Lecția 8. Ajutându-i pe gabaoniți

„Iată ce vom face: îi vom lăsa cu viață, ca să n-aducem peste noi mânia Domnului, din pricina jurământului pe care li l-am făcut.” (Iosua 9:20)

„În mijlocul țării, gabaoniții, un popor numeros, au renunțat la păgânismul lor și s-au unit cu Israel, împărtășindu-se de binecuvântările legământului.” – Profeți și regi, p. 369, cap. 31: Nădejde pentru neamuri.

Recomandare pentru studiu: Semnele timpului, 7 februarie 1884.

Duminică 17 februarie

1. O INTRIGĂ VICLEANĂ

a. Ce au făcut bărbații din Gabaon, când au văzut biruințele Israeliților? Iosua 9:3-6.

Iosua 9:3-6: „Locuitorii din Gabaon, de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului și cetății Ai, au întrebuințat un vicleșug și au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat niște saci vechi pe măgarii lor și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cârpite, iar în picioare purtau încălțăminte veche și cârpită și erau îmbrăcați cu niște haine vechi pe ei, iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată și mucegăită. S-au dus la Iosua, în tabără la Ghilgal, și le-au zis lui și tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr-o țară depărtată, acum deci faceți legământ cu noi.”

„[La Ghilgal, Israeliții] au fost în scurt timp vizitați de o delegație străină care dorea să facă un tratat cu ei. Ambasadorii s-au prezentat ca și cum veniseră dintr-o țară îndepărtată și acest lucru părea a fi confirmat de înfățișarea lor. Hainele lor erau vechi și uzate, sandalele erau peticite, proviziile mucegăite și burdufurile, care le slujeau drept sticle de vin, erau rupte și cârpite, ca și când ar fi fost reparate în grabă, în cursul călătoriei. În căminul lor din depărtare – pretins a fi dincolo de granițele Palestinei – compatrioții lor, afirmau ei, auziseră de minunile pe care Dumnezeu le făcuse pentru poporul Său și îi trimiseseră să facă o alianță cu Israel.” – Patriarhi și profeți, p. 505, cap. 47: Legământul cu gabaoniții.

b. Relatați întâlnirea neplanificată și menționați ce ar fi trebuit să știe Israel. Iosua 9:7-13.

Iosua 9:7-13: „Bărbații lui Israel au răspuns heviților acestora: „Poate că voi locuiți în mijlocul nostru, cum să facem noi legământ cu voi?” Ei au zis lui Iosua: „Noi suntem robii tăi.” Și Iosua le-a zis: „Cine sunteți voi și de unde veniți?” Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr-o țară foarte depărtată, pentru faima Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt și de ce a făcut celor doi împărați ai amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, și lui Og, împăratul Basanului, care era la Aștarot. Și bătrânii noștri și toți locuitorii din țara noastră ne-au zis: ‘Luați cu voi merinde pentru călătorie, duceți-vă înaintea lor și spuneți-le: «Noi suntem robii voștri; acum deci faceți legământ cu noi.»’ Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, și acum s-a uscat și s-a mucegăit. Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot și iată-le, s-au rupt; hainele și încălțămintea noastră s-au învechit de lungimea prea mare a drumului.”

„Evreii fuseseră avertizați în mod special împotriva intrării în orice fel de alianță cu idolatrii Canaanului și în mintea conducătorilor s-a ridicat o îndoială cu privire la veridicitatea cuvintelor străinilor.” – Ibid.

Luni 18 februarie

2. O ÎNŞELĂCIUNE FRUSTRANTĂ

a. Ce greșeală au făcut Iosua și conducătorii lui Israel cu privire la gabaoniți? De ce au eșuat ei? Iosua 9:14, 15.

Iosua 9:14, 15: „Bărbații lui Israel au luat din merindele lor și n-au întrebat pe Domnul. Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viață, și căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta.”

b. Cum au reacționat Israeliții când și-au dat seama că fuseseră înșelați? De ce era drept să nu-i ucidă pe gabaoniți? Iosua 9:16-20.

Iosua 9:16-20: „La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei și că locuiau în mijlocul lor. Căci copiii lui Israel au plecat și a treia zi au ajuns la cetățile lor; cetățile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. Dar nu i-au bătut, pentru că fruntașii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i vor lăsa cu viață. Și toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor. Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, și acum nu putem să ne atingem de ei. Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viață, ca să n-aducem peste noi mânia Domnului din pricina jurământului pe care li l-am făcut.”

