum hotărârile pământului sunt răsturnate. El ‘îndepărtează ocara poporului Său.’ (Isaia 25:8 engl.).” - Marea luptă, pag. 650, engl., (cap. 40, „Poporul lui Dumnezeu eliberat”).

b. După înălţarea lor la cer în „Casa Tatălui” (Ioan 14:1-3) la ce lucrare vor fi co-participanţi cu Hristos cei răscumpăraţi? Pentru cât timp vor fi implicaţi ei în această lucrare? 1 Corinteni 6:2, 3; Apocalipsa 20:4, 6, 12.

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:1-3).

Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? (1 Corinteni 6:2, 3).

Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. (Apocalipsa 20:4).

Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:6).

Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. (Apocalipsa 20:12).

„Cartea vieţii conţine faptele bune ale sfinţilor; cartea morţii conţine faptele rele ale celor răi. Aceste cărţi sunt comparate cu cartea legii, Biblia, iar oamenii sunt judecaţi în conformitate cu aceasta. Sfinţii, în armonie cu Isus, îi vor judeca pe cei răi.” – Experienţe şi viziuni, pag. 52, engl., (cap. „Ultimele plăgi şi judecata”).

Luni 26 decembrie

2. CEI RĂI TREBUIE SĂ FIE JUDECAŢI

a. Constatând că soarta celor răi va fi fost deja hotărâtă prin propria lor alegere şi că ei vor fi înviaţi la „învierea pentru judecată” (Ioan 5:29) pentru a suferi „a doua moarte” (distrugerea totală) la sfârşitul mileniului (Apocalipsa 20:5, 9, 14), de ce mai trebuie să fie judecaţi?

…şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. (Ioan 5:29).

Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. (Apocalipsa 20:5).

Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit. (Apocalipsa 20:9).

Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. (Apocalipsa 20:14).

„[La sfârşitul miei de ani] Hristos, împreună cu poporul Său, i-au judecat pe morţii cei răi, comparând faptele lor cu cartea legii, Cuvântul lui Dumnezeu şi hotărând fiecare caz după faptele făcute în trup. Apoi ei au repartizat celor răi partea de suferinţă conform cu faptele lor; şi aceasta s-a trecut în cartea morţii în dreptul numelui lor. Şi Satan şi îngerii lui au fost judecaţi de Isus şi de sfinţi. Pedeapsa lui Satan era de departe mai mare decât cea a celor pe care el i-a înşelat. Suferinţa Sa urma să o întreacă pe a lor, cu atât de mult, încât nu suportă comparaţie. După ce toţi cei pe care îi înşelase vor fi pierit, Satan va fi încă în viaţă şi va mai suferi încă mult.” – Experienţe şi viziuni, pag. 291, engl., (cap. „Pământul pustiit”).

b. Toţi cei răi vor pieri în iazul de foc (Apocalipsa 20:15), dar vor exista diferite intensităţi ale pedepsei. Matei 11:22; Luca 12:47, 48; 20:46, 47; Romani 2:5, 6. De aceea, ce presupune faptul că ei vor fi judecaţi „ca să fie pedepsiţi”? 2 Petru 2:9.

Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:15).

De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. (Matei 11:22).

Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult. (Luca 12:47, 48).

„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe; şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.” (Luca 20:46, 47).

Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Romani 2:5, 6).

…înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. (2 Petru 2:9).

„Foc de la Dumnezeu din cer este revărsat [asupra lui Satan şi a urmaşilor săi] şi oamenii cei mari şi puternici, nobilii, cei săraci şi nenorociţi, sunt toţi mistuiţi împreună. Am văzut că unii au fost distruşi repede, în timp ce alţii au suferit îndelung. Ei erau pedepsiţi după faptele făcute în trup. La unii mistuirea a durat multe zile şi, atâta timp cât a mai rămas o parte de mistuit, au continuat să simtă toată suferinţa. Îngerul a spus: ‘Viermele vieţii nu se va întrerupe; focul lor nu va fi stins atâta timp cât va mai exista cea mai mică particulă care să poată fi roasă.’

Satan şi îngerii lui au suferit îndelung. Satan a purtat nu doar povara şi pedeapsa propriilor sale păcate, ci şi a păcatelor mulţimii celor răscumpăraţi, păcate care au fost puse asupra lui; el trebuie să sufere şi pentru ruina sufletelor pe care o provocase el. Apoi am văzut că Satan şi toată oştirea celor răi a fost mistuită şi dreptatea lui Dumnezeu a fost împlinită; iar întreaga oştire îngerească şi toţi sfinţii răscumpăraţi au strigat cu voce puternică: ‘Amin!’ – Idem., pag. 294, 295, engl., (cap. „Moartea a doua”).

