Lecţia 13. Reunirea familiei lui Dumnezeu

„În ziua aceea vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru în care aveam încredere că ne va mântui.” (engl. „L-am aşteptat şi El ne va mântui.”) (Isaia 25:9).

„Hristos Îşi duce poporul în Cetatea lui Dumnezeu şi pământul rămâne fără locuitorii lui.” – Marea luptă, pag. 657, engl., (cap. 41).

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 6, pag. 308-312, engl., (cap. 41, „Pus- tiirea pământului”).

Duminică 18 decembrie

1. REVENIREA LUI HRISTOS

a. Trei evenimente: - (1) pocăinţă şi convertire sinceră se văd între urmaşii lui Hristos, - (2) păcatele lor mărturisite sunt şterse în judecata de cercetare, - (3) ei primesc „ploaia târzie” prin revărsarea plinătăţii Duhului Sfânt trebuie să aibă loc în aceste ultime zile. Care va fi cel de-al patrulea şi cel mai important eveniment? Faptele Apostolilor 3:19, 20; Psalmii 50:3.

Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos. (Faptele Apostolilor 3:19, 20).

Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică. (Psalmii 50:3).

„Regele regilor coboară pe nor, învăluit în flăcări de foc. Cerurile se dau la o parte asemenea unui sul; pământul tremură înaintea Lui şi fiecare munte şi insulă este mişcată de la locul ei.” - Marea luptă, pag. 641, 642, engl., (cap. 40, „Poporul lui Dumnezeu eliberat”).

b. Ce se va întâmpla atunci cu cei care au murit în Hristos şi au fost acceptaţi în urma judecăţii de cercetare? Ioan 5:28, 29 (prima parte); 1 Tesaloniceni 4:13-16.

Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă… (Ioan 5:28, 29 (prima parte)).

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. (1 Tesaloniceni 4:13-16).

„În mijlocul zguduirii pământului, strălucirii fulgerelor, a urletului tunetului, vocea Fiului lui Dumnezeu îi cheamă pe sfinţii adormiţi. El priveşte la mormintele celor drepţi, apoi, ridicând mâinile spre cer, strigă: ‘Treziţi-vă, treziţi-vă, treziţi-vă voi cei care dormiţi în ţărâna pământului şi sculaţi-vă!’ De-a lungul şi de-a latul pământului, morţii vor auzi acea voce, şi cei care o vor auzi vor trăi.” - Marea luptă, pag. 644, engl., (cap. 40, „Poporul lui Dumnezeu eliberat”).

Luni 19 decembrie

2. „RĂSPLĂTIŢI LA ÎNVIEREA CELOR DREPŢI”

a. Ce este scris despre răsplata rezervată patriarhilor? Evrei 11:13, 39, 40. Când vor fi răsplătiţi cei neprihăniţi? Luca 14:14. Ce vor auzi ei de pe multe buze?

În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. (Evrei 11:13).

Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. (Evrei 11:39, 40).

"Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”" (Luca 14:14).

„Cei răscumpăraţi îi vor întâlni şi recunoaşte pe cei a căror atenţie ei au îndreptat-o spre Salvatorul înălţat. Ce dialoguri binecuvântate vor avea cu aceste suflete! Se va spune: ‘Eram un păcătos, fără Dumnezeu şi fără speranţă în lume şi tu ai venit la mine, mi-ai atras atenţia la Mântuitorul preţios ca la singura mea speranţă. Şi eu am crezut în El. M-am căit de păcatele mele şi mi s-a dat să stau împreună cu sfinţii Săi în locurile cereşti în Hristos Isus.’Alţii vor spune: ‘Eram păgân în ţări păgâne. Tu ţi-ai părăsit prietenii şi căminul confortabil şi ai venit să mă înveţi cum să-L găsesc pe Isus şi să cred în El ca singurul Dumnezeu adevărat. Mi-am distrus idolii şi m-am închinat lui Dumnezeu, iar acum, Îl văd faţă în faţă. Sunt mântuit, mântuit pentru totdeauna, ca pentru totdeauna să-L privesc pe Cel pe care-L iubesc. Atunci L-am văzut doar cu ochiul credinţei, dar acum Îl văd aşa cum El este. Acum pot să-mi exprim recunoştinţa pentru îndurarea Sa răscumpărătoare faţă de Cel care m-a iubit şi m-a spălat de toate păcatele prin propriul Său sânge.’

Alţii îşi vor exprima recunoştinţa faţă de cei care i-au hrănit pe cei flămânzi şi i-au îmbrăcat pe cei goi.” – Testimonies, vol. 6, pag. 311, engl., (cap. „Răsplata servirii”).

b. Ce a spus Hristos despre Avraam, Isaac şi Iacov? Când îşi vor primi ei răsplata? Luca 20:37, 38. Dar profetul Daniel? Daniel 12:13. Dar regele David? Faptele Apostolilor 2:34, 35. Există vreo dovadă în Biblie că ei sunt deja în cer?

Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.” (Luca 20:37, 38).

Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.” (Daniel 12:13).

Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Faptele 2:34, 35).

„Faptul că David rămâne în mormânt până la înviere dovedeşte faptul că cei neprihăniţi nu merg în cer la moarte. Doar prin înviere şi prin faptul că Hristos a înviat, va putea David să stea în cele din urmă la dreapta lui Dumnezeu.” - Marea luptă, pag. 546, engl.. (cap. 33, „Prima mare dezamăgire”).

c. Există trei cazuri deosebite menţionate în Vechiul Testament. Geneza 5:24 (Evrei 11:5); Iuda 9 (Romani 5:14); 2 Regi 2:11 (Matei 17:1-5). Explicaţi.

Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. (Geneza 5:24)

Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. (Evrei 11:5).

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 9).

Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. (Romani 5:14).

Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. (2 Regi 2:11).

După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El. Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:1-5).

Marţi 20 decembrie

3. TRUPURI NOI, LOCUINŢE NOI

a. Unde se află sfinţii care au fost înviaţi la învierea lui Hristos? Matei 27:52, 53; Efeseni 4:8; Apocalipsa 4:4; 5:8, 9.

...mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. (Matei 27:52, 53).

De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor. (Efeseni 4:8).

Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur. (Apocalipsa 4:4).

Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. (Apocalipsa 5:8, 9).

„Când a înviat, Hristos a scos din mormânt o mulţime de captivi. Cutremurul de la moartea Sa a deschis mormintele şi, când El a înviat, ei au ieşit împreună cu El. Ei erau acei care fuseseră colaboratori cu Dumnezeu şi care cu preţul vieţii lor dăduseră mărturie despre adevăr. Acum urmau să-I fie martori Celui care îi ridicase din moarte...

Ei s-au ridicat împreună cu El ca trofee ale Biruinţei Sale asupra morţii şi mormântului. Aceştia, a spus Hristos, nu mai sunt captivi ai lui Satan; Eu i-am răscumpărat. I-am scos din morminte ca primele roade ale puterii Mele, ca să fie împreună cu Mine acolo unde sunt Eu, să nu mai vadă moarte niciodată şi să nu mai sufere nici o durere.” – Hristos Lumina lumii, pag. 786, engl., (cap. 81, „Domnul a înviat”).

b. Care este dovada că apostolii nu sunt în ceruri? Ce pregăteşte Hristos pentru ei şi pentru noi? Ioan 14:1-3. Când vor primi, împreună cu noi, răsplata făgăduită? 1 Timotei 4:7, 8.

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:1-3).

Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios. Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. (1 Timotei 4:7, 8).

c. Ce cunoaştem despre corpurile cele noi pe care le vor avea sfinţii? 1 Corinteni 15:35, 38, 42-44; Filipeni 3:21.

Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” (1 Corinteni 15:35).

Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. (1 Corinteni 15:38).

Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. (1 Corinteni 15:42-44).

El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile. (Filipeni 3:21).

„Identitatea noastră se păstrează la înviere chiar dacă nu aceleaşi particule de materie sau substanţă care au intrat în mormânt. Minunatele lucrări ale Domnului sunt o taină pentru om. Spiritul, caracterul omului, se întoarce la Dumnezeu, pentru a fi păstrat acolo. La înviere, fiecare om îşi va redobândi propriul caracter. La vremea potrivită, Dumnezeu va chema pe cei morţi, dându-le din nou suflarea vieţii, poruncind oaselor uscate să trăiască. Acelaşi chip va învia, dar fără a fi atins de boală sau de vreun defect. Trăieşte din nou purtând aceeaşi individualitate a trăsăturilor, astfel încât prietenii îşi vor recunoaşte prietenii. Nici o lege a naturii nu dovedeşte că Dumnezeu redă aceleaşi particule de materie care compuneau corpul înainte de moarte. Dumnezeu va da celor neprihăniţi morţi un corp după plăcerea Sa.” – Maranata, pag. 301, engl.

Miercuri 21 decembrie

4. HRISTOS VINE SĂ „FACĂ JUDECATĂ”

a. Hristos vine să „facă judecată.” Ioan 5:27; 2 Timotei 4:1; Iuda 14, 15. Ce destin le va fi dat celor două clase de oameni la aplicarea judecătii executive? Matei 25:31–46; 13:41–43.

Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. (Ioan 5:27).

Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa. (Ioan 5:27).

Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.” (Iuda 14, 15).

Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” (Matei 25:31–46).

Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă. (Matei 13:41–43).

„Pe muntele Măslinilor, Hristos le-a descris ucenicilor Săi scena din marea zi a judecăţii. El a înfăţişat sentinţa ei ca îndreptându-se asupra unui punct. Când naţiunile sunt adunate înaintea Lui, nu vor mai fi decât două clase şi soarta lor veşnică va fi hotărâtă prin ceea ce au făcut sau au neglijat să facă pentru El în persoana celor săraci şi suferinzi.” - Hristos Lumina lumii, pag. 637, engl., (cap. 70, „Cel mai neînsemnat dintre aceşti fraţi ai Mei”).

b. Ce vor face cei răi, plini de groază, în acea mare zi? Isaia 2:19-21; Apocalipsa 6:15-17.

Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci; şi vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. (Isaia 2:19-21).

Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:15-17).

„La venirea lui Hristos cei răi sunt şterşi de pe faţa întregului pământ – mistuiţi de suflarea gurii Sale şi distruşi de strălucirea slavei Sale. Hristos Îşi duce poporul în Cetatea lui Dumnezeu şi pământul este golit de locuitorii săi… ‘Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.’ ‘ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic. De aceea blestemul a devorat pământul şi cei care locuiesc în ea sunt pustiiţi, de aceea locuitorii pământului sunt arşi.’ (Isaia 24:3, 5, 6, engl.).

Întregul pământ arată ca o pustietate dezolantă.” - Marea luptă, pag. 657, engl., (cap. 41, „Pustiirea pământului”).

c. Cum se vor bucura sfinţii şi cât de curând? Isaia 25:9.

În ziua aceea vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam; acum, să ne înveselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!” (Isaia 25:9).

„Adesea am fost declarată ca amăgitoare pentru că am spus: ‘Domnul va veni în curând; pregătiţi-vă, pregătiţi-vă, ca să fiţi găsiţi aşteptând, veghind şi iubind venirea Lui.’ Dar în Apocalipsa eu am citit această afirmaţie: ‘Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.’ ‘Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!’ ‘Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.’ (22:12, 7; 3:11). A fost Cel care a dat această mărturie un înşelător, pentru că acest ‘curând’ a fost amânat mai mult decât puteau anticipa minţile noastre limitate? Cel care vorbeşte este Martorul credincios şi adevărat. Cuvintele Lui sunt adevăr şi realitate.” - Manuscript Releases, vol. 16, pag. 179.

Joi 22 decembrie

5. SLAVA LUI HRISTOS, UN FOC MISTUITOR

a. Ce se va întâmpla cu sfinţii cei vii la venirea lui Hristos? 1 Corinteni 15:51-53.

„Drepţii cei vii sunt schimbaţi ‘într-o clipă, într-o clipită din ochi.’ (1 Corinteni 15:52). La glasul lui Dumnezeu ei au fost slăviţi; acum, ei sunt făcuţi nemuritori şi împreună cu sfinţii înviaţi sunt ridicaţi în văzduh ca să-L întâlnească pe Domnul lor. Îngerii ‘vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.’ (Matei 24:31). Copilaşii sunt duşi de îngeri sfinţi în braţele mamelor lor. Prieteni despărţiţi de multă vreme prin moarte sunt uniţi, pentru a nu se mai despărţi niciodată şi cu cântece de bucurie se înalţă împreună spre cetatea lui Dumnezeu.” - Marea luptă, pag. 645, engl., (cap. 40, „Poporul lui Dumnezeu eliberat”).

b. Ce se va întâmpla cu toţi ceilalţi? Isaia 66:15-18; 2 Tesaloniceni 1:6-8; 2 Petru 3:7, 10-12; Luca 17:28-30. Este vreo dovadă că ei vor avea o a doua şansă să fie mântuiţi?

Căci iată, Domnul vine într-un foc, şi carele Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-un jăratic, şi ameninţările, în flăcări de foc. Căci cu foc Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr. Cei ce se sfinţesc şi se curăţă în grădini, mergând unul câte unul în mijlocul celor ce mănâncă şi carne de porc, şi şoareci, şi alte lucruri urâcioase, toţi aceia vor pieri – zice Domnul. Eu pedepsesc faptele şi gândurile lor! Dar vine vremea când voi strânge toate neamurile şi toate limbile; ele vor veni şi vor vedea slava Mea. (Isaia 66:15-18).

Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. (2 Tesaloniceni 1:6-8).

Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. (2 Petru 3:7).

Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? (2 Petru 3:10-12).

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. (Luca 17:28-30).

c. Explicaţi de ce slava venirii lui Hristos va distruge pe cei răi dar nu şi pe sfinţi. Filipeni 3:18-21.

Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ. Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile. (Filipeni 3:18-21).

d. Unde Îl vor întâlni sfinţii înviaţi şi sfinţii cei vii pe Hristos? 1 Tesaloniceni 4:17. Unde se află locuinţele lor cele noi? Psalmii 15:1; Evrei 12:22, 23; Apocalipsa 21:2-4.

Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:17).

Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? (Psalmii 15:1).

Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, e Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi. (Evrei 12:22, 23).

Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:2-4).

Vineri 23 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Descrieţi în ordine corectă cele patru evenimente menţionate în Faptele Apostolilor 3:19, 20.

2. Când îşi vor primii patriarhii şi profeţii răsplata? Ce dovadă arată că ei nu sunt încă în cer?

3. Menţionaţi cazurile deosebite care se găsesc în Biblie.

4. Ce se va păstra la înviere şi ce nu se va păstra? Explicaţi.

5. Explicaţi de ce slava venirii lui Hristos îi va distruge pe cei răi, dar nu şi pe sfinţi.