Sabat, 11 decembrie 2021. AȘTEPTÂND ȘI GRĂBIND

Eli Tenorio

MAI APROAPE DECÂT ORICÂND

Ca adventist, a pierde prin moarte la începutul anului 1844 pe cineva care ţi-era drag, probabil că nu era atât de trist şi de dureros pe cum este astăzi.

Deşi astăzi suntem mângâiaţi cu asigurarea învierii, nu ştim cu exactitate ziua când aceasta va avea loc, însă în 1844 toţi adventiştii erau siguri că Hristos urma să revină în 22 octombrie al acelui an, şi ca urmare ei avea să îi întâlnească din nou pe cei dragi ai lor înviaţi, care se odihneau în mormintele lor. Ce mângâiere pentru familiile îndoliate!

Charles Fitch, unul dintre pionierii adventişti înflăcăraţi, a murit cu doar opt zile înainte de ziua în care biserica Îl aştepta pe Isus să revină. El era încă tânăr, avea doar 30 de ani, însă s-a îmbolnăvit, aparent ca urmare a oficierii unui botez în una dintre zilele reci, înainte de a muri în ziua de luni, 14 Octombrie 1844. Putem să ne imaginăm ce mângâiere era pentru soţia lui şi cei doi copii ai lor faptul că urma să îl vadă marţea din săptămâna următoare.

O, cât de mult aşteptau acea zi! Dar Isus nu a venit în 22 octombrie şi acum ne putem doar imagina dezamăgirea acelei mame şi a celor doi copii. În acea marţi, ei probabil au plâns toate lacrimile pe care nu le-au vărsat în săptămâna de dinainte.

Au trecut aproape două secole, dar în curând acea mamă şi cei doi copii ai ei care acum dorm şi ei, de asemenea, vor avea privilegiul de a se reuni cu iubitul lor soţ şi tată. Pentru că deşi pionierii adventişti au înţeles greşit evenimentul care avea loc în 1844 (Hristos a intrat în Sfânta Sfintelor în ceruri, în loc de a se întoarce pe pământ), profeţia nu a dat greş, şi promisiunea lui Isus – că se va întoarce, stă fermă şi este acum mai aproape decât oricând.

„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3).

Profeţiile cu privire la sfârşitul acestei lumi s-au împlinit şi în trecut şi se împlinesc acum:

Într-o zi, ucenicii s-au apropiat de Isus, în timp ce „El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”“ (Matei 24:3).

Isus răspunzând, a zis: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.” (Matei 24:6, 7). „Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.” (Marcu 13:24-25). „Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21:25-26). „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14).

Toate profeţiile de mai sus, menţionate de Hristos, s-au împlinit deja sau se împlinesc, cu excepţia uneia: „Evanghelia acestei împărăţii va fi predicată în întreaga lume” este responsabilitatea noastră de a o împlini, prin harul lui Dumnezeu.

Şi Biblia ne spune că putem grăbi venirea lui Isus: „aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului” (2 Petru 3:12).

CUM PUTEM GRĂBI ACEASTĂ VENIRE?

A.   Predicaţi evanghelia. Un mod de a grăbi venirea lui Isus este prin a deveni mai implicat în răspândirea evangheliei. Nu putem doar să mergem înainte în viaţa noastră zilnică, pentru a îndeplini lucruri vremelnice: da, avem nevoi şi trebuie să lucrăm pentru a îndeplini aceste nevoie temporare, dar aceasta nu este suficient. Ce sacrifici tu pentru Hristos astăzi? „Suntem soldaţi ai lui Hristos; şi de la cei care se înrolează în armata Sa se aşteaptă să îndeplinească o lucrare dificilă, o lucrare care va solicita la maxim energiile lor. Trebuie să înţelegem că viaţa unui soldat este una de război agresiv, de perseverenţă şi suferinţă. De dragul lui Hristos trebuie să suportăm încercărie. Nu suntem angajaţi în bătălii mimate.”¹

Este interesant că 2 Petru 3:14 ne spune că fiind implicaţi în răspândirea evangheliei, noi suntem păziţi în pace (doar Isus poate să dea adevărata pace), fără pată şi fără reproş: „De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.”

