Lecția 9. „O cale nespus mai bună”

TEXT DE MEMORAT: „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea... Dragostea nu face rău semenului ei: dragostea este deci împlinirea legii.” (Romani 13:8, 10)

„Indiferent cât de înaltă este mărturisirea, cel a cărui inimă nu este umplută cu dragoste față de Dumnezeu și față de semenii săi nu este un adevărat ucenic al lui Hristos.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 318 engl. (cap. 30, Chemat la un standard mai înalt).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 318, 319 engl. (cap. 30, Chemați la un standard mai înalt).

Duminică 22 mai

1. CEA MAI MARE PORUNCĂ

a. Cum a fost asaltat Hristos cu întrebări din partea unui învățător al legii (engl.: „avocat”) — și de ce? Matei 22:36.

Matei 22:36: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

„Fariseii înălțaseră primele patru porunci, care indică datoria omului față de Făcătorul său, ca fiind de o mult mai mare importanță decât celelalte șase, care definesc datoria omului față de semenul său. Ca urmare, ei eșuau în mod semnificativ în evlavia practică. Isus le arătase oamenilor marea lor deficiență, și îi învățase necesitatea faptelor bune, declarând că pomul este cunoscut după roadele lui. Pentru acest motiv, El fusese acuzat că înalță ultimele șase porunci deasupra primelor patru.” — Hristos, Lumina lumii, p. 606, 607 engl. (cap. 66, Controversa).

b. Cum a rezumat Hristos principiile legii? Matei 22:37-40.

Matei 22:37-40: „Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”

„Primele patru porunci sunt rezumate în marele principiu: ‚Să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta.’ Ultimele șase sunt incluse în celălalt: ‚Să îl iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Ambele aceste porunci sunt o expresie a principiului iubirii. Prima nu poate fi ținută și a doua încălcată, nici a doua nu poate fi ținută în timp ce prima este încălcată. Când Dumnezeu ocupă locul Său de drept pe tronul inimii, va fi dat locul cuvenit semenului nostru. Îl vom iubi ca pe noi înșine. Și doar în măsura în care Îl iubim în mod suprem pe Dumnezeu este posibil să Îl iubim pe aproapele nostru în mod imparțial.” — Ibid., p. 607.

Luni 23 mai

2. PRINCIPIUL FUNDAMENTAL AL LEGII

a. Cum explică Pavel modul în care împlinim legea? Romani 13:8-10.

Romani 13:8-10: „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine iubește pe alții a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.”

„Neprihănirea este sfințire, asemănare cu Dumnezeu, și ‚Dumnezeu este dragoste’ (1 Ioan 4:16). Ea este conformare cu legea lui Dumnezeu, pentru că ‚toate poruncile Tale sunt neprihănire (dreptate)’ (Psalmi 119:172 engl.) și ‚dragostea este împlinirea legii’ (Romani 13:10). Neprihănirea (dreptatea) este dragoste, și dragostea este lumina și viața lui Dumnezeu. Neprihănirea (dreptatea) lui Dumnezeu este întrupată în Hristos.. Noi primim neprihănire, primindu-L pe El.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 18 engl. (cap. 2, Fericirile).

b. Cum putem poseda dragoste autentică (neprefăcută)? 1 Ioan 4:19.

1 Ioan 4:19: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.”

„Cei care nu au experimentat niciodată dragostea gingașă, cuceritoare, a lui Hristos, nu pot conduce niciodată pe alții spre fântâna vieții. Dragostea Sa în inimă este o putere constrângătoare, care îi conduce pe oameni să Îl reveleze pe El în conversație, în spiritul gingaș, plin de milă, în înălțarea vieților celor cu care se asociază ei. Lucrătorii creștini care au succes în eforturile lor trebuie să Îl cunoască pe Hristos; și pentru a-L cunoaște, ei trebuie să cunoască dragostea Lui. În cer, calificarea lor ca lucrători este măsurată după abilitatea lor de a iubi așa cum a iubit Hristos, și de a lucra așa cum a lucrat El.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 550, 551 engl. (cap. 54, Un martor credincios).

c. Care este promisiunea divină în noul legământ? Evrei 8:10-12. Când este scrisă în inima noastră legea lui Dumnezeu? Romani 5:1, 5.

Evrei 8:10-12: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. Și nu va mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor.”

Romani 5:1, 5: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos… 5Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”

„Acceptarea lui Hristos dă valoare ființei umane. Jertfa lui aduce viață și lumină tuturor celor care îl iau pe Hristos ca Salvator al lor personal. Dragostea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este revărsată în inima fiecărui membru al trupului Său, ducând cu sine vitalitatea legii lui Dumnezeu Tatăl. Astfel Dumnezeu poate locui cu omul, și omul poate locui cu Dumnezeu.” — Solii alese, vol. 1, p. 299, 300 engl. (cap. 43, Hristos, Dătătorul vieții).

