Lecția 3. Imoralitatea în biserică

TEXT DE MEMORAT: „Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:9, 10)

„Cum poate cineva care are mesajul solemn, prețios pentru acest timp, să își îngăduie gânduri impure și fapte nesfinte, când știe că Cel care nu ațipește niciodată și nu doarme niciodată vede fiecare acțiune și citește fiecare gând al minții? O, [tocmai] pentru că există nelegiuire în pretinsul popor al lui Dumnezeu poate El să facă atât de puțin pentru ei.” — Mărturii pentru predicatori, p. 430, 431 engl. (cap. 16, Înălțați standardul, subcap. Nevoia de alarmă).

Recomandare pentru studiu: Lift Him Up, p. 297.

Duminică 10 aprilie

1. CONDIŢIA MORALĂ A LUMII

a. Ce imagine tristă prezintă Pavel cu privire la ultimele zile? 2 Timotei 3:1-5.

2 Timotei 3:1-5: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.”

„Nelegiuirea care abundă nu se limitează doar la cel necredincios și la batjocoritor. Dacă ar fi așa cazul—dar nu e! Mulți bărbați și femei care mărturisesc religia lui Hristos sunt vinovați. Chiar unii care pretind că așteaptă venirea Sa nu sunt mai pregătiți pentru acel eveniment decât Satan însuși. Ei nu se curăță de orice mânjitură. Ei au slujit atât de mult timp poftei lor, încât este natural pentru gândurile lor să fie impure și imaginațiile lor corupte.” — Sfaturi pentru sănătate, p. 615 engl. (secțiunea XIII, Sfințirea vieții, subcap. Sluijtori ai păcatului).

b. Prin minunatul Său har, cine va putea să Îl vadă pe Dumnezeu? Matei 5:8.

Matei 5:8: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

(Matei 5:8, engl.: „Binecuvântați sunt cei puri în inimă, pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu”).

„Cuvintele lui Isus: ‚Fericiți cei cu inima curată (engl. „pură”),’ au o semnificație mai profundă—nu doar pur în sensul în care înțelege lumea puritatea, lipsit de ceea ce este senzual, pur—fără poftă, ci sincer, loial în scopurile ascunse și în motivele sufletului, fără mândrie și căutare a interesului propriu, umil, neegoist, asemenea unui copil.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 25 engl. (cap. 2, Fericirile).

Luni 11 aprilie

2. CORINT

a. Cât de notoriu (renumit) era orașul Corint în ce privește moralitatea?

„Chiar la începutul lucrărilor sale în acest nod de călătorie, Pavel a văzut în toate părțile obstacole serioase în calea progresului lucrării sale. Orașul era aproape complet dedicat idolatriei. Venus era zeița favorită, și cu închinarea la Venus erau în legătură multe ritualuri și ceremonii demoralizatoare. Corintenii deveniseră foarte cunoscuți, chiar între păgâni, pentru imoralitatea lor grosolană. Ei păreau să aibă doar puține gânduri sau preocupări dincolo de plăcerile și distracțiile clipei.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 243, 244 engl. (cap. 24, Corint).

b. Cât de serios era afectată biserica din Corint de mediul păgân din jur? 1 Corinteni 5:1, 2.

1 Corinteni 5:1, 2: „Din toate părțile se spune că între voi este curvie, și încă o curvie de acelea care nici chiar la păgâni nu se pomenesc, până acolo că unul din voi trăiește cu nevasta tatălui său. Și voi v-ați fălit! Și nu v-ați mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârșit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru!”