B.    Participaţi la serviciile bisericii. Lucruri simple ca participarea la întrunirile de rugăciune, la întâlniri de tabără, la adunări de tineret, etc., cu intenţia de a fi o binecuvântare pentru cei prezenţi, vor face o diferenţă în vieţile celor din jurul nostru şi îi va conduce la Isus. „Nu cultivaţi niciodată gândul că puteţi fi creştini şi totuşi să vă retrageţi în voi înşivă. Fiecare este o parte din marea pânză a omenirii, şi natura şi calitatea experienţei voastre vor fi în mare parte determinate de experienţele acelora cu care vă asociaţi… Atunci să nu părăsim adunarea noastră laolaltă.”²  

C.   Fiţi generoşi. A fi generoşi cu darurile noastre şi credincioşi în zecimea noastră va accelera de asemenea predicarea evangheliei. “Pentru că Domnul vă spune: ‘Strângeţi-vă comoara în cer.’ ‘Investiţi-vă mijloacele pentru a avansa lucrarea Mea, pentru a deschide câmpuri noi, ca lumina adevărului prezent să poată străluci în toate părţile lumii.’ “³

D. Trăiţi evanghelia lui Isus. A da mărturie în umblarea noastră zilnică prin faptul că suntem oneşti, răbdători şi plini de grijă, le va dovedi altora că nouă ne pasă de lumea care va veni şi va motiva sufletele să dorească să Îl cunoască pe Domnul şi speranţa pe care o avem. “Domnul ne-a onorat prin faptul că ne-a ales ca soldaţi ai Săi. Să luptăm cu curaj pentru El, menţinând dreptatea în fiecare tranzacţie. Rectitudinea (conformitate cu moralitatea, sinceritatea, datoria) în toate lucrurile este esenţială pentru războiul sufletului. În timp ce luptaţi pentru victorie asupra înclinaţiilor voastre, El vă va ajuta prin Duhul Său Sfânt să fiţi circumspecţi în fiecare acţiune, ca să nu daţi nicio ocazie vrăjmaşului de a vorbi de rău adevărul.”⁴

Sunteţi voi plini de îndurare şi iertători, arătând că Isus este o realitate în viaţa voastră, conducându-i astfel pe cei din jurul vostru să Îl slăvească pe Tatăl vostru ceresc?

„Biblia cere şi recomandă curtoazia; şi ea prezintă multe ilustraţii despre spiritul neegoist, harul gingaş, temperamentul atrăgător, care caracterizează adevărata politeţe. Acestea sunt doar reflecţii ale caracterului lui Hristos. Toată gingăşia reală şi curtoazia din lume, chiar şi cea dintre cei care nu recunosc numele Său, este de la El. Şi El doreşte ca aceste caracteristici să fie în mod perfect reflectate în copiii Săi. Este scopul Său acela ca, în noi, oamenii să contemple frumuseţea Sa.”⁵

Păziţi voi Sabatul într-un asemenea mod încât să reveleze prietenilor şi rudelor voastre că voi credeţi în mod onest că Hristos revine curând?

Progresezi în reforma sănătăţii, arătând astfel lumii faptul că eşti în călătorie spre o lume mai bună?

Te îmbraci într-un mod (în armonie cu principiile Biblice şi cu bun-gust) încât alţii să poată vedea că eşti un copil al lui Dumnezeu?

„Dacă inima ta este dreaptă, cuvintele tale, îmbrăcămintea ta, faptele tale, vor fi toate drepte.”⁶

Eşti unit cu fraţii tăi, vorbind bine despre biserica ta şi despre lucrătorii ei, iubindu-i şi rugândute pentru ei într-un asemenea mod, încât cei care vin în contact cu tine, pot să vadă că tu eşti un ucenic al lui Isus?

„Prin aceasta vor cunoaşte toţi oamenii că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35).

ESTE POSIBIL DOAR DACĂ EŞTI ÎNTR-O RELAŢIE APROPIATĂ CU ISUS

A avea părtăşie cu Isus prin studiul Cuvântului Său şi rugăciune ne va da putere să ne detaşăm de lume şi de practicile ei:

„Lumea nu cunoaşte înălţarea fiilor şi fiicelor Celui Preaînalt. Cei din jurul lor nu înţeleg că spiritul umil, tăgăduitor de sine, blândeţea răbdătoare a inimii, ar avea vreo valoare extraordinară. Ei nu L-au cunoscut, nici nu L-au apreciat pe Hristos cât timp El a fost pe pământ, şi servul nu este mai mare decât Domnul său. El nu au putut să Îl înţeleagă; şi cu cât mai mare este asemănarea noastră cu caracterul divin al Domnului nostru, cu atât mai mult vom fi greşit înţeleşi de lume. Cu cât mai mult venim în părtăşie cu Hristos şi cerul, cu atât mai mica va fi părtăşia noastră cu lumea; pentru că noi nu suntem din lume, de aceea lumea nu ne cunoaşte. Lucrarea noastră este de a căuta cea mai strânsă unire cu Fiul lui Dumnezeu, de a deveni blânzi şi smeriţi cu inima, de a îndeplini faptele lui Hristos, înaintând împărăţia Sa şi grăbind venirea Sa.”⁷