„În legământul cel nou și mai bun, Hristos a împlinit legea pentru călcătorii legii, dacă ei Îl acceptă pe El prin credință ca Salvator personal... Îndurarea și iertarea sunt răsplata tuturor celor care vin la Hristos încrezându-se în meritele Sale pentru îndepărtarea păcatelor lor. În legământul mai bun, noi suntem curățiți de păcat prin sângele lui Hristos.” — That I May Know Him, p. 299.

Marți 24 mai

3. NATURA ESENŢIALĂ A DRAGOSTEI

a. Cum explică Pavel importanța supremă a dragostei divine în inima noastră? 1 Corinteni 13:1-3.

1 Corinteni 13:1-3: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.”

„Indiferent cât de înaltă este mărturisirea, cel a cărui inimă nu este umplută de dragoste pentru Dumnezeu și pentru semenii săi, nu este un adevărat ucenic al lui Hristos. Deși poate poseda mare credință și poate avea chiar puterea de a îndeplini minuni, totuși fără dragoste credința sa este lipsită de valoare. El poate afișa o mare generozitate; însă dacă dintr-un alt motiv decât dragoste adevărată și-ar da toate bunurile pentru a hrăni săracii, fapta nu l-ar recomanda favorii lui Dumnezeu. În zelul său, el poate chiar să întâmpine o moarte de martir, totuși, dacă nu [ar fi] mânat de dragoste, el ar fi privit de Dumnezeu ca un entuziast înșelat sau un ipocrit ambițios.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 318, 319 engl. (cap. 30, Chemați la un standard mai înalt).

b. Ce caracteristici atribuie Pavel dragostei? 1 Corinteni 13:4-7.

1 Corinteni 13:4-7: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.”

„Cea mai pură bucurie izvorăște din cea mai adâncă umilință. Cele mai puternice și mai nobile caractere sunt construite pe temelia răbdării, a dragostei și a supunerii față de voia lui Dumnezeu...

Dragostea asemenea celei a lui Hristos oferă cele mai favorabile interpretări motivelor și faptelor altora. Ea nu expune în mod nenecesar defectele lor; ea nu ascultă cu nesaț rapoarte nefavorabile, ci caută mai degrabă să rememoreze calitățile bune ale altora.

Dragostea ‚nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr; suportă toate lucrurile, crede toate lucrurile, speră toate lucrurile, rabdă toate lucrurile.’ Această dragoste ‚nu dă greș niciodată’ (engl.). Ea nu își poate pierde niciodată valoarea; ea este un atribut ceresc. Ca o comoară prețioasă, ea va fi purtată de posesorul ei prin porțile cetății lui Dumnezeu.” — Ibid., p. 319 engl. (cap. 30, Chemați la un standard mai înalt).

c. Cât de eficientă și durabilă este dragostea divină? 1 Corinteni 13:8.

1 Corinteni 13:8: „Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit.”

„Dragostea supremă față de Dumnezeu și dragostea neegoistă unii pentru alții—acesta este cel mai bun dar pe care poate să îl ofere Tatăl nostru ceresc. Această dragoste nu este un impuls, ci un principiu divin, o putere permanentă. Inima neconsacrată nu poate fi originea ei, nici nu o poate produce. Ea se găsește doar în inima unde domnește Hristos.” — Ibid., p. 551 engl. (cap. 54, Un martor credincios).

Miercuri 25 mai

4. CONDIŢIA ESENŢIALĂ PENTRU SLUJIRE

a. Ce întrebare i-a pus Hristos lui Petru după ce l-a repus în slujire? Ioan 21:15-17.

Ioan 21:15-17: „După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.” I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele.” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele!”

„Hristos i-a menționat lui Petru o singură condiție pentru slujire—‚Mă iubești?’ Aceasta este calificarea esențială. Chiar dacă Petru ar fi posedat oricare alta, totuși fără dragostea lui Hristos, el nu putea fi un păstor credincios peste turma lui Dumnezeu. Cunoașterea, bunăvoința, elocvența, zelul—toate sunt esențiale în lucrarea cea bună; însă fără dragostea lui Hristos în inimă, lucrarea slujitorului sau a predicatorului creștin este un eșec.

Dragostea lui Hristos nu este un sentiment capricios, ci un principiu viu, care trebuie să se manifeste ca o putere care sălășluiește în inimă. Atunci când caracterul și comportamentul păstorului sunt o exemplificare a adevărului pe care el îl apără, Domnul Își va pune sigiliul aprobării Sale asupra lucrării. Păstorul și turma vor deveni una, uniți de speranța lor comună în Hristos.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 515, 516 engl. (cap. 51, Un subpăstor credincios).

b. De ce a repetat Hristos de trei ori aceeași întrebare adresată lui Petru? Ioan 13:36-38; 18:17, 25-27.

