Lecția 11. Confruntând neînțelegerea

„Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.” (Proverbe 14:29).

„Nimeni nu a fost vreodată recuperat dintr-o poziție greșită prin blam și reproș.” – Patriarhi și profeți, p. 519.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 518-520, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

Duminică 10 martie

1. DINCOLO DE RÂUL IMPUNĂTOR

a. Fiii lui Ruben, Gad și jumătate din seminția lui Manase erau toți situați în partea de est a Iordanului. Ce probleme erau asociate cu locuirea la o astfel de distanță față de sanctuar? Iosua 22:10.

Iosua 22:10: „Când au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din țara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile.”

„[Aceste seminții] nu trebuia să locuiască departe de sanctuarul Domnului și Iosua a asistat cu inima îngrijorată la plecarea lor, conștient fiind de cât de puternice aveau să fie în viața lor izolată și peregrină ispitele de a adera la obiceiurile triburilor păgâne, care locuiau la granițele cu ei. În timp ce mintea lui Iosua și a altor conducători era încă apăsată de presimțiri îngrijorate, au ajuns la ei vești ciudate. Dincolo de Iordan, aproape de locul trecerii miraculoase a râului de către Israeliți, cele două seminții și jumătate ridicaseră un altar mare, asemănător cu altarul arderii de tot de la Silo.”- Patriarhi și profeți, p. 518, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

b. Cum au reacționat restul semințiilor? De ce? Iosua 22:11, 12.

Iosua 22:11, 12: „Copiii lui Israel au auzit zicându-se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar în fața țării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părțile copiilor lui Israel.” Când au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, ca să se suie împotriva lor și să se bată cu ei.”

„Legea lui Dumnezeu interzicea, sub pedeapsa cu moartea, stabilirea unui alt loc de închinare decât cel de la sanctuar. Dacă acesta era scopul altarului, în cazul în care se permitea ca acesta să rămână, el avea să conducă poporul departe de credința adevărată.” – Ibid.

Luni 11 martie

2. CALMÂND FURIA

a. Când cele două seminții și jumătate de la est de Iordan au zidit un altar, ce abordare calmă a liniștit reacția inițială a celorlalți? Iosua 22:13, 14.

Iosua 22:13, 14: „Copiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar, și zece căpetenii cu el, câte o căpetenie de fiecare casă părintească pentru fiecare din semințiile lui Israel; toți erau căpetenii de casă părintească între miile lui Israel.”

„Reprezentanții poporului s-au adunat la Șilo și, în aprinderea agitației și indignării lor, au propus să pornească război imediat împotriva contravenienților. Sub influența celor mai prudenți, s-a decis totuși să se trimită mai întâi o delegație pentru a obține o explicație de la cele două seminții și jumătate, cu privire la comportamentul lor. Au fost alese zece căpetenii, una din fiecare seminție. În fruntea lor era Fineas, cel care se remarcase prin zelul lui în problema de la Peor.” – Patriarhi și profeți, p. 518, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

b. Explicați apelul făcut la semințiile estice. Iosua 22:15-18.

Iosua 22:15-18: „Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, și le-au vorbit astfel: „Așa vorbește toată adunarea Domnului: ‘Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-ați săvârșit față de Dumnezeul lui Israel și pentru ce vă abateți acum de la Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiți azi împotriva Domnului? Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a cărui pată n-am ridicat-o până acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului? Și voi vă abateți astăzi de la Domnul! Dacă vă răzvrătiți azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israel.”

„Cele două seminții și jumătate greșiseră prin inițierea fără explicație a unei astfel de acțiuni, care lăsa loc unei suspiciuni atât de mari. Trimișii, considerând cert faptul că frații lor erau vinovați, i-au întâmpinat cu mustrare tăioasă. Ei i-au acuzat de răzvrătire împotriva Domnului și i-au rugat să-și amintească de judecățile care se abătuseră asupra lui Israel din cauza alipirii lor de Baal-Peor.” – Ibid.

c. La ce experiență făcea referire Fineas? Numeri 25:1-9. Ce trebuie să învățăm din spiritul pe care l-a manifestat el față de frații lui? Iosua 22:19.

Numeri 25:1-9: „Israel locuia în Sitim și poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab. Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor, și poporul a mâncat și s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor. Israel s-a alipit de Baal-Peor, și Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel. Domnul a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului și spânzură pe cei vinovați înaintea Domnului în fața soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului.” Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor.” Și iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit și a adus la frații lui pe o madianită, sub ochii lui Moise și sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la ușa cortului întâlnirii. La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării și a luat o suliță în mână. S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât și pe femeia aceea. Și a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. Douăzeci și patru de mii au murit loviți de urgia aceea.”

Iosua 22:19: „Dacă priviți ca necurată țara care este moșia voastră, treceți în țara care este moșia Domnului, unde este așezată locuința Domnului, și așezați-vă în mijlocul nostru, dar nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă despărțiți de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru!”