„Marea ambiţie a copiilor acestei lumi este de a corespunde standardului lumii. Ei nu pot vedea avantajele preţioase care se obţin din slujirea Dumnezeului cerului; însă copiii luminii au marele premiu pus în faţa lor. Ei găsesc că slujirea lui Hristos nu este grea, ci este plină de încântare. El spune: ‘Jugul Meu este uşor şi sarcina mea este uşoară.’ Preaiubiţilor, dacă aşa ne-a iubit Dumnezeu, nu ar trebui să Îl slujim cu toată puterea noastră, şi să ne luptăm să intrăm pe poarta cea strâmtă, conformându-ne cu fiecare cerinţă din Cuvântul Său? Să căutăm prin ‘stăruinţă continuă în facerea de bine’ să câştigăm nemurirea şi coroana vieţii. ‘Fiecare om care are această speranţă în sine se curăţeşte, după cum şi El este curat.’ “⁸

Fiind gata să Îl primim pe Isus în a doua Sa venire, noi îi conducem pe alţii să fie şi ei de asemenea gata şi astfel noi grăbim prin aceasta venirea Sa:

„Mii dintre cei care resping acum mesajul salvării L-ar accepta pe Hristos, dacă ar putea să vadă frumuseţea caracterului Său reflectată în urmaşii Săi.

Atunci putem să fim surprinşi că vrăjmaşul depune orice efort în puterea Sa pentru a crea disensiune, înstrăinare şi luptă în biserica lui Dumnezeu, ca ei să nu reflecte lumii slava, caracterul lui Hristos?

Este timpul ca poporul lui Dumnezeu să aducă în experienţa lor zilnică dragoste aprinsă unii pentru alţii. Când dragostea lui Isus locuieşte în inimă, aceasta se va manifesta în fiecare acţiune. Diferenţele de opinie vor dispărea, pentru că eul nu va mai căuta supremaţie. Astfel biserica poate deveni o lumină strălucitoare şi puternică, iar Cerul, privind asupra acestui lucru, poate vedea că există un trup cu un spirit, o speranţă, care se trage spre un mare centru – Hristos.”⁹

„Când caracterul lui Hristos va fi în mod perfect reprodus în poporul Său, atuni El va veni pentru a-i pretinde ca ai Săi.”¹⁰

SATAN PUNE CA MIZĂ ÎN JOC VIAŢA SUFLETELOR

Vrăjmaşul înşală mulţimile cu speranţe false, însă noi trebuie să ignorăm momelile sale şi să urcăm spre cer în acest timp de aşteptare.

„Satan s-a coborât cu mare putere; el lucrează cu energie disperată, având ca miză în joc sufletele oamenilor. Avem nevoie acum de oameni cu discernământ şi pricepere, care vor privi profund şi vor raţiona profund, bărbaţi care sunt în legătură vie cu Hristos, Salvatorul înviat. Falsitatea este peste tot, însă Cuvântul lui Dumnezeu este o stâncă solidă. Trăim în ziua de aşteptare; trebuie să aşteptăm şi să grăbim venirea zilei Domnului. Trebuie să urcăm, permanent să urcăm, spre cer.”¹¹

Liderii naţiunilor caută cu disperare soluţii pentru mediul înconjurător, soluţii sanitare şi soluţii economice. Însă această lume veche pare să se îndrepte cu viteză spre sfârşitul ei.

Ca şi creştini, se aşteaptă de la noi să fim administratori buni şi să avem grijă de planeta încredinţată nouă, însă nu putem uita că aceasta va fi distrusă şi reînnoită nu de om, ci de Dumnezeu.

De ce au oamenii încă iluzia că pacea şi securitatea sunt o posibilitate pe această planetă, în ciuda tuturor dovezilor că această lume se îndreaptă cu viteză spre un nivel de haos fără precedent?

Aceasta se întâmplă pentru că mulţimile distrase cu lucrurile acestei lumi nu pot vedea dincolo de viaţa temporală, puţini cred că avem un cer de câştigat!

