Lecția 9. Slujirea din cer reprezentată greșit

„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29).

„Numai Isus putea să dea siguranța înaintea lui Dumnezeu; deoarece El era egal cu Dumnezeu. Numai El putea să fie mijlocitor între Dumnezeu și om; deoarece El poseda divinitatea și umanitatea.” - The Review and Herald, 3 aprilie 1894.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pag. 435-439 engl.

Duminică 21 februarie
1. Profeții adevărați și falși

a. Numiți o metodă prin care Dumnezeu descoperă voia Sa bărbaților și femeilor. Numeri 12:6.
Şi a zis: "Ascultaţi bine ce vă spun! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. (Numeri 12:6).

 

„Visurile sunt clasificate în cuvântul lui Dumnezeu împreună cu viziunile și sunt la fel de mult darurile duhului profeției ca și viziunile. Astfel de visuri, dacă luăm în considerare persoanele care le au și împrejurările în care au fost date, conțin propriile dovezi despre veridicitatea lor.” - Testimonies, vol. 1, pag. 569, 570 engl.

b. Ce avertizare se dă împotriva profeților falși și ce măsuri de apărare trebuie să adopte biserica astăzi? Deuteronomul 13:1-4; Romani 16:17; 1 Ioan 4:1.
Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicînd: "Haidem după alţi dumnezei", dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, "şi să le slujim!" să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi, de glasul Lui să ascultaţi. Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi. (Deuteronomul 13:1-4).
Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. (Romani 16:17).
Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. (1 Ioan 4:1).

„Duhul nu a fost dat – și nici nu poate fi revărsat vreodată – pentru a da la o parte Biblia; deoarece Scripturile afirmă clar că Cuvântul lui Dumnezeu este standardul prin care trebuie să fie testate toate învățăturile și întreaga experiență.” - Marea luptă, pag. VII engl.
„Ultima mare amăgire se va arăta înaintea noastră în curând. Antihristul va face lucrăirle lui supranaturale înaintea ochilor noștri. Contrafacerea va semăna atât de mult cu adevărul încât nu va fi posibil să se facă diferența între cele două decât prin Sfintele Scripturi. Fiecare afirmație și fiecare minune trebuie testată prin mărturia lor.” - Idem., pag. 593.

Luni 22 februarie
2. Berbecele și țapul

a. Ce reprezintă marele berbece din Daniel 8 și cum s-a împlinit acea profeție? Daniel 8:3, 4, 20; Estera 1:1, 3.
Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că într-un rîu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miază-noapte şi spre miază-zi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă, şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii Mezilor şi Perşilor. ? (Daniel 8:3, 4, 20).
Era pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşveroş care domnea de la India pînă în Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi.
În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii Perşilor şi Mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor, s-au strîns înaintea lui. (Estera 1:1, 3).

b. Ce simbolizează țapul cel „foarte mare”, și cum s-a împlinit aceasta? Daniel 8:5-8, 21, 22.
Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus, şi a cutreierat toată faţa pămîntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit pînă la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stînd în rîu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui. ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot, i s-a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor. (Daniel 8:5-8, 21).
…ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frînt, sunt patru împărăţii, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atîta putere. (Daniel 8:21, 22).

 

„Tuturor națiunilor care au fost pe scena de acțiune li s-a permis să-și ocupe locul pe pământ, ca să se vadă dacă aveau să împlinească planul ‘străjerului sfânt’. Profeția a trasat ridicarea și căderea marilor imperii ale lumii – Babilon, Medo-Persia, Grecia și Roma. Istoria s-a repetat cu fiecare dintre acestea, ca și cu fiecare națiune de o putere mai mică. Fiecare a avut perioada ei de încercare, fiecare a dat greș, slava ei a pălit, puterea i-a dispărut iar locul ei a fost ocupat de alta.” - Educația, pag. 176, 177 engl.

c. Ce ar trebui să înțelegem despre motivele pentru care oamenii asemenea lui Alexadru cel Mare și Iuliu Cezar au căzut de la putere? Eclesiastul 10:17; Luca 14:11.
Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voievozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! (Eclesiastul 10:17).
Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat. (Luca 14:11).

„Lui Alexadru i-a fost mult mai ușor să supună împărății decât să-și stăpânească propriul spirit. După ce a cucerit națiuni, acest așa numit om mare a căzut prin îngăduirea poftei – o victimă a necumpătării.” - Cumpătarea creștină și igiena biblică, pag. 29 engl.
„Bărbatul sau femeia care păstrează echilibrul minții când este ispitit sau ispitită să nutrească patimi, este mai apreciat de Dumnezeu și îngerii cerești decât cel mai renumit general care a condus vreodată armata într-o bătălie și la victorie. Un împărat cunoscut a spus când se afla pe patul de moarte: ‘Dintre toate biruințele mele nu există decât una care îmi oferă mângâiere acum, și aceasta este biruința pe care am câștigat-o asupra temperamentului meu furtunos.’ Pentru Alexandru și Cezar a fost mai ușor să supună o lume decât să se supună pe ei. După ce au cucerit națiuni după națiuni, ei au căzut – unul ‘victima necumpătării, celălalt victima ambiției nebune.’” - Îndrumarea copilului, pag. 95, 96 engl.
„Dumnezeu te cheamă să-ți supui mândria și ambiția, și să lași pacea Lui să conducă în inimă. Trebuie nutrit un duh smerit și liniștit. Aduceți în toată munca voastră blândețea lui Hristos.” - Testimonies, vol. 4, pag. 348 engl.