„În numele întregului Israel, Fineas a expus fiilor lui Gad și Ruben că, dacă nu binevoiesc să rămână în zona respectivă fără un altar pentru jertfă, sunt invitați să aibă parte la bunurile și privilegiile fraților lor din partea opusă.” – Ibid., pp 518, 519, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

„Avem nevoie de o religie amabilă, duioasă și de înțelepciune divină pentru a ne comporta cu mintea umană, în așa fel încât nu doar să condamnăm, să criticăm, să predicăm cu toată îndelunga răbdare și cu toată învățătura, ci și să-i luăm pe cei greșiți în brațele credinței și să-i purtăm la crucea lui Hristos.” – Manuscript Releases, vol. 16, p. 339.

Marți 12 martie

3. DISCUTÂND LAOLALTĂ

a. Ce fel de comparație serioasă au făcut semințiile din partea de vest a Iordanului în legătură cu altarul zidit în partea de est a fluviului? Iosua 22:20. Ce putem învăța din zelul lor greșit de partea dreptății?

Iosua 22:20: „Acan, fiul lui Zerah, n-a săvârșit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire și nu S-a aprins de mânie Domnul împotriva întregii adunări a lui Israel? Și el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.’”

„Toți creștinii trebuie să fie atenți să evite cele două extreme, neglijența în comportamentul față de păcat, pe de o parte, și judecata aspră și suspiciunea neîntemeiată, pe de altă parte. Israeliții care au manifestat prea mult zel împotriva bărbaților din Gad și Ruben și-au amintit că, în cazul lui Acan, Dumnezeu mustrase lipsa de vigilență pentru a descoperi păcatele existente în mijlocul lor. Atunci s-au hotărât să acționeze prompt și cu seriozitate în viitor; dar încercând să procedeze astfel au mers în extrema opusă. În loc de a-i întâmpina pe frații lor cu condamnare, ei ar fi trebuie mai întâi să investigheze cu amabilitate, pentru a afla toate implicațiile în acest caz.” – Comentarii biblice [Comentarii ale E. G. White], vol. 2, p. 999, Iosua capitolul 19.

b. Cum au explicat copiii lui Ruben, Gad și jumătate din seminția lui Manase motivul pentru altarul din partea de est a Iordanului? Iosua 22:21-29.

Iosua 22:21-29: „Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel: „Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, știe și Israel însuși să știe lucrul acesta! Dacă din răzvrătire și păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta! Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi-de-tot și daruri de mâncare și ca să aducem pe el jertfe de mulțumire, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta! Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gândindu-ne că într-o zi s-ar putea ca fiii voștri să zică fiilor noștri: ‘Ce legătură este între voi și Domnul Dumnezeul lui Israel? Domnul a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi n-aveți parte de Domnul!’ Și fiii voștri ar face astfel ca fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul. De aceea am zis: Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi-de-tot și pentru jertfe, ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feței Lui, prin arderile-de-tot și prin jertfele noastre de ispășire și de mulțumire, ca să nu zică fiii voștri într-o zi fiilor noștri: ‘Voi n-aveți parte de Domnul!’ Noi am zis: ‘Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmașilor noștri, vom răspunde: «Priviți chipul altarului Domnului pe care l-au făcut părinții noștri nu pentru arderi de tot și pentru jertfe, ci ca mărturie între noi și voi.» Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului și să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi-de-tot, pentru daruri de mâncare și pentru jertfe, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru, care este înaintea locașului Lui!’”

„Cei acuzați au explicat că altarul lor nu era menit pentru jertfă, ci era doar ca un martor al faptului că, deși separați de râu, ei erau de aceeași credință cu a fraților din Canaan. Ei se temuseră că în anii viitori copiii lor ar putea fi excluși de la tabernacol, ca și când n-ar avea nicio parte în Israel. Atunci, acest altar ridicat după modelul altarului Domnului de la Șilo, avea să fie un martor că ziditorii lui erau, de asemenea, închinători ai viului Dumnezeu.” – Patriarhi și profeți, p. 519, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

c. În ce mod s-a dovedit a fi de succes abordarea prin consfătuire? Iosua 22:30, 31.

Iosua 22:30, 31: „Când au auzit preotul Fineas și căpeteniile adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase au rămas mulțumiți. Și Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Cunoaștem acum că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă n-ați săvârșit păcatul acesta împotriva Domnului și ați izbăvit astfel pe copiii lui Israel din mâna Domnului.”

„Cu mare bucurie, trimișii au acceptat această explicație și au adus înapoi imediat vestea celor care i-au trimis. Toate gândurile de război au dispărut și poporul s-a unit în bucurie și laudă la adresa lui Dumnezeu.” – Ibid.

Miercuri 13 martie

4. ÎNŢELEPCIUNE PRIN CALM

a. Pentru a demonstra că intențiile lor erau onorabile în ce privește deținerea unui altar la est de Iordan, ce au făcut fiii lui Gad și Ruben? Iosua 22:34.

Iosua 22:34: „Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor), „căci”, au zis ei, „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu”.

