Lecția 4. Procese între frați

TEXT DE MEMORAT: „Nu știți că voi veți judeca pe îngeri? Cu atât mai mult lucrurile care țin de această viață?” (1 Corinteni 6:3)

„Sfinții trebuie să judece lumea. Atunci, trebuie ei să depindă de lume, și de avocații lumii să le rezolve dificultățile? Dumnezeu nu dorește ca ei să își ducă problemele la supuși ai vrăjmașului pentru o decizie. Să avem încredere unii în alții.” — Solii alese, vol. 3, p. 303 engl. (cap. 37, Adventiștii de Ziua a Șaptea și procesele).

Recomandare pentru studiu: Solii alese, vol. 3, p. 299-305 (cap. 37, Adventiștii de Ziua a Șaptea și procesele).

Duminică 17 aprilie

1. JUDECATA CELOR RĂI

a. Când va avea loc judecata celor pierduți? Apocalipsa 20:2, 4; 2 Petru 2:4. Cine îi va judeca? 1 Corinteni 6:2, 3.

Apocalipsa 20:2, 4: „El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani… Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani.”

2 Petru 2:4: „Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în adânc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată…”

1 Corinteni 6:2, 3: „Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate (engl.: „cele mai neînsemnate”)? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?”

„În timpul celor o mie de ani dintre prima și a doua înviere are loc judecata celor răi. Apostolul Pavel indică spre această judecată ca un eveniment care urmează după a doua venire: „De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu.” [1 Corinteni 4:5 citat]. Daniel declară că atunci când Cel Îmbătrânit de Zile a venit, ‚judecata a fost dată sfinților Celui Preaînalt.’ (Daniel 7:22). În acest timp, cei neprihăniți domnesc ca regi și preoți pentru Dumnezeu. Ioan spune în Apocalipsa: „Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani... Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.” [Apocalipsa 20:4, 6 citat]. În acest timp, așa cum a fost prezis de Pavel, ‚sfinții vor judeca lumea.’ (1 Corinteni 6:2). În unire cu Hristos, ei îi vor judeca pe cei răi, comparând faptele lor cu manualul de statute, Biblia, și decizând fiecare caz conform faptelor făcute în trup. Atunci partea pe care cei răi trebuie să o sufere este măsurată, conform faptelor lor; și este înregistrată în dreptul numelor lor în cartea morții...

Satan, de asemenea, și îngerii răi sunt judecați de Hristos și poporul Său... Și Iuda declară că ‚îngerii care nu și-au menținut prima lor stare, ci și-au părăsit propria lor locuință, El i-a rezervat în lanțuri veșnice sub întuneric, spre judecata zilei celei mari.’ (Iuda 6 engl.)” — Marea luptă, p. 660, 661 engl. (cap. 41, Pustiirea pământului).

Luni 18 aprilie

2. DISPUTE ÎNTRE CREȘTINI

a. Unde trebuie să fie rezolvate problemele bisericii? 1 Corinteni 6:4, 5.

1 Corinteni 6:4, 5: „Deci, când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă? Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate?”

„Sfinții vor judeca lumea. Atunci, să depindă ei de lume și de avocații lumii, să le rezolve dificultățile? Dumnezeu nu dorește ca ei să își ducă problemele la supușii vrăjmașului pentru decizii. Să avem încredere unii în alții.” —Solii alese, vol. 3, p. 303 (cap. 37, Adventiștii de ziua a șaptea și procesele).

b. Ce stare de lucruri existentă în biserica din Corint, a provocat o mustrare din partea lui Pavel? 1 Corinteni 6:1, 2, 6. Cum consideră Dumnezeu această practică?

1 Corinteni 6:1, 2, 6: „Cum! Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți și nu la sfinți? Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? (6) Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor!”

