Lecția 6. Sindromul Acan

„Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie: căci viața cuiva nu stă în belșugul lucrurilor pe care le deține.” (Luca 12:15, engl.).

„Achiziționarea de proprietăți devine o manie pentru unii.” – Mărturii, vol. 4, p. 490, cap. Necinste în biserică.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 493-498, cap. 45: Căderea Ierihonului; Mărturii, vol. 4, pp. 489-495, cap. Necinste în biserică.

Duminică 3 februarie

1. CAUZA BLESTEMULUI

a. Când Acan a admis, în sfârșit, vinovăția lui după ce a fost indicat de Dumnezeu ca inculpat în Israel, ce atitudine a luat Iosua? Iosua 7:22, 23.

Iosua 7:22, 23: „Iosua a trimis niște oameni, care au alergat în cort, și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan și argintul era sub ele. Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua și tuturor copiilor lui Israel și le-au pus înaintea Domnului.”

b. De ce este atât de important ca astfel de păcate să fie dezvăluite? Proverbe 26:2.

Proverbe 26:2: „Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat.”

„Acan era în deplină cunoștință de cauză cu privire la ceea ce pusese deoparte și că bogățiile de aur și argint pe care el le-a râvnit erau ale Domnului.” – Mărturii, vol. 3, p. 269, cap. Lăcomia în poporul lui Dumnezeu.

„Păcatul lui Acan a atras dezastrul asupra întregii națiuni. Pentru păcatul unui singur om, indignarea lui Dumnezeu va persista asupra bisericii Lui până când fărădelegea este descoperită și îndepărtată. Influența de care biserica ar trebui să se teamă cel mai mult nu este aceea a oponenților, necredincioșilor și a batjocoritorilor pe față, ci a mărturisitorilor inconsecvenți ai lui Hristos. Aceștia sunt cei care rețin binecuvântarea Dumnezeului lui Israel și slăbesc puterea poporului Său.

Când biserica este în dificultate, când există răceală și declin spiritual, oferind vrăjmașilor lui Dumnezeu posibilitatea de a triumfa, atunci, în loc de a-și frânge mâinile și a-și lamenta starea nefericită, membrii ei să analizeze dacă nu este vreun Acan în tabără. Cu umilință și cercetare a inimii, fiecare să caute să descopere păcatele ascunse care exclud prezența lui Dumnezeu.” – Patriarhi și profeți, p. 497, cap. 45: Căderea Ierihonului.

Luni 4 februarie

2. ACAN CONSIDERAT RĂSPUNZĂTOR

a. Cum a cerut Dumnezeu poporului să procedeze cu Acan? Iosua 7:24, 25. De ce este destinul său o avertizare pentru noi care trăim atât de aproape de încheierea timpului de probă?

Iosua 7:24, 25: „Iosua și tot Israelul, împreună cu el, au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii și fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui și tot ce era al lui și i-au adus în valea Acor. Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Și pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Și tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre.”

„Când vine în cele din urmă o criză ... și Dumnezeu vorbește în favoarea poporului Său, cei care au păcătuit, cei care au fost un nor de întunecime și care au stat direct în calea lucrării lui Dumnezeu pentru poporul Său, pot să se alarmeze de măsura în care au trăit murmurând și aducând descurajare asupra cauzei; și, asemenea lui Acan, devenind îngroziți, se poate să recunoască faptul că au păcătuit. Dar mărturisirile lor sunt prea târzii și nu sunt de tipul celor corecte, care să le aducă beneficiu, deși pot despovăra cauza lui Dumnezeu. Unii ca aceștia nu-și mărturisesc păcatele dintr-o convingere a stării reale și a sentimentului a cât de neplăcut a fost comportamentul lor înaintea lui Dumnezeu.” – Mărturii, vol. 3, p. 271, cap. Mărturisiri făcute prea târziu.

„Sunt mulți în prezent care consideră păcatul lui Acan ca având consecințe neînsemnate și care îi scuză vinovăția; dar aceasta se întâmplă pentru că ei nu realizează nicicum caracterul păcatului și consecințele lui, ei nu au nicio cunoștință despre sfințenia lui Dumnezeu și a cerințelor Sale. Adesea se aude afirmația că Dumnezeu nu este în mod deosebit interesat dacă noi ascultăm sau nu cu conștiinciozitate de cuvântul Lui, dacă ascultăm sau nu de toate poruncile legii Lui sfinte, dar raportul comportamentului Său față de Acan trebuie să fie o avertizare pentru noi. El nu-l va scuza sub nicio formă pe cel vinovat.” – The Review and Herald, 20 martie 1888.

b. Cum și de ce a fost păstrat în memorie destinul lui Acan? Iosua 7:26. Ce ar trebui să ne spună aceasta?

