Lecția 9. Dumnezeu ghidează cucerirea

„Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise și de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul.” (Iosua 11:15).

„Domnul i-a promis lui Iosua că avea să fie cu el așa cum fusese cu Moise și că avea să facă din Canaan o pradă ușoară pentru el, dacă el avea să respecte cu credincioșie toate poruncile Lui.” – Mărturii, vol. 4, pp. 156, 157, cap. Luarea Ierihonului.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 510, 511, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

Duminică 24 februarie

1. DUŞMANI TERIBILI

a. Ce s-a întâmplat cu Canaanul de sud, curând după biruința de la Bet-Horon? Iosua 10:40-43.

Iosua 10:40-43: „Iosua a bătut astfel toată țara, muntele, partea de miazăzi, câmpia și costișele și a bătut pe toți împărații; n-a lăsat să scape nimeni și a nimicit cu desăvârșire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel. Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la Gaza, a bătut toată țara Gosen până la Gabaon. Iosua a luat în același timp pe toți împărații aceia și țara lor, căci Domnul Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel. Și Iosua, și tot Israelul împreună cu el, s-a întors în tabără la Ghilgal.”

„Biruința de la Bet-Horon a fost rapid urmată de cucerirea Canaanului de sud.” – Patriahi și profeți, p. 510, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

b. Ce au făcut împărații Palestinei de nord, când au auzit de succesul obținut de națiunea ebraică? Iosua 11:1-5.

Iosua 11:1-5: „Iabin, împăratul Hațorului, auzind de aceste lucruri, a trimis soli la Iobab, împăratul Madonului, la împăratul Șimronului, la împăratul Acșafului, la împărații care erau la miazănoapte de munte, în câmpia de la miazăzi de Chineret, în vale și pe înălțimile Dorului la apus, canaaniților de la răsărit și de la apus, amoriților, hetiților, fereziților, iebusiților în munte și heviților la poalele Hermonului, în țara Mițpa. Au ieșit ei și toate oștirile lor împreună cu ei, alcătuind un popor fără număr, ca nisipul care este pe marginea mării, și având cai și care în foarte mare număr. Toți împărații aceștia au hotărât un loc de întâlnire și au venit de au tăbărât împreună la apele Merom, ca să lupte împotriva lui Israel.”

„Triburile din Palestina de nord, îngrozite de succesul care însoțise oștile lui Israel, au intrat acum într-o alianță împotriva lor. În fruntea acestei alianțe era Iabin, împăratul Hațorului, un teritoriu situat la vest de lacul Merom. `Au ieșit ei și toate oștirile lor împreună cu ei.` Această armată era mult mai numeroasă decât oricare alta pe care Israel o întâlnise înainte de Canaan.” – Ibid.

Luni 25 februarie

2. BIRUINŢE PENTRU CEL CREDINCIOS

a. Ce trebuie să remarcăm din modul în care Domnul l-a încurajat pe Iosua și a intervenit din nou pentru poporul Său credincios? Iosua 11:6-8. Ce putem să învățăm din aceasta?

Iosua 11:6-8: „Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da bătuți pe toți înaintea lui Israel. Cailor să le tai vinele picioarelor, iar carele lor să le arzi în foc.” Iosua cu toți oamenii lui de război au venit pe neașteptate peste ei la apele Merom și s-au năpustit în mijlocul lor. Domnul i-a dat în mâinile lui Israel; ei i-au bătut și i-au urmărit până la Sidonul cel mare, până la Misrefot-Maim și până în valea Mițpa la răsărit; i-au bătut fără să lase să scape vreunul.”

„Lângă lacul Merom [Iosua] a năvălit asupra taberei aliaților și le-a învălmășit complet armatele.” – Patriarhi și profeți, p. 510, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

„Dumnezeu va face lucruri minunate pentru cei care au încredere în El. Faptul că cei din pretinsul Său popor se încred atât de mult în propria lor înțelepciune și nu-i oferă Domnului oportunitatea de a-Și descoperi puterea în favoarea lor, reprezintă motivul pentru care nu au mai multă putere. El îi va ajuta în orice situație de urgență pe copiii Lui încrezători, dacă ei își vor pune cu totul încrederea în El și, Îl vor asculta implicit.” – Mărturii, vol. 4, p. 163, cap. Luarea Ierihonului.