„Lumea și membrii neconvertiți ai bisericii sunt în simpatie. Când Dumnezeu îi mustră pentru că doresc să își urmeze propria cale, unii își pun încrederea în lume și aduc chestiunile din biserică în fața lumii, pentru decizii. Atunci există coliziune și luptă, și Hristos este răstignit din nou, și făcut public de rușine. Acei membri ai bisericii care apelează la curțile de judecată lumești arată că ei au ales lumea ca judecător al lor, și numele lor sunt înregistrate în cer ca [fiind] una cu necredincioșii. Cu câtă nerăbdare prinde lumea afirmațiile acelora care trădează încrederi sfinte!....

A te baza pe brațul legii este o dizgrație pentru creștini; totuși, acest rău a fost introdus și nutrit în poporul ales al lui Dumnezeu. Principiile lumești au fost introduse pe neobservate, până când în practică mulți dintre lucrătorii noștri devin ca laodiceenii—cu inima împărțită, din cauza atât de marii încrederi acordate avocaților, și documentelor și înțelegerilor legale. O astfel de stare de lucruri este respingătoare pentru Dumnezeu.” — Ibid., vol. 3, p. 302, 303 engl. (cap. 37, Adventiștii de Ziua a Șaptea și procesele).

c. Unde putem găsi soluția la problemele dintre membrii bisericii? 1 Corinteni 6:7-11; 1 Ioan 1:7, 9; Proverbe 28:13.

1 Corinteni 6:7-11: „Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba? Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați! Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.”

1 Ioan 1:7, 9: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat… Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.”

Proverbe 28:13: „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.”

„Condițiile pentru obținerea îndurării lui Dumnezeu sunt simple, drepte și rezonabile. Domnul nu ne cere să facem vreun lucru chinuitor ca să putem obține iertarea de păcat. Nu avem nevoie să facem peregrinaje lungi și obositoare, sau să îndeplinim penitențe dureroase, pentru a recomanda sufletele noastre Dumnezeului cerului sau pentru a expia (ispăși) fărădelegea noastră; însă cel care mărturisește și părăsește păcatul său va avea îndurare.” — Calea către Hristos, p. 37 engl. (cap. 4, Mărturisirea).

Marți 19 aprilie

3. AVERTIZARE ÎMPOTRIVA SENZUALITĂŢII

a. Care a fost scopul principal al creării noastre? Isaia 43:7.

Isaia 43:7: „’pe toți cei ce poartă Numele Meu și pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit și i-am alcătuit’.”

(Isaia 43:7, engl.: „Pe fiecare ce este chemat cu numele Meu, fiindcă l-am creat pentru gloria Mea, l-am format; da, eu l-am făcut.”

„Chiar și acum toate lucrurile create declară slava excelenței [lui Dumnezeu]. Nu există nimic, în afară de inima egoistă a omului, care să trăiască pentru sine însuși. Nicio pasăre care străpunge văzduhul, niciun animal care se mișcă pe pământ—toate slujesc unei alte forme de viață. Nu există nicio frunză în pădure sau fir umil de iarbă, care să nu aibă slujirea sa. Fiecare copac și arbust și frunză revarsă acel element de viață fără de care nici omul, nici animalul nu ar putea trăi; și omul și animalul, la rândul lor, slujesc vieții copacului și arbustului și frunzei. Florile răspândesc parfum și își desfășoară frumusețea lor în binecuvântare pentru lume. Soarele revarsă lumina sa pentru a înveseli o mie de lumi. Oceanul însuși, sursa tuturor izvoarelor și fântânilor, primește torente din fiecare țară, însă primește pentru a da. Aburii care se ridică din el cad în ploi care udă pământul, ca să dea rod și să înmugurească.” — Hristos, Lumina lumii, p. 20, 21 engl. (cap. 1, Dumnezeu cu noi).

b. Cum considera Pavel corpul credincioșilor? Romani 6: 13, 15, 19, 20.

 Romani 6: 13, 15, 19, 20: „Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii… 15Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 19, 20Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră! Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire.”