Ioan 13:36-38: „ ,Doamne ̓, I-a zis Simon Petru, ,unde Te duci? ̓ Isus i-a răspuns: ,Tu nu poți veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni. ̓ ,Doamne ̓, I-a zis Petru, ,de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viața pentru Tine. ̓ Isus i-a răspuns: ,Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nu va cânta cocoșul, până te vei lepăda de Mine de trei ori ̓.”

Ioan 18:17, 25-27: „Atunci, slujnica, portărița, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el… 25-27 Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.” Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul.”

„De trei ori Petru Îl tăgăduise pe față pe Domnul său, și de trei ori Isus a cerut de la el asigurarea dragostei și loialității sale, insistând cu acea întrebare incomodă, ca o săgeată ascuțită pentru inima sa rănită. În fața ucenicilor adunați, Isus a revelat profunzimea căinței lui Petru și a arătat cât de temeinic se umilise ucenicul cândva lăudăros.

Petru era din fire îndrăzneț și impulsiv, și Satan profitase de aceste caracteristici pentru a-l doborî. Chiar înainte de căderea lui Petru, Isus îi spusese: ‚Satan a cerut să vă cearnă ca grâul: dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă (engl.: „să nu eșueze”) credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu (engl. „când ești convertit”), să întărești pe frații tăi.’ (Luca 22:31, 32). Acel timp sosise acum, și transformarea care a avut loc în Petru era evidentă. Întrebările cercetătoare, pătrunzătoare, ale Domnului nu stârniseră un răspuns îndrăzneț și mulțumit de sine; și datorită umilinței și căinței sale, Petru era mai bine pregătit decât oricând înainte să acționeze ca păstor al turmei...

Înainte de căderea sa, Petru vorbea întotdeauna fără să cugete cu atenție, din impulsul de moment. El era întotdeauna gata să îi corecteze pe alții, și să își exprime gândurile, înainte de a avea o înțelegere clară despre sine însuși sau despre ceea ce trebuia să spună. Însă Petru cel convertit era foarte diferit. El și-a păstrat zelul de mai înainte, însă harul lui Hristos a pus în ordine acest zel.” — Hristos, Lumina lumii, p. 812 engl. (cap. 85, Din nou la mare).

Joi 26 mai

5. O PORUNCĂ NOUĂ

a. Deși dragostea neegoistă este veșnică asemenea lui Dumnezeu, de ce s-a făcut referire la ea ca fiind „nouă”? Ioan 13:34.

Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.”

„În această ultimă întâlnire cu ucenicii Săi, marea dorință pe care a exprimat-o Hristos pentru ei era ca ei să se iubească unii pe alții așa cum îi iubise El. Din nou și din nou a vorbit El despre aceasta... Pentru ucenici, această poruncă era nouă; pentru că ei nu se iubiseră unii pe alții așa cum îi iubise Hristos. El a văzut că noi idei și impulsuri trebuia să îi controleze; că principii noi trebuia să fie practicate de ei; prin viața și moartea Sa, ei urma să primească o nouă concepție despre dragoste. Porunca de a se iubi unii pe alții avea o nouă semnificație în lumina sacrificiului Său de Sine. Întreaga lucrare a harului este un serviciu continuu de iubire, de efort tăgăduitor de sine, jertfitor de sine. În timpul fiecărei ore a locuirii lui Hristos pe pământ, dragostea lui Dumnezeu curgea de la El în torente ce nu puteau fi oprite. Toți cei care sunt pătrunși de Spiritul Său vor iubi așa cum a iubit El. Exact principiul care L-a mișcat pe Hristos îi va mișca pe ei în toate interacțiunile lor unii cu alții.” — Hristos, Lumina lumii, p. 677, 678 engl. (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

b. Care va fi rezultatul acestei iubiri manifestate în biserică? Matei 24:14.

Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.”

„Hristos a dat bisericii o misiune sacră. Fiecare membru trebuie să fie un canal prin care Dumnezeu poate comunica lumii comorile harului Său, bogățiile insondabile (care nu pot fi pătrunse) ale lui Hristos. Nimic nu își dorește Salvatorul atât de mult ca agenți care vor reprezenta lumii Duhul Său și caracterul Său. De nimic nu are lumea mai mult nevoie, ca de manifestarea prin omenire a dragostei Mântuitorului. Tot cerul așteaptă bărbați și femei prin care Dumnezeu să poată revela puterea creștinismului.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 600 engl. (cap. 58, Biserica triumfătoare).

Vineri 27 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce ne învață a doua tablă de piatră din Cele Zece Porunci?

2. De ce mă pot bucura de veștile bune din noul legământ?

3. Cu ce caracteristici ale dragostei am nevoie să fiu mai deplin îmbibat?

4. Ce calitate esențială dorea Isus să posede Petru în slujirea sa?

5. Ce se va întâmpla cu mine când sunt mai pătruns de Spiritul lui Hristos?