„Totul în această lume este în agitaţie. Semnele timpului sunt prevestitoare de rău. Evenimentele care vin aruncă umbrele lor dinainte. Spiritul lui Dumnezeu se retrage de pe pământ şi calamitate urmează după calamitate, pe mare şi pe uscat. Sunt furtuni, cutremure, incendii, inundaţii, crime de orice grad. Cine poate citi viitorul? Unde este siguranţa? Nu există siguranţă în nimic ce este omenesc sau pământesc. Oamenii se aranjează cu grăbire sub stindardul pe care l-au ales. Cu înfrigurare ei aşteaptă şi observă mişcările conducătorilor lor. Sunt unii care aşteaptă şi veghează şi lucrează pentru revenirea Domnului nostru. O altă clasă se aliniază sub conducerea primului mare apostat. Puţini cred cu trup şi suflet că avem un iad de evitat şi un cer de câştigat.”¹²

Profeţia din Isaia 4:1 se împlineşte în toate aspectele ei: „Şi în acea zi, şapte femei vor apuca un singur bărbat şi vor zice: ‚Vom mânca pâinea noastră şi vom purta îmbrăcămintea noastră: lasă-ne doar să fim numite după numele tău, pentru a lua ocara noastră.’

“ În simbolism profetic, o femeie reprezintă o biserică (şi femei reprezintă biserici), şapte reprezintă totalitate, pâinea reprezintă doctrina, şi îmbrăcămintea – neprihănirea. Ca urmare, profeţia spune că în general, bisericile care sunt în ultimele zile, vor dori doar să fie numite după numele lui Isus, însă au doctrinele lor şi neprihănirea lor proprie în locul celei a Lui.

Pastorii predică predici blânde pentru a le permite sufletelor să doarmă în pasiunile lor carnale. Vocea care mustra vanitatea, îngăduirea de sine, prostituţia şi adulterul, a fost adusă la tăcere şi în schimb se rostesc de la amvon cuvinte plăcute, care să placă poporului.

„Lucrul de care are nevoie biserica în aceste zile de pericol este o armată de lucrători, ... bărbaţi care sunt curajoşi, care sunt loiali; oameni care Îl au pe Hristos format înăuntrul lor (în care Hristos a luat chip), şi care, cu buze atinse de focul sfânt, ‚vor predica cuvântul’ în mijlocul miilor care predică fabule. Din lipsă de astfel de lucrători lâncezeşte cauza lui Dumnezeu, şi erori fatale, asemenea unei otrăvi mortale, mânjesc moralitatea şi ucid speranţele unei mari părţi din rasa umană.”¹³

„La prima venire a lui Hristos îngerii au întrerupt tăcerea nopţii cu aclamaţii de laudă,şi au proclamat: ‚Slavă lui Dumnezeu în locurile înalte, pace pe pământ; bună voie către oameni.’ El va veni curând cu putere şi slavă mare. Cei care nu sunt ataşaţi de lume vor realiza că timpul cere ceva mai mult decât un discurs slab, blazat, metodic. Ei vor vedea că trebuie să existe seriozitate şi putere însoţind Cuvântul, care va trezi puterile iadului să se împotrivească avertizării. Dumnezeu doreşte să vină la oameni pentru a-i trezi din siguranţa lor carnală, pentru ca ei să se poată pregăti pentru marele eveniment care e chiar asupra noastră... Dumnezeu nu va accepta niciun mesaj somnoros, apatic, în acest timp.”¹⁴

„Multe voci apără eroarea; vocea voastră să apere adevărul. Prezentaţi subiecte care vor fi ca pajişti verzi pentru oile staulului lui Dumnezeu. Nu îi conduceţi pe ascultătorii voştri în locuri pustii, unde nu vor fi mai aproape de izvorul de apă a vieţii decât erau înainte să vă audă. Prezentaţi adevărul aşa cum este el în Isus, făcând clare cerinţele legii şi ale evangheliei. Prezentaţi-L pe Hristos, calea, adevărul şi viaţa, şi spuneţi despre puterea Sa de a-i salva pe toţi cei care vin la El. Căpitanul salvării noastre mijloceşte pentru poporul Său, nu ca un petiţionar pentru a-L mişca spre compasiune pe Tatăl, ci ca un învingător, care îşi cere trofeele victoriei Sale. ‚El este capabil să îi salveze în cel mai înalt grad pe toţi cei care vin la Dumnezeu prin El. Faceţi foarte clar acest fapt.’ “¹⁵