„Din veacuri eterne a fost scopul lui Dumnezeu acela ca fiecare ființă creată, de la serafimul strălucitor și sfânt până la om, să fie un templu în care să locuiască Creatorul. Din cauza păcatului, omenirea a încetat să mai fie un templu pentru Dumnezeu. Întunecată și mânjită de păcat, inima omului nu mai revela slava Celui Divin. Însă prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, scopul Cerului este împlinit. Dumnezeu locuiește în umanitate, și prin har salvator inima omului devine din nou templul Său.” — Ibid., p.161 engl. (cap. 16, În Templul Său).

c. Întrucât suntem proprietatea lui Dumnezeu, ce ar trebui să înțelegem fiecare dintre noi cu privire la propriul nostru corp? 1 Corinteni 3:16, 17; 10:31.

1 Corinteni 3:16, 17: „Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește (engl.: „mânjește”) cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi.”

1 Corinteni 10:31: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.”

„Prin inspirația Duhului lui Dumnezeu, apostolul Pavel scrie că ‚orice faceți’, chiar acțiunea naturală de a mânca sau a bea, ar trebui să fie făcută nu pentru a satisface un apetit pervertit, ci cu un simț de responsabilitate— ‚faceți totul spre slava lui Dumnezeu.’ Fiecare parte a omului trebuie să fie păzită; trebuie să ne păzim ca ceea ce introducem în stomac să nu alunge din minte gândurile înalte și sfinte. ” — Dietă și hrană, p. 56 engl. (cap. 2, Dieta și spiritualitatea).

Miercuri 20 aprilie

4. PURITATE MORALĂ

a. Întrucât corpul nostru este templul Duhului Sfânt, care este responsabilitatea noastră morală cu privire la acesta? 1 Corinteni 6:15-18.

1 Corinteni 6:15-18: „Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos și voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! Nu știți că cine se lipește de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup.” Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El. Fugiți de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup, dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său.”

„Fiecare creștin va avea de învățat să își restrângă pasiunile și să fie controlat de principiu. Dacă nu face aceasta, el nu este vrednic de numele de creștin.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 347 engl. (cap. 51, Poluare morală).

„Principiul moral, îndeplinit cu strictețe, devine singura siguranță a sufletului. Dacă a existat vreodată un timp când dieta trebuie să fie dintre cele mai simple, este acum... Cu cât mai puțin stimulantă dieta, cu atât mai ușor pot fi controlate pasiunile. Satisfacerea gustului nu trebuie consultată fără a ține cont de sănătatea fizică, intelectuală sau morală...

Dumnezeu ți-a dat o locuință de îngrijit și de păstrat în cea mai bună condiție pentru serviciul Său și pentru slava Sa. Trupurile voastre nu sunt ale voastre. ‚Cum? Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care este în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu, și că voi nu sunteți ai voștri? Pentru că sunteți cumpărați cu un preț: proslăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru, și în spiritul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu’. ” — Ibid., p. 352, 353 engl. (cap. 51, Poluarea morală).

b. Ce este puritatea morală, și cum putem practica aceasta cu succes? 2 Corinteni 7:1; 1 Tesaloniceni 4:3-5.

2 Corinteni 7:1: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt (engl.: „desăvârșind sfințirea”), în frica de Dumnezeu.”

1 Tesaloniceni 4:3-5: „Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.”

„Avem nevoie să punem o valoare mare pe controlul corect al gândurilor noastre, pentru că acest control pregătește mintea și sufletul să lucreze în mod armonios pentru Stăpânul. Este necesar pentru pacea și fericirea noastră în această viață ca gândurile noastre să fie centrate în Hristos. Cum gândește un om, așa este el. Progresul nostru în puritate morală depinde de gândirea corectă și de acționarea corectă...

