Lecţia 6. Toţi trebuie să dea socoteală

„Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.” (Romani 14:12).

„Lucrarea fiecărui om este evaluată de Dumnezeu şi este înregistrată drept credincioşie sau necredincioşie.” – Lift Him Up, pag. 327.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 483-485, (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Duminică 30 octombrie

1. DOAR DOUĂ CLASE DE OAMENI

a. Precizaţi care sunt cele două clase de oameni care există în lume din punct de vedere al planului de răscumpărare. Romani 2:6-10; 1 Petru 4:18.

...care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. (Romani 2:6-10).

Şi, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? (1 Petru 4:18).

„Cu rapiditate oamenii se adună sub steagul pe care l-au ales… Pe deoparte sunt cei care veghează, aşteaptă şi lucrează pentru venirea Domnului; în timp ce cealaltă parte se aliniază rapid sub comanda primului mare apostat...

Nu există decât două tabere.” – Mărturii pentru predicatori, pag. 364, 365, engl.

b. Deoarece Dumnezeu vede totul (Evrei 4:13) şi fiecare om urmează să dea socoteală de acţiunile personale înaintea tribunalului divin (Psalmii 62:12; Romani 14:12), unde păstrează Cel Atotputernic raportul exact al fiecărei fiinţe umane? Ieremia 2:22; 17:1.

Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. (Evrei 4:13).

A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui. (Psalmii 62:12).

Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. (Romani 14:12).

Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu. (Ieremia 2:22).

Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor. (Ieremia 17:1).

„În dreptul fiecărui nume din cărţile din ceruri se trece cu cea mai mare exactitate fiecare cuvânt greşit, fiecare faptă egoistă, fiecare datorie neîmplinită şi fiecare păcat tăinuit, acoperit prin făţărnicie şireată. Avertismentele trimise din ceruri sau mustrările neglijate, momentele pierdute, ocaziile scăpate, influenţa exercitată spre bine sau spre rău, cu rezultatele sale mult cuprinzătoare, toate sunt înregistrate de îngerul raportor.

Legea lui Dumnezeu este etalonul după care caracterele şi vieţile oamenilor vor fi examinate la judecată.” - Marea luptă, pag. 482, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Luni 31 octombrie

2. ÎNREGISTRĂRI exacte

a. Ce este scris despre cartea vieţii şi despre cartea morţii? Psalmii 90:8; Apocalipsa 20:12.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. (Psalmii 90:8).

Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. (Apocalipsa 20:12).

„Cărţile sunt deschise - cartea vieţii şi cartea morţii. Cartea vieţii conţine faptele bune ale sfinţilor; iar cartea morţii conţine faptele rele ale celor păcătoşi. Aceste cărţi sunt comparate cu cartea fundamentală, Biblia şi oamenii sunt judecaţi conform acesteia.” – Experienţe şi viziuni, pag. 53, engl., (cap. „Ultimele plăgi şi judecata”).

b. Ce conţine cartea de aducere aminte şi de ce este ea importantă pentru noi? Maleahi 3:16; Psalmii 56:8.

Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. (Maleahi 3:16).

Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta? (Psalmii 56:8).

„O carte de aducere aminte este scrisă înaintea lui Dumnezeu, în care sunt înregistrate faptele bune ale celor ‘care se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.’ (Maleahi 3:16). Cuvintele lor de credinţă, faptele lor de dragoste sunt înregistrate în ceruri. Neemia se referă la aceasta atunci când spune: ‘Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, … şi nu uita faptele mele bune făcute pentru Casa Dumnezeului meu.’ (Neemia 13:14). În cartea de aducere aminte a lui Dumnezeu, este imortalizată fiecare faptă de neprihănire. Acolo se află înregistrată cu credincioşie fiecare ispită căreia i s-a opus rezistenţă, fiecare rău biruit, fiecare cuvânt plin de gingăşie exprimat. Fiecare faptă de sacrificiu, fiecare suferinţă şi durere suportată pentru Hristos este înregistrată acolo.” - Marea luptă, pag. 481, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

„O carte de aducere aminte este scrisă pentru cei care nu părăsesc adunarea lor laolaltă, ci vorbesc adesea unul cu altul. Rămăşiţa trebuie să biruiască prin sângele Mielului şi cuvântul mărturiei lor. Unii aşteaptă să biruiască doar prin sângele Mielului, fără vreun efort special făcut de ei înşişi. Am văzut că Dumnezeu a fost plin de îndurare în a ne da puterea de a vorbi. Ne-a dat o limbă şi suntem răspunzători în faţa Sa pentru modul în care o folosim. Ar trebui să-I dăm slavă lui Dumnezeu cu gura, rostind lucruri care să aducă onoare adevărului şi îndurării Sale nemărginite şi să biruim prin cuvântul mărturiei noastre prin sângele Mielului.