„Credința lucrătorului consacrat trebuie să reziste fiecărui test la care este supus. Dumnezeu este capabil și binevoitor să reverse asupra slujitorilor Lui toată puterea de care au nevoie și să le dea înțelepciunea pe care o cer diversele lor necesități. El va face mai mult decât să împlinească cele mai mari așteptări ale celor care-și pun încrederea în El.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 242, cap. 23: Bereea și Atena.

b. Ce s-a făcut cu caii și carele armatei înfrânte? De ce? Iosua 11:9; Psalmii 20:7-9.

Iosua 11:9: „Iosua le-a făcut cum îi spusese Domnul: cailor le-a tăiat vinele picioarelor, iar carele lor le-a ars în foc.”

Psalmii 20:7-9: „Unii se bizuiesc pe carele lor, alții, pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie și cad, dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare. Scapă, Doamne, pe împăratul și ascultă-ne când Te chemăm!”

„Carele și caii care fuseseră mândria și fala canaaniților nu trebuia să și le însușească israeliții. La porunca lui Dumnezeu carele au fost arse și caii au fost schilodiți și, în acest mod, făcuți nepotriviți pentru utilizarea în luptă. Israeliții nu trebuia să își pună încrederea în care sau cai, ci `în numele Domnului Dumnezeului lor.`” – Patriarhi și profeți, p. 510, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

c. Altfel decât la Ierihon, cum trebuia Israel să procedeze cu cetățile, prada și gospodăriile osândite? Cât de credincioși au fost ei în urmarea directivelor lui Dumnezeu? Iosua 11:10-14.

Iosua 11:10-14: „La întoarcere și în același timp, Iosua a luat Hațorul și a trecut prin sabie pe împăratul lui. Hațorul era mai înainte capitala tuturor acestor împărății. Au trecut prin ascuțișul sabiei și au nimicit cu desăvârșire pe toți cei ce se găseau în el: n-a rămas nimic din ce avea suflare de viață și au pus foc Hațorului. Iosua a luat, de asemenea, toate cetățile împăraților acelora, și pe toți împărații lor i-a trecut prin ascuțișul sabiei și i-a nimicit cu desăvârșire, cum poruncise Moise, robul Domnului. Dar Israel n-a ars niciuna din cetățile așezate pe dealuri, afară numai de Hațor, care a fost arsă de Iosua. Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăților acelora și vitele, dar au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți oamenii, până i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viață.”

„Una câte una cetățile au fost cucerite și Hațor, fortăreața confederației, a fost arsă.” – Ibid., p. 510.

Marți 26 februarie

3. AJUNGÂND LA ŢINTA INDICATĂ

a. Care este rezumatul procedurii lui Iosua în cucerirea Canaanului? Iosua 11:18, 19.

Iosua 11:18-19: „Războiul pe care l-a purtat Iosua împotriva tuturor acestor împărați a ținut multă vreme. N-a rămas nicio cetate care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de heviți, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.”

„Războiul a fost continuat câțiva ani, dar sfârșitul lui l-a găsit pe Iosua stăpân al Canaanului.” – Patriarhi și profeți, pp. 510, 511, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

b. Când Domnul făgăduise să elibereze Canaanul de toate națiunile rele care locuiau în el, ce plan pusese El în fața israeliților? Împotriva cărui pericol îi avertizase El? Deuteronom 7:21, 22.

Deuteronom 7:21, 22: „Să nu te înspăimânți de ei, căci Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare și înfricoșat. Și Domnul Dumnezeul tău va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulțească fiarele câmpului împotriva ta.”

c. În ciuda tuturor vărsărilor de sânge din aceste lupte, care a fost scopul Celui Atotputernic pentru beneficiul general al omenirii? Deuteronom 7:23-26. Ce relevă faptul că Dumnezeu a solicitat, de asemenea, o pauză în această misiune violentă? Iosua 11:23.

Deuteronom 7:23-26: „Dar Domnul Dumnezeul tău le va da în mâna ta și le va pune cu totul pe fugă, până vor fi nimicite. Pe împărații lor îi va da în mâinile tale și le vei șterge numele de sub ceruri; niciunul din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, până le vei nimici. Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeți în foc. Să nu poftești și să nu iei pentru tine argintul și aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă, căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârșire, tu și lucrul acela; să-ți fie groază de el, să-ți fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.”