„Indignarea israeliților a fost mare când au aflat de înșelăciunea folosită împotriva lor. ... `Toată adunarea a murmurat împotriva prinților;` dar, în cele din urmă, au refuzat să rupă tratatul, deși asigurat prin fraudă, pentru că le juraseră `pe Domnul Dumnezeul lui Israel.` `Și copiii lui Israel nu i-au ucis.` Gabaoniții își luaseră angajamentul să renunțe la idolatrie și să accepte închinarea față de Iehova; și păstrarea vieților lor nu era o violare a poruncii lui Dumnezeu de a-i distruge pe Canaaniții idolatri. Așadar, evreii nu se legaseră prin jurământul lor să comită păcat. Și chiar dacă jurământul fusese asigurat prin înșelăciune, acesta nu a fost încălcat.” – Patriarhi și profeți, p. 506, cap. 47: Legământul cu gabaoniții.

c. Ce trebuie să conștientizăm cu privire la importanța faptului de a fi integri, ținându-ne de cuvânt odată ce l-am dat? Proverbe 12:22; Psalmii 15:1, 4 (ultima parte).

Proverbe 12:22: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuți.”

Psalmii 15:1, 4 u.p.: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?… El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.”

„Obligația de care este legat cineva – dacă nu-l leagă în scopul de a realiza o faptă greșită – trebuie să fie respectată cu sfințenie. Niciun argument de câștig, revanșă sau interes personal nu pot sta în calea prejudicierii caracterului inviolabil al unui jurământ sau angajament.” – Ibid.

„Dacă în vreo situație îți iei angajamentul cu privire la ce vei face și, ulterior, consideri că ai favorizat pe alții spre paguba ta, nu te abate deloc de la principiu. Adu-ți la îndeplinire lucrul la care te-ai învoit. Căutând să-ți schimbi planurile ai arăta că nu se poate avea încredere în tine. Și dacă te dai înapoi în tranzacții mici, te-ai da înapoi și în unele mai mari. În astfel de circumstanțe, unii sunt tentați să înșele, spunând: `Nu am fost înțeles. Cuvintele mele au fost interpretate mai mult decât am intenționat să transmit.` Realitatea este că ei au vrut să transmită exact ce au spus, dar au pierdut impulsul bun și au vrut să se retragă ulterior.” – Îndrumarea copilului, p. 154, cap. Onestitate și integritate.

Marți 19 februarie

3. SOARTA GABAONIŢILOR

a. Întrucât gabaoniții au recurs la șiretenie, care a fost destinul lor în viață? Iosua 9:21-23. Cum demonstrează acest aspect impactul pe îl avusese Dumnezeul lui Israel asupra națiunilor înconjurătoare?

Iosua 9:21-23: „„Să trăiască”, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile. Iosua i-a chemat și le-a vorbit astfel: „Pentru ce ne-ați înșelat zicând: ‘Suntem foarte departe de voi’, când voi locuiți în mijlocul nostru? Acum sunteți blestemați și nu veți înceta să fiți în robie, să tăiați lemne și să scoateți apă pentru Casa Dumnezeului meu.”

„Gabaoniților li s-a permis să trăiască, dar au fost legați ca robi de sanctuar, pentru a realiza serviciile de slujitori. ...

Gabaon ... `era o cetate mare, ca una din cetățile împărătești,` `și toți bărbații ei erau viteji.` Este o dovadă impresionantă a groazei pe care israeliții le-o insuflaseră locuitorilor Canaanului, într-atât încât poporul unei astfel de cetăți a trebuit să recurgă la un mijloc atât de umilitor pentru a-și salva viețile.” – Patriarhi și profeți, p. 506, cap. 47: Legământul cu gabaoniții.

b. Cum au răspuns gabaoniții la verdict? Iosua 9:24-27.

Iosua 9:24-27: „Ei au răspuns lui Iosua și au zis: „Robii tăi au auzit de poruncile date de Domnul Dumnezeul tău robului Său Moise, ca să vă dea în mână toată țara și să nimicească dinaintea voastră pe toți locuitorii ei; și venirea voastră a băgat mare frică în noi cu privire la viața noastră: iată de ce am lucrat așa. Și acum, iată-ne în mâinile tale; fă cu noi ce vei crede că este bine și drept să faci.” Iosua le-a făcut așa cum hotărâse; i-a izbăvit din mâna copiilor lui Israel, care nu i-au omorât, dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne și să scoată apă pentru adunare și pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceea ce fac până în ziua de azi.”