Iosua 7:26: „Și au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Și Domnul S-a întors din iuțimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare).”

„V-ați pus problema de ce toți cei care au fost în legătură cu Acan au fost, de asemenea, ținte ale pedepsei lui Dumnezeu? Pentru că ei nu fuseseră instruiți sau educați în conformitate cu instrucțiunile date lor în marele standard al legii lui Dumnezeu. Părinții lui Acan își educaseră fiul într-un asemenea mod încât el s-a simțit liber să nu asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, iar principiile inoculate în viața lui l-au condus să procedeze cu copiii lui într-un mod în care și ei au devenit corupți. Mintea acționează și reacționează asupra minții și pedeapsa care a inclus rudele lui Acan împreună cu el, relevă faptul că toți au fost implicați în infracțiune.” – Comentarii biblice [Comentarii ale E. G. White], vol. 2, p. 998, Iosua capitolul 7.

Marți 5 februarie

3. MOCIRLA LĂCOMIEI

a. Ce l-a ademenit pe Acan să păcătuiască? Iacov 1:13-15.

Iacov 1:13-15: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”

„Lăcomia lui Acan a fost stârnită prin vederea acelei haine costisitoare de Șinear; chiar când a fost adus față în față cu moartea, el a numit-o `o manta frumoasă de Babilon.` Un păcat condusese la un altul și el și-a însușit aurul și argintul dedicate pentru tezaurul Domnului – el L-a jefuit pe Dumnezeu de primele roade ale țării Canaan. Păcatul de moarte care a condus la ruina lui Acan și-a avut rădăcina în lăcomie, unul din cele mai obișnuite și cu ușurătate tratate păcate dintre toate. În timp ce alte delicte sunt descoperite și pedepsite, cât de rar provoacă încălcarea poruncii a zecea cel puțin o mustrare. Enormitatea acestui păcat și rezultatele sale teribile sunt lecții din istoria lui Acan.” – Patriarhi și profeți, p. 496, cap. Căderea Ierihonului.

b. Explicați în ce mod răul lăcomiei reprezintă o tăgăduire a credinței. Evrei 13:5.

Evrei 13:5: „Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

„Lăcomia este un rău cu o dezvoltare treptată. Acan a nutrit lăcomia pentru câștig până când aceasta a devenit un obicei, legându-l cu lanțuri aproape imposibil de rupt. În timp ce nutrea acest rău, el s-ar fi umplut cu oroare la gândul atragerii dezastrului asupra lui Israel; dar percepțiile lui erau amorțite de păcat și când a apărut ispita, el a căzut ca pradă ușoară. Nu sunt comise încă păcate similare, în ciuda avertizărilor atât de solemne și explicite? Ne este la fel de direct interzisă lăcomia precum îi era interzis lui Acan să-și însușească din prada de la Ierihon. ...

Pretutindeni se remarcă urma ei dezgustătoare. Ea creează nemulțumire și disensiune în familii; stimulează invidia și dușmănia în cel sărac împotriva celui bogat; determină asuprire dureroasă a celui bogat față de cel sărac. Și acest rău există nu doar în lume, ci și în biserică. Atât de obișnuit este chiar și aici să întâlnești egoism, avariție, fraudă, neglijarea faptelor de caritate, jefuirea lui Dumnezeu `în zecimi și daruri.` Printre membrii bisericii `cu poziție bună și reglementară` există, vai, mulți Acani!” – Ibid., pp. 496, 497.

Miercuri 6 februarie

4. SCĂPÂND DE CURSĂ

a. Ce avertizări își au ecoul, până la noi, împotriva lăcomiei cu privire la orice nu ne aparține? Luca 12:15; 1 Ioan 2:15-17. Cum împiedică acest păcat lucrarea lui Dumnezeu?

Luca 12:15: „Apoi le-a zis: „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.”

1 Ioan 2:15-17: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

„Această dedicare în creștere pentru câștig financiar, egoismul generat de dorința de câștig reprezintă cauzele care îndepărtează favoarea lui Dumnezeu de la biserică și ucid spiritualitatea. Când capul și mâinile sunt constant ocupate cu plănuirea și truda pentru a acumula bogății, drepturile lui Dumnezeu și ale omenirii sunt uitate.” – Mărturii, vol. 4, p. 82, cap. Reținerea banilor.