Iosua 11:23: „Iosua a pus stăpânire deci pe toată țara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Și Iosua a dat-o de moștenire lui Israel, fiecăruia i-a dat partea lui, după semințiile lor. Apoi țara s-a odihnit de război.”

„Ceea ce corupe corpul tinde să corupă sufletul. Aceasta îl face pe utilizator nepotrivit pentru comuniunea cu Dumnezeu și nepotrivit pentru slujba lui înaltă și sfântă. În Țara Făgăduită, disciplina începută în pustiu a fost continuată sub circumstanțe favorabile formării de obiceiuri corecte. Poporul nu era aglomerat laolaltă în orașe, ci fiecare familie își avea proprietățile ei de teren, asigurând tuturor binecuvântarea dătătoare de sănătate a unei vieți naturale, nepervertite.” – Divina vindecare, p. 280, cap. Alimentația.

„Deși puterea Canaaniților fusese frântă, ei nu fuseseră complet deposedați. În vest, filistenii încă aveau o câmpie fertilă pe țărmul mării, în timp ce în nordul lor era teritoriul sidonienilor. Libanul era, de asemenea, în posesia acestora din urmă și spre sud, către Egipt, țara era încă ocupată de vrăjmașii lui Israel. Iosua nu avea, totuși, să continue războiul.” – Patriarhi și profeți, p. 511, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

Miercuri 27 februarie

4. O MISIUNE NECESARĂ

a. Cine fixase dinainte granițele țării? Cui îi fusese încredințată împărțirea țării? Numeri 34:1, 2, 13, 17, 18.

Numeri 34:1, 2, 13, 17, 18: „Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Dă porunca aceasta copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara Canaanului, țara aceasta va fi moștenirea voastră – țara Canaanului… Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel și a zis: „Aceasta este țara pe care o veți împărți prin sorți și pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminții și jumătate… „Iată numele bărbaților care vor împărți țara între voi: preotul Eleazar și Iosua, fiul lui Nun. Să mai luați câte o căpetenie din fiecare seminție, ca să facă împărțirea țării.”

„Exista încă o lucrare de realizat pentru marele conducător înainte de a se retrage de la conducerea lui Israel. Întreaga țară, atât părțile deja cucerite, cât și cele care nu erau încă subordonate, aveau să fie împărțite între seminții. Și rămânea datoria fiecărei seminții să-și supună în totalitate moștenirea. Dacă poporul avea să se dovedească loial lui Dumnezeu, El avea să-i alunge pe vrăjmași dinaintea lor; și El le-a făgăduit că le oferă chiar proprietăți mai mari, dacă ei aveau să fie credincioși legământului Său. Lui Iosua, împreună cu Eleazar, marele preot, și capii semințiilor, le-a fost încredințată împărțirea țării, localizarea fiecărei seminții fiind stabilită prin tragere la sorț. Moise însuși fixase granițele țării, așa cum avea să fie împărțită între seminții, când aveau să intre în stăpânirea Canaanului și desemnase câte o căpetenie pentru fiecare seminție, care să participe la împărțire.” – Patriarhi și profeți, p. 511, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

b. Cum avea să fie stabilită locația fiecărei seminții și ce regulă avea să fie urmată cu privire la mărimea fiecăreia? Numeri 26:54-56.

Numeri 26:54-56: „Celor ce sunt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, și celor ce sunt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieșiți la numărătoare. Dar împărțirea țării să se facă prin sorți; s-o ia în stăpânire după numele semințiilor părinților lor. Ţara să fie împărțită prin sorți între cei ce sunt în mare număr și între cei ce sunt în mic număr.”

c. Ce moștenire au primit leviții? Numeri 18:20, 21; 35:1-3, 7, 8.

Numeri 18:20, 21: „Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moștenire în țara lor și să n-ai nicio parte de moșie în mijlocul lor. Eu sunt moștenirea și partea ta de moșie în mijlocul copiilor lui Israel. Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii.”

Numeri 35:1-3, 7, 8: „Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, și a zis: „Poruncește copiilor lui Israel să dea leviților, din moștenirea pe care o vor avea, niște cetăți în care să poată locui. Să mai dați leviților și un loc gol împrejurul acestor cetăți. Cetățile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor și pentru toate dobitoacele lor… Toate cetățile pe care le veți da leviților să fie patruzeci și opt de cetăți, împreună cu locurile lor goale. Cetățile pe care le veți da din moșiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de cei ce au mai multe și mai puține de cei ce au mai puține; fiecare să dea leviților din cetățile lui după moștenirea pe care o va avea.”