„[Iosua 9:27 citat.] [Gabaoniții] au acceptat cu recunoștință aceste condiții, conștienți că procedaseră greșit și bucuroși că își pot câștiga viața, indiferent cu ce preț.” – Ibid.

c. Ce dovadă indică faptul că gabaoniții ar fi fost binecuvântați, dacă ar fi fost cinstiți, spunând adevărul întreg în loc de a se folosi de înșelătorie? Exodul 12:48, 49; Levitic 19:33, 34.

Exodul 12:48, 49: „Dacă un străin care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. Aceeași lege va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.”

Levitic 19:33, 34: „Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți. Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

„Dumnezeu luase măsuri ca toți cei care aveau să renunțe la păgânism și să se alăture lui Israel să fie părtași la binecuvântările legământului. ... Nu a fost o umilință ușoară pentru acei locuitori ai `cetății împărătești,` în care `toți bărbații erau viteji,` să fie făcuți tăietori de lemne și să care apă de-a lungul generațiilor. Dar ei adoptaseră îmbrăcămintea săracă în scopul de a înșela și aceasta a rămas asupra lor ca un semn al sclaviei pe viață. Astfel, de-a lungul tuturor generațiilor, statutul lor de sclavi avea să dea mărturie despre ura lui Dumnezeu față de falsitate.” – Ibid, p. 507, cap. 47: Legământul cu gabaoniții.

Miercuri 20 februarie

4. PĂSTRÂND FĂGĂDUINŢELE

a. Ce au făcut cei cinci împărați ai amoriților, când au descoperit că gabaoniții făcuseră pace cu Israel? Iosua 10:1-5.

Iosua 10:1-5: „Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua pusese mâna pe Ai și o nimicise cu desăvârșire, că făcuse cetății Ai și împăratului ei cum făcuse Ierihonului și împăratului lui și că locuitorii Gabaonului făcuseră pace cu Israel și erau în mijlocul lor. Atunci i-a fost foarte mare frică, fiindcă Gabaon era o cetate mare, ca una din cetățile împărătești, mai mare chiar decât Ai, și toți bărbații ei erau viteji. Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimis să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, și lui Debir, împăratul Eglonului: „Suiți-vă la mine și ajutați-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua și cu copiii lui Israel.” Cei cinci împărați ai amoriților: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului și împăratul Eglonului, s-au adunat astfel și s-au suit împreună cu toate oștile lor; au venit și au tăbărât lângă Gabaon și au început să lupte împotriva lui.”

„Supunerea gabaoniților față de israeliți i-a umplut cu spaimă pe cei cinci împărați ai Canaanului. Au fost făcute demersuri fără întârziere pentru a se răzbuna pe cei care făcuseră pace cu invadatorii. ... Mișcările lor au fost rapide.” – Patriarhi și profeți, p. 507, cap. 47: Legământul cu gabaoniții.

b. Când gabaoniții au văzut pericolul, ce mesaj i-au trimis lui Iosua și cum a acționat el în consecință? Iosua 10:6-9.

Iosua 10:6-9: „Oamenii din Gabaon au trimis să spună lui Iosua, în tabăra din Ghilgal: „Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăvește-ne, dă-ne ajutor, căci toți împărații amoriților care locuiesc pe munte s-au strâns împotriva noastră.” Iosua s-a suit din Ghilgal, el și toți oamenii de război cu el și toți cei viteji. Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci îi dau în mâinile tale și niciunul din ei nu va putea să stea împotriva ta.” Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea de la Ghilgal.”

„[Iosua 10:6 citat.] Pericolul nu amenința doar poporul Gabaonului, ci și pe Israel. Această cetate deținea stăpânire asupra trecătorilor spre părțile centrală și de sud ale Palestinei și ea ar fi trebuit păstrată, dacă se intenționa cucerirea țării. Iosua s-a pregătit imediat să meargă să elibereze Gabaonul. Locuitorii cetății asediate se temuseră că el avea să le refuze apelul din cauza înșelăciunii de care se folosiseră; dar din moment ce se supuseseră stăpânirii lui Israel și acceptaseră închinarea la Dumnezeu, el s-a simțit obligat să-i protejeze. De data aceasta, el nu a acționat fără sfat divin, iar Domnul l-a încurajat în acțiune. ...