„După plecarea lui Pavel... s-au iscat condiții nefavorabile; neghina care fusese semănată de vrăjmaș a apărut între grâu, și nu a durat mult până când aceasta a început să aducă rodul ei rău. Era un timp de încercare severă pentru biserica din Corint. Apostolul nu mai era cu ei pentru a trezi zelul lor și a-i ajuta în încercările lor de a trăi în armonie cu Dumnezeu, și încetul cu încetul mulți au devenit neglijenți și indiferenți, și au permis gusturilor și înclinațiilor lor naturale să îi controleze. Cel care îi îndemnase atât de des spre idealuri înalte de puritate și integritate nu mai era cu ei, și nu puțini dintre cei care la momentul convertirii lor abandonaseră obiceiurile lor rele, s-au întors la păcatele înjositoare ale păgânismului.” — Ibid., p. 299, 300 engl. (cap. 29, Un mesaj de avertizare și apeluri).

c. Ce a declarat apostolul Pavel cu privire la omul imoral—și cum a prezentat el motivul pentru care călcătorul pe față al legii să fie îndepărtat din părtășia bisericii? 1 Corinteni 5:3-8.

1 Corinteni 5:3-8: „Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de față cu duhul, am și judecat, ca și când aș fi fost de față, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi și duhul meu, fiind adunați laolaltă prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimele curăției și adevărului.”

(1 Corinteni 5:3-8, engl.: „Fiindcă eu, într-adevăr, ca absent în trup dar prezent în duh, am judecat deja ca fiind prezent, pe acela care a înfăptuit acest lucru, în numele Domnului nostru Isus Hristos, să îl predați pe unul ca acesta lui Satan pentru nimicirea cărnii, ca duhul să îi fie salvat în ziua Domnului Isus. Fala voastră nu este bună. Nu știți că puțină dospeală dospește tot aluatul? De aceea curățați dospeala veche, ca să fiți un aluat nou, așa nedospiți cum sunteți. Căci de fapt Hristos, paștele nostru, a fost sacrificat pentru noi. De aceea, să ținem sărbătoarea nu cu dospeală veche, nici cu dospeala răutății și stricăciunii, ci cu azimele sincerității și ale adevărului.”)

„Pavel scrisese sumar bisericii, sfătuindu-i să nu se însoțească cu membrii care persistau în destrăbălare; însă mulți dintre credincioși au răstălmăcit afirmația apostolului, se certau pe cuvintele sale, și se scuzau pentru faptul că desconsiderau instrucțiunea sa.” — Ibid., p. 300 engl. (cap. 29, Un mesaj de avertizare și apeluri).

Marți 12 aprilie

3. SEPARARE ABSOLUT NECESARĂ

a. Care este condiția de bază pentru copiii lui Dumnezeu pentru a fi liberi de poluare morală? 2 Corinteni 6:14-18. În același timp, cum putem ajunge noi la oameni cu evanghelia lui Hristos?

2 Corinteni 6:14-18: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit (engl.: „inegal”) cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor (engl.: „voi locui în ei și voi umbla între ei”); Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu”. De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”.”

„Prin asocierea cu idolatrii și unirea cu ei în festivitățile lor, evreii au fost conduși să încalce legea lui Dumnezeu și să aducă asupra națiunii lor judecățile Sale. La fel acum, conducându-i pe urmașii lui Hristos să se asocieze cu cei neevlavioși și să se unească în amuzamentele lor, Satan are cel mai mare succes în a-i ademeni la păcat. [2 Corinteni 6:17, citat]. Dumnezeu cere de la poporul Său de acum o deosebire la fel de mare față de lume în obiceiuri, practici și principii, cum a cerut de la Israel în vechime. Dacă ei urmează cu credincioșie învățăturile cuvântului Său, această distincție va exista; nu poate fi altfel. Avertizările date evreilor împotriva asimilării păgânilor, nu erau mai directe sau mai explicite decât sunt cele care interzic creștinilor să se conformeze spiritului și obiceiurilor celor neevlavioși. Hristos ne spune: ‚Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.’ (1 Ioan 2:15). ‚Prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu; oricine va fi, de aceea, prieten al lumii, este vrăjmaș cu Dumnezeu.’ (Iacov 4:4 engl). Urmașii lui Hristos trebuie să se separe de păcătoși, alegând societatea lor doar atunci când există oportunitatea de a le face bine. Nu putem fi prea hotărâți în a evita compania celor care exercită o influență spre a ne trage departe de Dumnezeu. În timp ce ne rugăm ‚Nu ne duce în ispită,’ noi trebuie să evităm ispita, în măsura în care este posibil.” — Patriarhi și profeți, p. 458, 459 engl. (cap. 41, Apostazie la Iordan).

b. Care este instrucțiunea lui Pavel cu privire la cei care trăiesc în păcat pe față în biserică? 1 Corinteni 5:9-13.

