Lecţia 4. Având încredere de a intra în sanctuar

„Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.”(Evrei 10:19-22).

„[Credinţa poporului lui Dumnezeu] va intra cu [Hristos] în sanctuar şi închinătorii de pe pământ îşi vor revizui cu atenţie în revistă vieţile şi îşi vor compara caracterele cu marele standard al neprihănirii.” – Testimonies, vol. 5, pag. 575, engl., (cap. „Necesitatea studierii zilnice a Bibliei”).

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 409-413, 428, 429, engl., (cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”; cap. 24, „În Sfânta Sfintelor”).

Duminică 16 octombrie

1. MUNTELE SION

a. Ce desemna Muntele Sionului în vremea profetului Isaia? Isaia 8:18; 18:7; 24:23.

Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor care locuieşte pe muntele Sionului. (Isaia 8:18).

În vremea aceea, se vor aduce daruri de mâncare Domnului oştirilor de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel înfricoşat de la începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe muntele Sionului. (Isaia 18:7).

Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele, de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui. (Isaia 24:23).

b. Care este numele pentru locul tronului lui Dumnezeu din ceruri? Ioel 3:17; Mica 4:7; Apocalipsa 14:1–3.

„Şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfânt. Ierusalimul însă va fi sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.” (Ioel 3:17).

Din cei şchiopi voi face o rămăşiţă, din cei ce erau risipiţi, un neam puternic; şi Domnul va împărăţi peste ei, pe muntele Sionului, de acum şi până-n veac! (Mica 4:7).

Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. (Apocalipsa 14:1-3).

c. Pe când regele David îşi înălţa privirea spre sanctuarul lui Dumnezeu, care era marea sa preocupare? Psalmii 14:7; 15:1. Care ar trebui să fie preocuparea noastră?

O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura. (Psalmii 14:7).

Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? (Psalmii 15:1).

„Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, să medităm şi să ne rugăm. Atunci vom avea discernământ spiritual pentru a distinge curţile interioare ale templului ceresc. Vom prinde notele imnurilor de recunoştinţă cântate de corul ceresc din jurul tronului. Când Sionul se va scula şi va lumina, lumina sa va fi foarte pătrunzătoare şi cântecele de laudă şi mulţumire se vor auzi în adunarea sfinţilor. Micile dezamăgiri şi greutăţi vor fi pierdute din vedere. - Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pag. 198, engl.

Luni 17 octombrie

2. CORTUL MĂRTURIEI

a. Ce nume i-a fost dat cortului pământesc? Numeri 1:50, 53; 9:15; 10:11. De ce? Care a fost cel mai important obiect din el? Exodul 31:18; 32:15; 40:20.

Dă în grija leviţilor Cortul întâlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce Cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el şi vor tăbărî în jurul Cortului. (Numeri 1:50).

Dar leviţii să tăbărască în jurul Cortului întâlnirii, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi leviţii să aibă paza Cortului întâlnirii.” (Numeri 1:53).

În ziua când a fost aşezat Cortul, norul a acoperit locaşul Cortului întâlnirii; şi, de seara până dimineaţa, deasupra Cortului era ca înfăţişarea unui foc. (Numeri 9:15).

În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat norul de pe Cortul întâlnirii. (Numeri 10:11).

Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. (Exodul 31:18).

Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, pe o parte şi pe alta. (Exodul 32:15).

Apoi a luat mărturia şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului. (Exodul 40:20).

„Chivotul era doar un obiect destinat depozitării tablelor legii, iar prezenţa acestor precepte divine îi conferea valoarea şi caracterul sfânt.” – Marea luptă, pag. 433, engl., (cap. 25, „Legea lui Dumnezeu de neschimbat”).

b. De ce se mai numeşte sanctuarul ceresc şi cortul mărturiei? Apocalipsa 15:5. Care este cel mai important obiect din chivot? Apocalipsa 11:19.

După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. (Apocalipsa 15:5).

Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare. (Apocalipsa 11:19).

„Când templul lui Dumnezeu a fost deschis în ceruri, s-a văzut chivotul mărturiei Sale. În Sfânta Sfintelor, în sanctuarul din ceruri, legea divină este păstrată cu sfinţenie – legea proclamată de Însuşi Dumnezeu în mijlocul tunetelor de pe Sinai şi scrisă cu propriul Său deget pe tablele de piatră.” – Idem., pag. 433, 434, engl.

c. Ţinând cont de lupta care se dă pentru sufletele noastre şi de lucrarea actuală a Mântuitorului în Sfânta Sfintelor în favoarea noastră, ce angajamente trebuie să ne luăm? Evrei 10:23; Psalmii 119:109, 113.

Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. (Evrei 10:23).

Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta. (Psalmii 119:109).

Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta. (Psalmii 119:113).