Noi nu ar trebui să ne adunăm pentru a tăcea; Domnul şi-i aminteşte doar pe cei care se adună pentru a vorbi despre slava şi gloria Sa şi pentru a spune despre puterea Sa; binecuvântarea Domnului se va revărsa asupra unora ca aceştia şi ei vor fi învioraţi.” - Experienţe şi viziuni, pag. 114, 115, engl., (cap. „Credincioşia în întâlnirile de părtăşie”).

Marţi 1 noiembrie

3. AVERTIZARE ÎMPOTRIVA UNEI DOCTRINE FALSE

a. Cum puteţi demonstra că doctrina „odată mântuit, mântuit pentru totdeauna” se află în conflict cu învăţăturile Bibliei? 2 Petru 1:10, 11; Matei 24:13. Ce se poate întâmpla după ce Hristos a scos un suflet de sub controlul duhurilor rele? Luca 11:24-26.

De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. (2 Petru 1:10, 11).

Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. (Matei 24:13).

Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.” Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” (Luca 11:24-26).

„Îndreptăţirea de sine este un blestem, un ornament omenesc pe care Satan îl foloseşte spre slava sa. Aceia care îşi împodobesc sufletul cu laudă de sine şi măgulire pregătesc calea pentru cele şapte duhuri mai rele decât cel dintâi. Aceste suflete se înşeală chiar prin acceptarea adevărului. Ele construiesc pe temelia îndreptăţirii de sine.” – Comentariile Biblice AZŞ [Comentariile E. G. White], vol. 5, pag. 1093, engl.

b. După ce Pavel fusese scos de sub controlul Satanei (2 Timotei 1:9), de ce pericol nu a uitat? 1 Corinteni 9:26, 27. Cum i-a avertizat pe creştinii evrei faţă de doctrina „odată mântuit, mântuit pentru totdeauna”? Evrei 6:4-6.

El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii. (2 Timotei 1:9).

Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:26, 27).

Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,  şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. (Evrei 6:4-6).

c. Ce speranţă, bazată pe făgăduinţa lui Hristos, ar trebui păstrată de către cei care-L acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal? Romani 8:24-25; Tit 3:7. Ce avertizare ar trebui să ne însuşim din căderea apostolului Petru?

Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. (Romani 8:24-25).

…pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. (Tit 3:7).

„Căderea lui Petru nu s-a produs pe loc, ea a fost treptată. Încrederea în sine l-a condus la credinţa că el era mântuit şi pas cu pas a fost dus în jos pe cărare, până acolo încât să-L lepede pe Domnul său. Niciodată nu ne putem încrede cu siguranţă în noi înşine, nici nu putem simţi, până nu am ajuns în cer, că suntem siguri contra ispitei. Acei care-L acceptă pe Mântuitor, indiferent cât de sinceră ar fi convertirea lor, n-ar trebui învăţaţi să spună sau să creadă că sunt mântuiţi. Acesta este un lucru înşelător. Toţi ar trebui să aibă speranţă şi credinţă; dar, chiar şi atunci când ne dăruim lui Hristos şi ştim că El ne acceptă, noi nu ne aflăm în siguranţă faţă de ispită.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 155, engl., (cap. 13, „Doi închinători”).

„Nu trebuie să ne complacem într-o stare de mulţumire şi să încetăm să înaintăm, spunând: ‘Sunt mântuit’. Când este nutrită această idee, motivele pentru veghere, pentru rugăciuni, pentru străduinţa serioasă de a înainta spre realizări mai înalte încetează să mai existe. Nici o limbă sfinţită nu va pronunţa aceste cuvinte până la venirea lui Hristos şi până când nu vom intra pe porţi în cetatea lui Dumnezeu.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 314.

Miercuri 2 noiembrie

4. PERICOLUL UNUI SPIRIT RELAXAT ŞI NEPĂSĂTOR

a. Dintre aceste două forme de păcat descoperite la judecată, care Îi este mai neplăcut lui Dumnezeu? 2 Petru 2:20-22; Evrei 10:26-31.

În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” (2 Petru 2:20-22).

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! (Evrei 10:26-31.).

„Marele pericol în care se află omul este acela de a se autoînşela, de a-şi permite să aibă încredere în sine şi de a se despărţi astfel de Dumnezeu, sursa puterii Sale. Înclinaţiile noastre înnăscute, dacă nu sunt îndreptate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, au în ele sămânţa morţii morale. Dacă nu vom ajunge legaţi deplin de Dumnezeu, nu vom putea rezista efectelor nesfinte ale dragostei de sine, ale îngăduinţei de sine şi ispitei de a păcătui…

Doar când ne vedem întreaga slăbiciune şi când renunţăm la orice încredere în sine, ne vom prinde de puterea divină.” – Testimonies, vol. 8, pag. 315, 316, engl., (cap. „Importanţa căutării adevăratei cunoştinţe”).

b. Ce avertizare ar trebui să luăm în mod serios în considerare în fiecare zi? 1 Corinteni 10:12; 2 Corinteni 13:5, 6.

Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. (1 Corinteni 10:12).

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi. Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu suntem lepădaţi. (2 Corinteni 13:5, 6).

„Cât vom trăi, este necesar să ne păzim afecţiunile şi pasiunile în mod serios. Suntem stricaţi în interior, din afară vin ispite, şi oriunde va înainta lucrarea lui Dumnezeu, Satan îşi propune să aranjeze situaţiile astfel încât ispitele să vină cu o forţă copleşitoare asupra sufletului. Nici măcar un mo­ment nu putem fi în siguranţă, decât dacă ne bazăm pe Dumnezeu, dacă viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” - Comentariile Biblice AZŞ [Comentariile E. G. White], vol. 2, pag. 1032, engl.

c. Cum putem evita o atitudine nepăsătoare în închinare? 1 Corinteni 14:40. Ce stil modern de închinare însoţeşte adesea doctrinele false? 2 Timotei 4:3, 4.

Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială. (1 Corinteni 14:40).

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Timotei 4:3, 4).

„Se vor auzi ţipete, cu tobe, muzică şi dans. Simţurile fiinţelor raţionale vor deveni atât de confuze încât nu se va putea avea încredere în ele că vor lua decizii corecte. Iar aceasta este numită lucrarea Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt nu se manifestă niciodată în astfel de moduri, prin astfel de zgomote nebuneşti. Aceasta este o invenţie a Satanei pentru a-şi acoperi metodele sale iscusite de a face fără efect adevărul prezent care înnobilează, care este curat, sincer, înălţător şi sfinţitor...

Domnul doreşte să aibă în serviciul Său ordine şi disciplină, nu exaltare şi confuze.” – Maranata, pag. 234, engl.

Joi 3 noiembrie

5. PREOCUPAREA NOASTRĂ PRINCIPALĂ

a. De ce vor fi multe nume îndepărtate din cartea vieţii la judecata de cercetare? Exodul 32:33; Ezechiel 18:20, 24.

Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea. (Exodul 32:33).

Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el. (Ezechiel 18:20).

Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele. (Ezechiel 18:24).

„Cartea vieţii conţine numele tuturor celor care au intrat vreodată în slujba lui Dumnezeu. Dacă vreunii dintre aceştia se îndepărtează de El şi, prin stăruinţă încăpăţânată în păcat, devin în cele din urmă împietriţi faţă de influenţa Duhului Său cel Sfânt, numele lor vor fi şterse la judecată din cartea vieţii şi ei înşişi se vor dedica distrugerii.” – Pariarhi şi profeţi, pag. 326, engl., (cap. 28, „Idolatria de la Sinai”).

b. Deoarece dorim să avem un loc în împărăţia slavei, ce siguranţă ar trebui să avem în ceea ce priveşte numele noastre? Apocalipsa 3:5; 21:27.

Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apocalipsa 3:5).

Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului. (Apocalipsa 21:27).

„Numele tuturor celor care cândva s-au predat pe sine lui Dumnezeu sunt scrise în cartea vieţii şi caractere lor sunt acum examinate de El. Îngerii lui Dumnezeu cântăresc valoarea morală. Ei privesc dezvoltarea caracterului la cei care trăiesc acum ca să vadă dacă numele lor pot fi păstrate în cartea vieţii. Ne este acordat un timp de probă în care să ne spălăm hainele caracterului şi să le albim în sângele Mielului. Cine face această lucrare? Cine separă de sine păcatul şi egoismul?” - Comentariile Biblice AZŞ [Comentariile E. G. White], vol. 7, pag. 960, engl.

„Dacă acum nu ne găsim plăcerea în a contempla lucrurile cereşti; dacă nu simţim nici un interes în a căuta cunoştinţa de Domnul, dacă nu ne vom delecta privind la caracterul lui Hristos; dacă sfinţenia nu ne atrage – atunci putem fi siguri că sperăm zadarnic la cer. Conformarea desăvârşită faţă de voia lui Dumnezeu este marea ţintă ce trebuie să se afle în mod constant înaintea creştinului.” - Testimonies, vol. 5, pag. 745, engl., (cap. „Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos”).

Vineri 4 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Definiţi cele două clase de oameni în lumina planului de răscumpărare.

2. Ce cunoaşteţi despre cartea vieţii şi cartea morţii?

3. Ce parte din Scripturi neagă doctrina „odată mântuit, mântuit pentru totdeauna”?

4. Explicaţi Evrei 10:26-31.

5. Explicaţi Apocalipsa 3:5.