„Leviții, slujbașii învestiți ai sanctuarului, nu au primit niciun teren ca moștenire; ei locuiau împreună în orașe puse deoparte pentru a le folosi și primeau sprijin din zecimi, daruri și jertfe închinate în slujba lui Dumnezeu. Ei erau învățătorii poporului, invitați la toate sărbătorile lor și cinstiți pretutindeni drept slujitori și reprezentanți ai lui Dumnezeu. Întregii națiuni i-a fost dată porunca: `Cât vei trăi în țara ta, vezi să nu cumva să părăsești pe Levit.` `Levi n-are nici parte de moșie, nici moștenire cu frații lui: Domnul este moștenirea lui.` Deuteronom 12:19; 10:9.” – Educația, pp. 148, 149, cap. Biografii biblice.

Joi 28 februarie

5. NICIO SCUZĂ

a. Ce pretenție au ridicat copiii lui Iosif, invocând numărul lor și cum le-a răspuns Iosua? Iosua 14:4, 5; 17:14-18.

Iosua 14:4, 5: „Fiii lui Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s-a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor. Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul și au împărțit țara.”

Iosua 17:14-18: „Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua și i-au zis: „Pentru ce ne-ai dat de moștenire numai un sorț și numai o parte, când noi suntem un popor mare la număr și Domnul ne-a binecuvântat până acum?” Iosua le-a zis: „Dacă sunteți un popor mare la număr, suiți-vă în pădure și tăiați-o, ca să vă faceți loc în țara fereziților și a refaimiților, fiindcă muntele lui Efraim este prea strâmt pentru voi.” Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, și toți canaaniții care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Șean și în satele lui și cei ce sunt în valea lui Izreel au care de fier.” Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim și lui Manase: „Voi sunteți un popor mare la număr și puterea voastră este mare, nu veți avea un singur sorț. Ci veți avea muntele, căci veți tăia pădurea și ieșirile ei vor fi ale voastre, și veți izgoni pe canaaniți, cu toate carele lor de fier și cu toată tăria lor.”

„Având în vedere superioritatea lor numerică, aceste seminții [Efraim și Manase] au solicitat o parte dublă din teritoriu. Ținutul destinat lor era cel mai bogat din țară, incluzând câmpia fertilă a Șaronului; dar multe din cetățile principale din vale erau încă în posesia canaaniților și semințiile s-au eschivat de la truda și pericolul cuceririi proprietăților lor și au dorit o parte suplimentară din teritoriul deja supus. Seminția lui Efraim era una din cele mai mari din Israel, la fel precum și cea de care aparținea Iosua însuși, iar membrii ei se considerau, bineînțeles, ca fiind îndreptățiți pentru o considerație specială. `Pentru ce ne-ai dat moștenire numai un sorț și numai o parte,` au spus ei, `când suntem un popor mare la număr?` Dar nicio abatere de la dreptatea strictă nu putea fi obținută de la conducătorul inflexibil. Răspunsul lui a fost: `Dacă sunteți un popor mare la număr, suiți-vă în pădure, tăiați-o, ca să vă faceți loc în țara Fereziților și a Refaimiților, dacă muntele lui Efraim este prea strâmt pentru voi.` Răspunsul lor a evidențiat motivul real al plângerii. Le lipseau credința și curajul de a-i izgoni pe canaaniți. ... Fiind un popor mare la număr, după cum pretindeau, ei erau deplin capabili să-și facă propria cale, așa cum au procedat frații lor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nu aveau motiv să se teamă de carele de fier.” – Patriarhi și profeți, pp. 513, 514, cap. 48: Împărțirea Canaanului.

Vineri 1 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce trebuie să ne dea curaj când ne confruntăm cu un vrăjmaș mai mare decât cei cu care ne-am confruntat până acum?

2. Pe ce fel de „care și cai” s-ar putea să mă sprijin prea mult în viață?

3. Deși Dumnezeu i-a spus lui Iosua să învingă Canaanul, de ce a oferit El o pauză?

4. Ce a fost făgăduit fiecărei seminții, dacă avea să fie credincioasă legământului?

5. Cum a fost spiritul lui Iosua diferit de al celorlați din seminția lui?