„Satan foloseşte acum, în acest timp de sigilare, orice mijloc pentru a îndepărta minţile poporului lui Dumnezeu de la adevărul prezent, care sigilează şi pentru a-i face să se clatine. Am văzut un acoperământ de protecţie pe care Dumnezeu îl întindea asupra poporului Său, pentru a-i proteja în timpul de strâmtorare; fiecare suflet care era hotărât de partea adevărului şi era curat cu inima urma să fie protejat de acoperământul Dumnezeului Atotputernic.

Satan cunoştea aceasta şi se afla la lucru cu putere mare pentru a face ca mintea cât mai multora posibil să rămână neîntemeiate şi şovăitoare cu privire la adevăr.”- The Review and Herald, 1 august 1849.

„În fiecare suflet se luptă stăruitor pentru victorie două puteri. Necredinţa îşi conduce forţele, conduse de Satan, pentru a ne izola de Sursa puterii noastre. Credinţa îşi dispune forţele, conduse de Hristos, autorul şi desăvârşitorul credinţei noastre. Ceas de ceas, sub privirea întregului univers, lupta merge mai departe.” - Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pag. 328, engl.

Marţi 18 octombrie

3. MĂSURAREA STATURII CREŞTINE

a. Ce este prăjina de măsurat cu care sunt măsurate cei care I se închină lui Dumnezeu în sanctuarul Său prin credinţă? Apocalipsa 11:1, 19.

Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. (Apocalipsa 11:1).

Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare. (Apocalipsa 11:19).

„Fiecare caz este adus înaintea lui Dumnezeu; El măsoară templul şi pe închinătorii din el.” – Testimonies, vol. 7, pag. 219, engl., (cap. „Jertfirea de sine”).

„Marea judecată are loc şi este în desfăşurare de ceva timp. Acum Domnul spune: ‘Măsoară templul şi pe cei ce se închină în el.’ Aminteşte-ţi atunci când mergi pe stradă la treburile tale că Dumnezeu te măsoară; atunci când îţi vezi de treburile casei, în discuţiile tale, Dumnezeu te măsoară. Aminteşte-ţi că faptele şi cuvintele tale sunt imortalizate [fotografiate] în cărţile cerului, aşa cum artistul reproduce faţa omului pe placa fotografică…

Iată lucrarea care se desfăşoară: măsurarea templului şi a închinătorilor săi pentru a vedea cine va rămâne în picioare în ziua de pe urmă. Acei care se ţin cu tărie vor fi bine primiţi în regatul Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” – Comentariile Biblice AZŞ [Comentariile E.G.White], vol. 7, pag. 972, engl.

b. De ce trebuie măsurat şi altarul de tămâiere? Nu se face aceasta pentru a verifica rugăciunile noastre care sunt simbolizate prin tămâia care este oferită pe altar? Apocalipsa 5:8; 8:3 (compară cu Isaia 1:13, 15; Proverbele 28:9).

Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. (Apocalipsa 5:8).

Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie. (Apocalipsa 8:3).

Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! (Isaia 1:13).

Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! (Isaia 1:15).

Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă. (Proverbele 28:9).

„Serviciile religioase, rugăciunile, laudele, mărturisirea plină de pocăinţă a păcatelor se ridică de la adevăraţii credincioşi asemenea tămâiei spre sanctuarul ceresc, dar, trecând prin canalele pervertite ale umanităţii, ele sunt atât de murdărite încât, dacă nu sunt curăţite prin sânge, nu pot avea niciodată valoare în faţa lui Dumnezeu. Ele nu se înalţă în curăţie imaculată, şi, dacă Mijlocitorul, care Se află la dreapta lui Dumnezeu, nu le prezintă şi nu le curăţă pe toate prin neprihănirea Lui, ele nu sunt primite de Dumnezeu. Toată tămâia din corturile pământeşti trebuie să fie umezită cu picăturile curăţitoare ale sângelui lui Hristos. El ridică înaintea Tatălui cădelniţa meritelor Sale proprii, în care nu se află nici cea mai mică urmă de stricăciune pământească. El adună în cădelniţa Sa rugăciunile, lauda şi mărturisirile poporului Său şi împreună cu acestea El adaugă neprihănirea Sa imaculată. Apoi, înmiresmată de meritele jertfei lui Hristos, tămâia se ridică la Dumnezeu, perfectă şi vrednică de primit. Atunci sunt primite răspunsuri pline de har.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 344, engl.

Miercuri 19 octombrie

4. ISRAELIŢI DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL ŞI NEAMURI DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL

a. Cum se numeşte capitala împărăţiei în care-şi au cetăţenia cei credincioşi? Efeseni 2:19; Galateni 4:26. Cu ce condiţie putem fi acceptaţi în această împărăţie? Matei 5:20; Ioan 3:35; 2 Corinteni 6:17, 18.

Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu. (Efeseni 2:19).

Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră. (Galateni 4:26).

Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:20).

Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. (Ioan 3:35).

De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. (2 Corinteni 6:17).