1 Corinteni 5:9-13: „V-am scris în epistola mea să n-aveți nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei hrăpăreți sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieșiți din lume. Ci v-am scris să n-aveți niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că își zice „frate”, totuși este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau bețiv sau hrăpăreț; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncați. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.”

„Exemplul lui Hristos interzice exclusivismul la Cina Domnului. Este adevărat că păcatul pe față îl exclude pe cel vinovat. Aceasta învață Duhul Sfânt în mod clar. (1 Corinteni 5:11). Însă dincolo de aceasta nimeni nu trebuie să dea sentințe (judecăți). Dumnezeu nu a lăsat ca oamenii să spună cine să se prezinte cu asemenea ocazii. Pentru că cine poate citi inima? Cine poate distinge între neghină și grâu? ‚Un om să se examineze, și așa să mănânce din acea pâine, și să bea din acel pahar.’ Pentru că ‚oricine va mânca din această pâine și va bea din această cupă a Domnului în mod nedemn, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.’ ‚Cel care mănâncă și bea în mod nedemn, mănâncă și bea condamnare pentru sine însuși, întrucât nu discern trupul Domnului.’ (1 Corinteni 11:28, 27, 29 engl.)” — Hristos, Lumina Lumii, p. 656 engl. (cap. 72, În amintirea Mea).

Miercuri 13 aprilie

4. DISCIPLINA BISERICII

a. Ce instrucțiuni clare sunt date cu privire la cei greșiți? Proverbe 25: 8, 9; Matei 18:15.

Proverbe 25:8, 9: „Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci când te va lua la ocări aproapele tău. Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia”.

(În engleză vers. 9: „Dezbate cauza ta cu aproapele tău, dar nu dezvălui o taină altuia.”)

Matei 18:15: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.”

„În comportamentul cu membrii greșiți ai bisericii, poporul lui Dumnezeu trebuie să urmeze instrucțiunea dată de Salvatorul în capitolul optsprezece din Matei... [Vezi Matei 18:15-18]. Nu spune altora despre greșeală. I se spune unei persoane, apoi unei alteia, apoi încă unei alteia; și în mod continuu raportul crește, și răul crește, până când întreaga biserică este făcută să sufere. Rezolvă chestiunea ‚între tine și el singur.’ Acesta este planul lui Dumnezeu....

„Nu îngădui păcatul asupra unui frate; dar nu îl expune, sporind astfel dificultatea, făcând ca mustrarea să pară ca o răzbunare. Corectează-l în modul schițat în cuvântul lui Dumnezeu.” — Slujitorii evangheliei, p.498, 499 engl. (cap. 11, În relație unii cu alții, subcap. Disciplina bisericii).

„[Matei 18:15 citat.] Dacă desconsideri cuvintele lui Hristos, și umbli în scânteile aprinse de tine însuți, nu vei înfăptui neprihănirea, și vei ajunge sub puterea fermecătoare a lui Satan.” — The Review and Herald, 16 august 1892.

b. Dacă — și numai dacă — primul pas eșuează, care este următorul pas în recuperarea membrului greșit? Matei 18:16.

Matei 18:16: „Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

„Ia-i cu tine pe cei care au o gândire spirituală, și vorbește cu cel greșit cu privire la greșeală. El poate să cedeze la apelurile unite ale fraților săi. Când vede faptul că ei sunt de acord în chestiunea în cauză, mintea sa poate fi iluminată.” — Slujitorii evangheliei, p. 500 engl. (cap. 11, În relație unii cu alții, subcap. Disciplina bisericii).

c. Dacă — și numai dacă — primii doi pași eșuează, care este următorul pas cu privire la cel greșit? Matei 18:17, 18.