Gândurile rele distrug sufletul. Puterea convertitoare a lui Dumnezeu schimbă inima, rafinând și curățind gândurile. Dacă nu se face un efort hotărât pentru a menține gândurile concentrate asupra lui Hristos, harul nu se poate revela în viață. Mintea trebuie să se angajeze în războiul spiritual. Fiecare gând trebuie să fie adus în captivitate față de ascultarea de Hristos. Toate obiceiurile trebuie aduse sub controlul lui Dumnezeu.

Avem nevoie de un sentiment constant al puterii înnobilatoare a gândurilor pure și al influenței vătămătoare a gândurilor rele. Să ne fixăm gândurile asupra lucrurilor sfinte. Ele să fie pure și sincere, pentru că singura siguranță pentru fiecare suflet este gândirea corectă. Trebuie să folosim fiecare mijloc pe care l-a pus Dumnezeu la dispoziția noastră pentru stăpânirea și cultivarea gândurilor noastre.” — Minte, caracter și personalitate, vol. 1, p. 235 engl. (cap. 25, Dragoste și sexualitate în experiența umană).

Joi 21 aprilie

5. VICTORIE ASUPRA ÎNGĂDUIRII DE SINE

a. Cum a ilustrat Pavel alergarea (cursa) creștină? 1 Corinteni 9:25.

1 Corinteni 9:25: „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji.”

„În speranța de a impresiona în mod viu mințile credincioșilor din Corint cu importanța unui auto-control ferm, a temperanței stricte și a zelului neoscilant în serviciul lui Hristos, Pavel a făcut în scrisoarea sa către ei o comparație izbitoare între cursa creștină și alergările din cursele celebrate la intervale stabilite, în apropiere de Corint. Dintre toate jocurile instituite între greci și romani, alergările erau cele mai vechi și cele mai mult prețuite. Regi, nobili și oameni de stat erau martori la ele. Tineri de rang și cu avere luau parte la ele și nu se dădeau înapoi de la niciun efort sau de la nicio disciplină necesară pentru a obține premiul.

Întrecerile erau guvernate de reguli stricte, de la care nu se făcea rabat. Cei care doreau ca numele lor să fie înregistrate în competiția pentru premiu trebuia să treacă mai întâi printr-o instruire pregătitoare severă. Îngăduirea vătămătoare a apetitului, sau orice altă satisfacere care ar fi degradat vigoarea mentală sau fizică era strict interzisă. Pentru ca cineva să spere să aibă ceva succes în aceste încercări ale tăriei sau vitezei, mușchii trebuia să fie puternici și supli, iar nervii foarte bine sub control. Fiecare mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas iute și neabătut; puterile fizice trebuia să ajungă la cel mai înalt standard.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 309, 310 engl. (cap. 30, Chemat să ajungem la un standard mai înalt).

b. Ce spune Pavel cu referire la câte persoane câștigă premiul? 1 Corinteni 9:24.

1 Corinteni 9:24: „Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul!”

„Niciunul dintre cei care se conformează condițiilor nu va fi dezamăgit la sfârșitul cursei. Niciunul care este serios și perseverent nu va fi lipsit de succes. Cursa nu este pentru cei iuți, nici bătălia pentru cei puternici. Cel mai slab sfânt, la fel ca cel mai puternic, pot câștiga cununa de slavă nemuritoare. Toți cei care, prin puterea harului divin, își aduc viețile în conformare cu voia lui Hristos pot câștiga.” — Ibid., p.313 (cap. 30, Chemat să ajungem la un standard mai înalt).

Vineri 22 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Descrieți lucrarea celor răscumpărați în timpul celor o mie de ani.

2. Ce pot face eu pentru a îmbunătăți modul în care sunt administrate problemele din biserică?

3. Cum pot să Îl slăvesc mai bine pe Dumnezeu în trupul meu?

4. Ce trebuie să știe creștinii de astăzi cu privire la porunca a șaptea?

5. Cum pot fi victorios în bătălia pentru puritate?