Marţi 27 decembrie

3. SCOPUL JUDECĂŢII

a. De ce este necesară o judecată? Nu putea Dumnezeu, care ştie totul (Evrei 4:13), să dea o sentinţă dreaptă pentru fiecare caz? De ce mai trebuie să ia parte la judecată şi fiinţele omeneşti? Ce trebuie clarificat pentru îngerii credincioşi, lumile necăzute şi pentru cei răscumpăraţi de pe pământ? În convingerea deplină convinşi că Dumnezeu este drept, ce vor declara cu toţii? Apocalipsa 15:3, 4; 16:7; 19:1, 2.

Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” (Apocalipsa 15:3, 4).

Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!” (Apocalipsa 16:7).

După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă care zicea: „Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei.” (Apocalipsa 19:1, 2).

„La ziua judecăţii finale, fiecare suflet pierdut va înţelege deplin natura propriei respingeri a adevărului. Crucea va fi prezentată şi adevărata ei semnificaţie va fi văzută de orice minte care a fost orbită de fărădelege. În faţa viziunii Calvarului şi cu Victima sa misterioasă, păcătoşii vor sta condamnaţi. Orice scuză mincinoasă va fi dată la o parte. Apostazia omenească va apărea în natura sa hidoasă. Oamenii vor vedea ce alegere au făcut. Fiecare chestiune legată de adevăr şi rătăcire apărută în timpul îndelungii lupte va fi clarificată atunci. La judecata universului, Dumnezeu va sta fără vină pentru existenţa sau perpetuarea răului. Se va demonstra că poruncile divine nu sunt complice la păcat. Nu a existat nici un defect în guvernarea lui Dumnezeu, nici un motiv de nemulţumire.” – Hristos Lumina lumii, pag. 58, engl., (cap. 5, „Consacrarea”).

b. Cât de cuprinzătoare este judecata împotriva păcatului şi ce va înţelege curând iniţiatorul răului? 2 Petru 2:4; Iuda 6.

Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată. (2 Petru 2:4).

El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. (Iuda 6).

„Şi Satan şi îngerii răi sunt judecaţi de către Hristos şi poporul Său. Pavel spune: ‘Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?’ (1 Corinteni 6:3). Când Judecătorul a tot pământul îl va întreba pe Satan: ‘De ce te-ai răsculat împotriva Mea şi M-ai jefuit de supuşii regatului Meu?’ iniţiatorul răului nu poate găsi nici o scuză. Fiecare gură va fi astupată şi întreaga oştire a celor răsculaţi va fi adus la tăcere.” – Credinţa prin care trăiesc, pag. 216, engl.

„[Acuzat la judecata finală a tribunalului lui Dumnezeu,] Satan vede că răscoala lui intenţionată l-a făcut nedemn pentru cer. El şi-a antrenat puterile să lupte împotriva lui Dumnezeu; curăţia, pacea şi armonia cerului ar fi pentru el tortura supremă. Acuzaţiile sale împotriva milei şi dreptăţii lui Dumnezeu sunt acum aduse la tăcere. Ocara pe care el s-a străduit să o arunce lui Iehova rămâne în întregime asupra lui. Acum, Satan se pleacă şi mărturiseşte dreptatea sentinţei sale.” – Marea luptă, pag. 670, engl., (cap. 42, „Sfârşitul luptei”).

Miercuri 28 decembrie

4. TOATE LUCRURILE ASCUNSE VOR FI SCOASE LA LUMINĂ

a. Sfinţii vor avea înterbări cu privire la multe dintre rudele şi prietenii lor, uimindu-se de ce ei nu se află în împărăţie deoarece ei păreau a fi oameni buni. De aceea ei înşişi trebuie să verifice registrele lui Dumnezeu, să hotărască măsura vinei pentru fiecare persoană aflată în discuţie şi să folosească sabia cu două tăişuri (Evrei 4:12) în hotărârea pedepsei. Psalmii 149:4-9; Isaia 54:17. Rezumaţi.

Căci Domnul are plăcere de poporul Său şi slăveşte pe cei nenorociţi, mântuindu-i. Să salte de bucurie credincioşii Lui, îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor! Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor, şi sabia cu două tăişuri, în mâna lor, ca să facă răzbunare asupra neamurilor şi să pedepsească popoarele; să lege pe împăraţii lor cu lanţuri, şi pe mai marii lor, cu obezi de fier, ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Lui. Lăudaţi pe Domnul! (Psalmii 149:4-9).

Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul. (Isaia 54:17).

b. Explicaţi de ce mulţi dintre cei cunoscuţi ca mari păcătoşi vor fi în împărăţie, în timp ce alţii, care păreau a fi sfinţi, vor fi trimişi în iazul de foc. 1 Corinteni 6:9-11; Matei 21:31 (ultima parte); 8:11, 12. Când şi unde vor ieşi la lumină multe lucruri ascunse? 1 Corinteni 4:5.

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11).

Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. (Matei 21:31).

Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 8:11, 12).

De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. (1 Corinteni 4:5).

c. După ce Satan, îngerii lui şi toţi cei răi vor fi fost transformaţi în cenuşă (Ezechiel 28:15-18; Maleahi 4:1-3; Apocalipsa 19:19-21; 20:9), cine va moşteni pământul înnoit? Romani 4:13 (comparaţi cu Galateni 3:29); Romani 8:16, 17; Daniel 7:27; Psalmii 37:29.

În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. (Romani 4:13).

Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3:29).

Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. (Romani 8:16, 17).

Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!” (Daniel 7:27).

Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie. (Psalmii 37:29).

„Pământul încredinţat la început omului ca împărăţie a sa, trădat în mâinile lui Satan şi atât de mult păstrat de duşmanul cel puternic, a fost adus înapoi prin marele plan al răscumpărării. Tot ceea ce a fost pierdut prin păcat a fost recuperat.” - Marea luptă, pag. 674, engl., (cap. 42, „Sfârşitul luptei”).

d. După ce pământul este curăţit prin foc, ce stare va domni în lumea cea nouă? Isaia 32:1, 17, 18; 65:17, 19, 21, 23; 2 Petru 3:13.

Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire. (Isaia 32:1).

Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite. (Isaia 32:17, 18).

Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. (Isaia 65:17).

Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. (Isaia 65:19).

Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei. (Isaia 65:23).

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:13).

„[Pe noul pământ] cei răscumpăraţi vor cunoaşte la fel cum ei sunt cunoscuţi. Iubirea şi simpatiile pe care Dumnezeu Însuşi le-a pus în suflet îşi vor găsi acolo împlinirea cea mai adevărată şi dulce. Comuniunea curată cu fiinţele sfinte, viaţa socială plină de armonie cu îngerii cei binecuvântaţi şi cu cei credincioşi din toate veacurile care şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului, legăturile sfinte care leagă la un loc ‘întreaga familie din cer şi de pe pământ’ (Efeseni 3:15) – acestea ajută la realizarea fericirii celor răscumpăraţi.” – Idem., pag. 677, engl., (cap. 42, „Sfârşitul luptei”).

Joi 29 decembrie

5. DRAGOSTE PENTRU CEI CARE NU MERITĂ

a. Din ce cauză ne-a adoptat Dumnezeu ca fii şi fiice (Ioan 1:12, 13; Romani 8:14), făcându-ne moştenitori ai împărăţiei (Galateni 4:7)? A făcut El acesta pentru că noi L-am iubit mai întâi sau pentru că El ne-a iubit mai întâi, chiar când încă îi eram duşmani? 1 Corinteni 2:9; Romani 8:37; 1 Ioan 4:9, 10, 19; Romani 5:8-10.

Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9).

Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. (Romani 8:37).

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:9, 10).

Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. (1 Ioan 4:19).

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. (Romani 5:8-10).

b. Atunci când controversa dintre lumină şi întuneric este încheiată pentru totdeauna şi când toţi sunt mulţumiţi în conştiinţa lor că Dumnezeu este drept şi milostiv, ce se va auzi din gura tuturor fiinţelor inteligente create? Apocalipsa 5:11-13.

M-am uitat, şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:11-13.)

„Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi de bucurie străbate prin creaţiunea imensă. De la Acela care a creat toate se revarsă viaţa, lumina şi fericirea prin domeniile spaţiului fără sfârşit. De la atomul minuscul şi până la lumile cele mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în fru­museţea lor neumbrită şi într-o bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Marea luptă, pag. 678, engl., (cap. 42, „Sfârşitul luptei”).

Vineri 30 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Descrieţi privilegiul care va fi acordat celor răscumpăraţi în ceruri.

2. Care va fi ocupaţia principală a celor răscumpăraţi în timpul mile­niului? De ce trebuie să fie judecaţi cei răi?

3. Întrucât Dumnezeul nostru atotcunoscător ştie totul, nu ar fi sufici­ent ca El să dea sentinţa în fiecare caz? De ce trebuie să ia parte la judecată chiar şi fiinţele omeneşti?

4. Explicaţi 1 Corinteni 4:5.

5. Descrieţi noul pământ.