„Cel care în predicile sale face din elocvenţă ţinta sa supremă, face ca oamenii să uite adevărul care este amestecat cu oratoria lui. Când a trecut emoţia, se va descoperi că Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost pironit în minte, şi că ascultătorii nu au sporit în înţelegere. Ei pot vorbi în termeni de admiraţie pentru elocvenţa predicatorului, însă ei nu sunt aduşi mai aproape de un punct în care să ia decizii. Ei vorbesc despre predică aşa cum ar vorbi despre o piesă de teatru, şi despre predicator aşa cum ar vorbi despre un actor. Ei pot să vină din nou să audă acelaşi gen de discurs, însă vor pleca neimpresionaţi şi nehrăniţi.” ¹⁶

BINECUVÂNTATA SPERANŢĂ

Se spune că versetul favorit al lui William Miller a fost Tit 2:13: „Aşteptând acea binecuvântată speranţă şi arătarea glorioasă a marelui Dumnezeu şi Salvatorul nostru Isus Hristos” (engl. KJV) – şi de la momentul convertirii lui, el a trăit aşteptând şi grăbind venirea Domnului său.

Pionierul adventist ştia că singura soluţie pentru problemele acestei lumi este a doua venire a lui Hristos şi el a zdruncinat lumea din timpul său predicând venirea în curând a lui Hristos. Aceasta era binecuvântata lui speranţă.

În mod similar, adevăraţii credincioşi de astăzi trebuie să zdruncine lumea cu solia despre binecuvântata speranţă a celei de-a doua veniri a lui Hristos, în acest timp când lumea doarme încă o dată în siguranţa ei falsă şi bisericile nominale caută câştig şi măreţie.

„Dumnezeu are un popor pe pământ care în credinţă şi speranţă sfântă, urmăresc sulul profeţiior care se împlinesc cu grăbire şi caută să îşi curăţească sufletele ascultând de adevăr, ca să nu poată fi găsiţi fără haina de nuntă atunci când Hristos va apărea.”¹⁷

CUM AR FI DACĂ AR FI ASTĂZI?

Dragii mei fraţi, Hristos vine foarte curând, ca urmare să aşteptăm prin harul lui Dumnezeu (să ne consacrăm) şi să grăbim venirea Sa (prin acţiunile noastre)..

Cum ar fi dacă ar fi astăzi? Ai fi gata?

„Cei care trăiesc pe pământ când mijlocirea lui Hristos se va încheia în sanctuarul de sus, trebuie să stea fără mijlocitor în faţa unui Dumnezeu sfânt. Hainele lor trebuie să fie fără pată, caracterele lor trebuie să fie curăţate de păcat prin sângele stropirii. Prin harul lui Dumnezeu şi propriul lor efort stăruitor, ei trebuie să fie biruitori în lupta contra răului. În timp ce judecata de cercetare se desfăşoară în cer, în timp ce păcatele credincioşilor căiţi sunt îndepărtate din sanctuar, trebuie să existe o lucrare specială de purificare, de îndepărtare a păcatului dintre cei ce sunt poporul lui Dumnezeu pe pământ. Această lucrare este prezentată mai clar în soliile din Apocalipsa 14.

Când această lucrare va fi terminată, urmaşii lui Hristos vor fi gata pentru venirea Sa.”¹⁸

„ ‚ Iată Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui... Fericiţi sunt cei care îndeplinesc poruncile Lui, ca să poată avea drept la pomul vieţii,şi să poată intra pe porţi în cetate... Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă”. Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!’ Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând”. Amin! Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (Apocalipsa 22:12, 14 engl. KJV, 16, 17, 20, 21).

 

Referințe

1 Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 37 engl. (cap. 29). / 2 Credinţa prin care trăiesc, p. 246 engl. (cap. În canalul de binecuvântare). / 3 The Upward Look, p. 92. / 4 Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 37 engl. (cap. 29). / 5 Căminul adventist, p. 425 engl. (cap. 69)./6 Solii pentru tineret, p. 131 engl. (cap. 34). / 7 The Review and Herald, 28 februarie 1888. / 8 Ibid. 9 Ibid., 3 noiembrie 1896. / 10 Parabolele Domnului, p. 69 engl. (cap. 3). / 11 Manuscript Releases, vol. 14, p. 199. / 12 Hristos, Lumina lumii, p. 636 engl. (cap. 69). 13 Sketches From the Life of Paul, p. 326. 14 Vocea în vorbire şi cântare, p. 231 engl. (cap. 41). / 15 Slujitorii evangheliei, p. 154 engl. (cap. 5, subcap. Frângând pâinea vieţii pentru suflete). / 16 Ibid., p. 153 engl. (cap. 5, subcap. Frângând pâinea vieţii pentru suflete). / 17 Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 307 engl. (cap. 26). 18 Marea luptă, p. 425 engl. (cap. 24).