„Cetăţenia noastră este în ceruri.” (Filipeni 3:20)

„Condiţia pentru a fi primit în familia Domnului este aceea de a ieşi din lume, separându-ne de toate influenţele sale corupătoare. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aibă nici o legătură cu idolatria, indiferent ce formă ar îmbrăca aceasta. Ei trebuie să atingă un standard mai înalt. Noi trebuie să ne deosebim de lume şi apoi Dumnezeu spune: ‘Vă voi primi ca membri ai familiei Mele regale, copii ai Regelui cerului.’ În calitate de credincioşi în adevăr, noi trebuie să ne deosebim în obiceiuri de păcat şi păcătoşi. Cetăţenia noastră este în ceruri.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 481, engl., (cap. „Mărturie specială cu privire la politică”).

b. În ce sens avem acces în Ierusalimul ceresc şi în sanctuarul de pe muntele Sion? Evrei 10:19, 20; 12:22-24; Efeseni 3:10-12.

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său. (Evrei 10:19-20).

Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. (Evrei 12:22-24).

...pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere. (Efeseni 3:10-12).

„Prin credinţă, putem sta în pragul oraşului veşnic.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 601, engl., (cap. 58, „Biserica triumfătoare”).

c. Ce măsură este luată de Dumnezeu pentru aceia care, nefiind „fiii lui Avraam” prin credinţă (Galateni 3:7), sunt restricţionaţi la curte dar care cu sinceritate doresc să afle adevărul? Apocalipsa 11:2 (prima parte).

Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. (Galateni 3:7).

Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; ... (Apocalipsa 11:2).

„În toate naţiunile, neamurile şi limbile, [Domnul] vede bărbaţi şi femei care se roagă pentru lumină şi cunoştinţă. Sufletele lor nu sunt mulţumite; s-au hrănit mult timp cu cenuşă. Vezi Isaia 44:20. Duşmanul a toată neprihănirea i-a abătut de la cale şi ei bâjbâie ca nişte orbi. Cu toate acestea, ei sunt sinceri cu inima şi doresc să afle o cale mai bună.” – Profeţi şi regi, pag. 376, engl., (cap. 31, „Speranţă pentru păgâni”).

Joi 20 octombrie

5. CEI RĂSCUMPĂRAŢI VOR FI PERSONAL ACOLO

a. Cum îi numeşte Biblia pe cei care înţeleg doctrina sanctuarului şi I se închină prin credinţă lui Dumnezeu în templul Său? Apocalipsa 7:4; Romani 2:28, 29.

Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. (Apocalipsa 7:4).

Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. (Romani 2:28-29).

b. Descrieţi biruinţa completă pe care trebuie să o obţinem pentru a fi sigilaţi. Apocalipsa 15:2, 3.

Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! (Apocalipsa 15:2, 3).

„A-l urma pe Hristos nu înseamnă a nu avea de conflicte. Aceasta nu este o joacă de copil. Nu este nici indolenţă spirituală. Toată bucuria din serviciul lui Hristos înseamnă obligaţii sfinte de a da piept adesea cu conflicte severe. A-L urma pe Hristos înseamnă bătălii aprige, muncă sârgui­toare, luptă împotriva lumii, cărnii şi a diavolului. Bucuria noastră constă în biruinţele câştigate pentru Hristos prin luptă serioasă şi dură. Gândiţi-vă la aceasta.” - The Upward Look, pag. 217, engl.

c. Unde i-a văzut Ioan, scriitorul Apocalipsei, pe cei biruitori şi câţi erau? Apocalipsa 14:1-3. De ce privilegii se vor bucura ei? Apocalipsa 7:15-17; Ioan 14:1-3.

Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. (Apocalipsa 14:1-3).

Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7:15-17).

„Toate fiinţele inteligente din cer sunt interesate de adunările sfinţilor care se întâlnesc pe pământ pentru a I se închina lui Dumnezeu. În curtea dinăuntru a cerului, ei ascultă afirmaţiile martorilor lui Hristos din curtea din afară a pământului; laudele şi mulţumirile închinătorilor de jos sunt preluate în imnurile cereşti; iar lauda şi bucuria răsună prin curţile cereşti pentru că Hristos nu a murit în zadar pentru fiii căzuţi ai lui Adam. În timp ce îngerii beau din izvor, sfinţii de pe pământ beau din undele curate care se revarsă de la tron, unde care aduc bucurie cetăţii lui Dumnezeu.” – Testimonies, vol. 6, pag. 366, engl., (cap. „Respectarea Sabatului”).

Vineri 21 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce nume comun poartă atât templul de pe pământ cât şi cel din cer?

2. Cu ce nume era numit cortul pământesc? De ce? De ce este numit sanctuarul ceresc „cortul mărturiei”?

3. De ce trebuie să fie măsuraţi templul ceresc şi închinătorii săi?

4. Cum putem deveni cetăţeni ai împărăţiei cereşti?

5. Explicaţi biruinţeli şi sigiliul ce trebuie dobândite pentru a fi admişi acolo.