„Fiii lui Gad și Ruben au pus pe altarul lor o inscripție indicând scopul pentru care a fost ridicat; și au spus: `El va fi un martor între noi că Iehova este Dumnezeu.` Astfel ei au încercat să prevină o viitoare înțelegere greșită și să înlăture ceea ce ar fi putut reprezenta o ispită.” – Patriarhi și profeți, p. 519, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

b. Ce lecții înțelepte trebuie să învățăm din această experiență a semințiilor? Proverbe 14:17, 29; Iacov 1:19.

Proverbe 14:17, 29: „Cine este iute la mânie face prostii, și omul plin de răutate se face urât… Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.”

Iacov 1:19: „Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.”

„Cât de adesea se ridică dificultăți serioase dintr-o simplă înțelegere greșită, chiar între cei care sunt conduși de cele mai vrednice motive; și fără exersarea curtoaziei și a toleranței, ce rezultate serioase și fatale pot urma. ... În timp ce sunt prea sensibili la cele mai neînsemnate acuzații cu privire la propria lor cale, mulți sunt prea severi în comportamentul față de cei pe care îi presupun a fi greșiți.” – Ibid.

„Puterile întunericului vor asalta fiecare suflet, dar să nu ne permitem să ne asociem cu cel rău în lucrarea lui și să ne comportăm cu severitate pentru a-l descuraja și demoraliza pe cel slab și greșit. Să fim compătimitori, miloși unul față de altul și să emanăm o influență de vindecare, alinare, întărire, mai degrabă decât una care să rănească și să distrugă. Există prea multă pripeală în general ... și adesea ceea ce considerăm a fi dreptate, Domnul notează în cartea Lui drept asuprire ... Să ne iubim unul pe altul, să fim amabili și curtenitori.” – The Review and Herald, 24 octombrie 1893.

c. Ce alt principiu trebuie să avem în minte în comportamentul cu frații noștri? 1 Corinteni 13:4; Efeseni 4:32.

1 Corinteni 13:4: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate,dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie.”

Efeseni 4:32: „Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.”

„În toate tranzacțiile cu semenii voștri, nu uitați niciodată că tratați proprietatea lui Dumnezeu. Fiți amabili, fiți compătimitori, fiți curtenitori. Respectați proprietatea cumpărată de Dumnezeu. Comportați-vă unul față de altul cu tandrețe și curtoazie.” – My Life Today, p. 25.

Joi 14 martie

5. ACUZAT PE NEDREPT

a. Ce trebuie să ne amintim când suntem acuzați pe nedrept? Ce atitudine ar trebui să avem? 1 Petru 2:19-24; 4:14-16.

1 Petru 2:19-24: „Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.”

1 Petru 4:14-16: „Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.”

„Înțelepciunea manifestată de cei din Ruben și de tovarășii lor este vrednică de imitat. În timp ce căutau să promoveze onest cauza adevăratei religii ei au fost greșit judecați și acuzați sever; totuși ei nu au manifestat niciun resentiment. Ei au ascultat cu amabilitate și răbdare acuzațiile din partea fraților lor, înainte de a încerca să își ia apărarea și apoi au explicat complet motivele lor și și-au demonstrat inocența. Astfel, problema care amenințase prin consecințe atât de serioase a fost rezolvată amiabil. Chiar sub acuzațiile false, cei care consideră că au dreptate își pot permite să fie calmi și plini de politețe. Dumnezeu este familiarizat cu tot ce reprezintă înțelegere și interpretare greșită din partea oamenilor și putem să lăsăm în siguranță cazul nostru în mâinile Lui. El va apăra în mod la fel de sigur cauza celor care își pun încrederea în El, așa cum a cercetat vinovăția lui Acan. Cei care sunt acționați de spiritul lui Hristos vor deține acea dragoste care suferă îndelung și care este amabilă.” – Patriarhi și profeți, p. 520, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

„Cât de mult rău ar fi înlăturat dacă, atunci când sunt acuzați pe nedrept, toți ar evita învinuirea reciprocă și în locul acesteia ar folosi cuvinte temperate, conciliante. Și în același timp, cei care în zelul lor de a se împotrivi păcatului și-au îngăduit suspiciuni nedrepte trebuie să caute întotdeauna să adopte cea mai favorabilă perspectivă cu privire la frații lor și să se bucure când aceștia sunt găsiți fără vină.” – The Signs of the Times, 12 mai 1881.

Vineri 15 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. La ce pericole sunt expuși membrii locuind izolați față de biserică?

2. Ce exemple îmi amintesc de situații în care o abordare mai calmă poate că a adus rezultate mai bune în comportamentul față de alții?

3. De ce merită întotdeauna interacțiunea onestă, deschisă, realizată în spiritul lui Hristos?

4. Prin ce atitudine trebuie să îi abordez pe cei pe care îi consider greșiți?

5. Dacă simt că sunt acuzat pe nedrept, ce cunoștință mă va conduce să las cazul meu în mâna lui Dumnezeu? Cum va afecta aceasta starea mea sufletească?