Mărșăluind toată noaptea, el și-a adus armata în fața Gabaonului, dimineața. Abia își adunaseră aliații armatele în apropierea cetății, când Iosua a venit asupra lor.” – Ibid., pp. 507, 508, cap. 47: Legământul cu gabaoniții.

c. Ce a revelat puterea uimitoare a Dumnezeului lui Israel, în dreptul celor pentru care lupta El? Iosua 10:10, 11.

Iosua 10:10, 11: „Domnul i-a pus în învălmășeală dinaintea lui Israel; și Israel le-a pricinuit o mare înfrângere la Gabaon, i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon și i-a bătut până la Azeca și până la Macheda. Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel și se coborau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei niște pietre mari până la Azeca și au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulți decât cei uciși cu sabia de copiii lui Israel.”

„Oastea imensă a fugit dinaintea lui Iosua spre trecerea montană către Bet-Horon; și ajungând la înălțime, s-au grăbit la vale pe coborârea abruptă din partea opusă. Aici o furtună de grindină teribilă s-a dezlănțuit asupra lor.” – Ibid., pp. 508.

Joi 21 februarie

5. RUGĂCIUNE + ACŢIUNE

a. Ce răspuns extraordinar a dat Dumnezeu cererii lui Iosua, slujitorul Său credincios, spre cinstea și slava Creatorului? Iosua 10:12-14. De ce a făcut El acest lucru?

Iosua 10:12-14: „Atunci, Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe amoriți în mâinile copiilor lui Israel și a zis în fața lui Israel: „Oprește-te, soare, asupra Gabaonului Și tu, lună, asupra văii Aialonului!” Și soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul, Până ce poporul și-a răzbunat pe vrăjmașii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă. N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om, căci Domnul lupta pentru Israel.”

„Iosua, privind în jos de pe creastă, a văzut că ziua avea să fie prea scurtă pentru finalizarea lucrării lui. Dacă nu ar fi fost complet înfrânți, vrăjmașii lor s-ar fi adunat din nou și ar fi reluat lupta. [Iosua 10:12, 13 citat.]” – Patriarhi și profeți, p. 508, cap. 47: Legământul cu gabaoniții.

„Duhul lui Dumnezeu a inspirat rugăciunea lui Iosua, ca să se dea din nou dovadă de puterea Dumnezeului lui Israel. Astfel, cerința nu arăta încumetare din partea marelui conducător. Iosua primise făgăduința că Dumnezeu avea să-i înfrângă cu siguranță pe acei vrăjmași ai lui Israel, totuși el a depus tot atât de mult efort perseverent ca și când succesul depindea doar de armata lui Israel. El a făcut tot ce putea face energia omenească și apoi a strigat cu credință pentru ajutor divin. Secretul succesului stă în unirea puterii divine cu efortul omenesc. Cei care dobândesc cele mai mărețe rezultate sunt cei care se bazează în mod implicit în cea mai mare măsură pe Brațul Celui Atotputernic. Bărbatul care a poruncit: `Oprește-te, soare, asupra Gabaonului și tu, lună asupra văii Aialonului,` este bărbatul care ore în șir a stat prosternat la pământ în rugăciune în câmpia de la Gilgal. Bărbații de rugăciune sunt bărbați puternici. Această puternică minune certifică faptul că lucrarea creată este sub controlul Creatorului.” – Ibid., p. 509.

b. Ce a făcut Dumnezeu și cu altă ocazie, pentru a demonstra că El controlează natura? Isaia 38:7, 8. Ce va face El în viitor? Iov 38:22, 23; Apocalipsa 16:17, 21.

Isaia 38:7, 8: „Și iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: «Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz.»’” Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse.”

Iov 38:22, 23: „Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război și de bătălie?”

Apocalipsa 16:17, 21: „Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”… O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.”

Vineri 22 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Am fost înșelat vreodată? Dacă da, cum aș fi putut evita aceasta?

2. De ce a rămas Israel credincios celor care i-au păcălit?

3. Ce dovadă din istoria gabaoniților demonstrează faptul că nu merită să minți?

4. De ce i-a dat Dumnezeu izbândă lui israel în lupta împotriva amoriților?

5. Ce lucru se va întâmpla în viitor, care va demonstra că Dumnezeu controlează elementele naturii?