„În loc de a renunța la tot pentru Hristos, mulți și-au însușit placa de aur și mantaua frumoasă de Babilon și le-au ascuns în tabără. Dacă prezența unui singur Acan a fost suficientă pentru a slăbi întreaga tabără a lui Israel, putem fi surprinși de succesul mic care însoțește eforturile noastre, când fiecare biserică și aproape fiecare familie își are propriul Acan?” – Ibid., vol. 5, p. 157, cap. Va jefui oare un om pe Dumnezeu?

b. Ce alte păcate, care au legătură cu lăcomia, urăște Dumnezeu în mod special? Proverbe 6:16-19. Cum ne consideră Dumnezeu când îndrăgim aceste păcate?

Proverbe 6:16-19: „Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri între frați.”

„Diferite păcate care sunt îndrăgite și practicate de pretinșii creștini atrag dezaprobarea lui Dumnezeu asupra bisericii. În ziua când va fi deschisă Cartea Cerului, Judecătorul nu va reda omului în cuvinte vinovăția lui, ci va arunca privirea lui penetrantă, condamnatoare și fiecare faptă, fiecare tranzacție din viață se va imprima viu în memoria rău-făcătorului. Nu va fi necesar ca persoana respectivă să fie descoperită pe seminție și familie, ca în timpul lui Iosua, ci propriile sale buze vor mărturisi rușinea, egoismul, lăcomia, lipsa de onestitate, prefăcătoria și frauda. Păcatele ei ascunse de cunoștința omului vor fi declarate ca de pe acoperișul casei. Influența cea mai de temut pentru biserică nu este cea a oponenților, necredincioșilor și batjocoritorilor pe față, ci a mărturisitorilor inconsecvenți ai lui Hristos. Aceștia sunt cei care rețin binecuvântarea lui Dumnezeu de la Israel și atrag slăbiciune asupra bisericii, o ocară ce nu se îndepărtează cu ușurință.” – Ibid., vol. 4, p. 493, cap. Necinste în biserică.

„Duhul [lui Dumnezeu] este întristat de mândrie, extravaganță, lipsa onestității și fraudă care sunt tolerate de unii pretins evlavioși. Toate aceste lucruri atrag dezaprobarea lui Dumnezeu față de poporul Său.” – Ibid., p. 491.

Joi 7 februarie

5. TRANSPARENŢĂ ÎN AFECERI

a. Ce înțelegere ne poate ajuta să-i punem pe Dumnezeu și pe semenii noștri mai presus de dorințele noastre pentru câștigul lumesc? Proverbe 15:3; Coloseni 3:1-3.

Proverbe 15:3: „Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni.”

Coloseni 3:1-3: „Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”

„Obiceiul de fraudă în afaceri, care există în lume, nu este un exemplu pentru creștini. Ei nu trebuie să devieze de la integritate desăvârșită, chiar și în probleme mici. A vinde un articol la mai mult decât valorează, profitând de ignoranța cumpărătorilor, este fraudă. Câștigurile ilegale, trucurile minore în afaceri, exagerarea, competiția, a vinde sub prețul cu care un frate caută să se ocupe de o afacere cinstită – toate aceste lucruri corup curăția bisericii și conduc la ruină spiritualitatea ei. Lumea de afaceri nu se află în afara limitelor de guvernare ale lui Dumnezeu. Creștinismul nu există pentru a fi etalat doar în Sabat și afișat în sanctuar; el există pentru fiecare zi din săptămână și pentru orice loc. Pretențiile sale trebuie recunoscute și ascultate la lucru, acasă și în tranzacțiile comerciale cu frații și cu cei din lume.” – Mărturii, vol. 4, p. 494, cap. Necinste în biserică.

„Prima biserică a creștinilor nu avusese privilegiile și oportunitățile pe care le avem noi. Ei erau un popor sărac, dar simțeau puterea adevărului. Scopul dinaintea lor le era suficient pentru a-i conduce să investească totul. Ei simțeau că mântuirea sau pierderea unei lumi depinde de mijloacele lor. S-au lepădat de tot ce era al lor și erau permanent gata să meargă sau să vină, la porunca Domnului. Noi pretindem a fi guvernați de aceleași principii, a fi influențați de același spirit. ... Să mergem individual să lucrăm pentru a-i stimula pe alții, prin exemplul nostru de bunăvoință dezinteresată.” – Ibid., vol. 5, pp. 156, 157, cap. Va jefui oare un om pe Dumnezeu?

Vineri 8 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce împiedică cel mai mult binecuvântările lui Dumnezeu și scade puterea poporului Său?

2. Cum s-ar putea să influențez tinerii în același mod în care a procedat Acan cu copiii lui?

3. Cum pot evita a îngădui rădăcinile incipiente ale lăcomiei?

4. Ce pericol pândește în special când cumpărăm sau vindem ceva folosit?

5. Cum pot să mă eliberez de cursa ispita obișnuită de a râvni după câștig lumesc?