Matei 18:17, 18: „Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș. Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.”

„ ‚Și dacă neglijează să îi asculte,’ ce trebuie făcut atunci? Să ia asupra lor câteva persoane, într-o adunare administrativă, responsabilitatea de a-l exclude pe cel greșit? ‚Dacă el neglijează să îi asculte, spune-l bisericii.’ Biserica să ia măsură cu privire la membrii ei... Dacă el nu va asculta de vocea bisericii, dacă refuză toate eforturile făcute pentru a-l recupera, asupra bisericii zace responsabilitatea de a-l separa din părtășia lor. Numele lui trebuie atunci să fie șters din registre.” — Ibid., p. 500, 501 engl. (cap. 11, În relație unii cu alții, subcap. Disciplina bisericii).

Joi 14 aprilie

5. DISCIPLINA BISERICII (CONTINUARE)

a. Ce trebuie să învățăm din modul în care biserica din Corint trebuia să acționeze deschis și hotărât cu fărădelegea pe față? 1 Corinteni 5:12, 13.

1 Corinteni 5:12, 13: „În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.”

„Niciun slujbaș al bisericii să nu sfătuiască, niciun comitet să nu recomande, nicio biserică să nu voteze ca numele unui făcător de rele să fie îndepărtat din registrele bisericii, până când nu a fost urmată cu credincioșie instrucțiunea dată de Hristos. Când aceasta s-a făcut, biserica s-a absolvit de vină în fața lui Dumnezeu.” — Slujitorii evangheliei, p. 501 engl. (cap. 11, În relație unii cu alții, subcap. Disciplina bisericii).

„Când fiecare specificație pe care a dat-o Hristos a fost împlinită întrun spirit creștin, sincer, atunci, și doar atunci, Cerul ratifică decizia bisericii, pentru că membrii ei au gândirea lui Hristos, și fac așa cum ar face El, dacă El ar fi pe pământ.” — Solii alese, vol. 3, p. 22 engl. (cap. 2, Unitatea în biserică).

„Păcatul și păcătoșii din biserică trebuie să fie tratați în mod prompt, ca să nu fie contaminați și alții... Când membrii individuali ai bisericii vor acționa ca urmași sinceri ai Salvatorului blând și umil, va exista mai puțină ascundere și scuzare a păcatului. Toți se vor strădui să acționeze ca și când ar fi în prezența lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 147 engl. (cap. 13, Agenții lui Satan).

„Hristos a învățat în mod deschis că cei care persistă în păcat pe față trebuie să fie separați de biserică, însă El nu ne-a încredințat lucrarea de a judeca motivul sau caracterul. El cunoaște natura noastră prea bine pentru a ne încredința nouă această lucrare. Dacă am încerca să smulgem din rădăcină din biserică pe cei despre care presupunem că sunt creștini falși, am face cu siguranță greșeli. Adesea considerăm ca subiecte lipsite de speranță tocmai pe cei pe care Hristos îi atrage la Sine. Dacă ar trebui să avem de-a face cu aceste suflete conform judecății noastre imperfecte, probabil că aceasta ar stinge ultima lor speranță. Mulți care se cred creștini vor fi găsiți în cele din urmă cu lipsuri. În cer vor fi mulți despre care vecinii lor au presupus că nu vor ajunge niciodată acolo. Omul judecă după aparențe, însă Dumnezeu judecă inima.” — Parabolele Domnului, p. 71, 72 engl. (cap. 4, Neghină).

Vineri 15 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Descrieți adâncimea purității pe care Domnul dorește să o reverse în fiecare dintre noi.

2. De ce trebuie să fie tratată cu seriozitate încălcarea legii lui Dumnezeu?

3. Când ne adresăm comportamentului păcătos, care ar trebui să fie scopul nostru?

4. Care trebuie să fie atitudinea și acțiunea mea, dacă văd pe cineva făcând răul?

5. Când este necesară disciplina bisericii și posibilă excluderea?