Marți 23 februarie
3. Cornul cel mic și puternic

a. Ce reprezintă cornul cel mic și puternic, și cum s-a împlinit aceasta? Daniel 7:8; 8:9-12; Apocalipsa 13:1-3.
M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură, care vorbea cu trufie. ? (Daniel 7:8).
Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miază-zi, spre răsărit, spre ţara cea minunată. S-a înălţat pînă la oştirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său cel sfînt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, şi a izbutit în ce a început. (Daniel 8:9-12).
Şi am văzut ridicîndu-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gura ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpînire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pămîntul se mira după fiară. (Apocalipsa 13:1-3).

„Această profeție [din Apocalipsa 13:1-10] care este aproape identică cu descrierea cornului mic din Daniel 7, indică fără îndoială spre papalitate.” - Marea luptă, pag. 439 engl.
„Coroana îndepărtată de la Israel a trecut în mod succesiv la împărățiile Babilonului, Medo-Persiei, Greciei și Romei. ‘Ea nu va mai fi, până când nu vine Acela care are drept la ea; și i-o voi da Lui.’ (Ezechiel 21:27)” - Educația, pag. 179 engl.

b. Cum sunt folosite expresiile „mare”, „foarte puternic” și „nespus de mult” în comparații dintre cele trei puteri politice? Daniel 8:4, 8, 9.
Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miază-noapte şi spre miază-zi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă, şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic. (Daniel 8:4).
ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot, i s-a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miază-zi, spre răsărit, spre ţara cea minunată. (Daniel 8:8, 9).

c. Prin simboluri biblice, la ce se referă Daniel 8:10? Apocalipsa 1:13, 16, 20; 2:1.
S-a înălţat pînă la oştirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare. (Daniel 8:10).
Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur. (Apocalipsa 1:13).
În mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui. (Apocalipsa 1:16).
Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici. (Apocalipsa 1:20).
Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: "Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. (Apocalipsa 2:1).
„[Apocalipsa 2:1 citat.] Aceste cuvinte sunt rostite pentru învățătorii bisericii – cei cărora Dumnezeu le-a încredințat răspunderi grele. Influența plăcută care trebuie să existe din belșug în biserică este legată de slujitorii lui Dumnezeu care trebuie să descopere dragostea lui Hristos. Stelele cerului sunt sub stăpânirea Sa. El le umple de lumină. El conduce și direcționează mișcările lor. Dacă nu ar face aceasta, ele ar deveni stele căzătoare. La fel se întâmplă și cu slujitorii Săi. Ei nu sunt decât instrumente în mâinile Sale, și tot binele pe care îl fac, îl realizează prin puterea Sa... Dacă vor privi la El așa cum El a privit la Tatăl, vor fi făcuți în stare să facă lucrarea Sa.” - Istoria faptele apostolilor, pag. 586, 587 engl.
„[Atunci când lui Ioan descoperitorul i s-a dat o viziune despre Domnul său], cât de schimbată era înfățișarea Mântuitorului! El nu mai este ‘omul durerii, și obișnuit cu suferința’ (Isaia 53:3). El nu mai poartă semnele umilinței Sale. Ochii Săi sunt ca para focului; picioarele Sale ca arama aprinsă care strălucește în cuptor. Tonurile glasului Său sunt asemenea sunetului melodios al multor ape. Fața Lui strălucește asemenea soarelui în strălucirea lui de amiază. În mâna Sa se află șapte stele, care îi reprezintă pe slujitorii bisericilor. Din gura Sa iese o sabie ascuțită cu două tăișuri, o embelmă a puterii cuvântului Său.” - The Sanctified Life, pag. 77, 78 engl.

Miercuri 24 februarie
4. Roma în două faze

a. Cine este căpetenia oștirii și cum s-a înălțat cornul cel mic împotriva lui? Daniel 8:11, 25; Revelation 19:16; 17:14.
S-a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său cel sfînt. (Daniel 8:11).
Din pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîini omeneşti. (Daniel 8:25).
Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: "Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. (Revelation 19:16).
Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui. (Revelation 17:14).

„Linia profeției în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa 12, cu balaurul care căuta să-L nimicească pe Hristos la nașterea Sa. Se spune că balaurul este Satan (Apocalipsa 12:9); el a fost acela care l-a influențat pe Irod să-L trimită la moarte pe Mântuitorul. Însă principalul agent al lui Satan care a făcut război cu Hristos și poporul Său în timpul primelor secole ale Erei Creștine a fost Imperiul Roman, în care religia predominantă era păgânismul. Astfel, în timp ce balaurul îl reprezintă în primul rând pe Satan, el este, în plus, un simbol al Romei păgâne.” - Marea luptă, pag. 438 engl.
„Isus îi iubește pe copiii Săi, chiar dacă greșesc. Ei aparțin lui Isus și noi trebuie să ne purtăm cu ei ca și cu unii care sunt cumpărați de sângele lui Isus Hristos. Orice acțiune irațională vizavi de ei este scrisă în cărți ca fiind făcută împotriva lui Isus Hristos.” - Selected Messages, vol. 3, pag. 195.

b. Ce slujire a început Isus atunci când Și-a ocupat locul în sanctua- rul ceresc? Evrei 3:1; 8:1, 2; 9:24.
De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus. (Evrei 3:1).
Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului preasfînt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. (Evrei 8:1, 2).
Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mînă omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. (Evrei 9:24).

„Isus este Avocatul nostru, Marele nostru Preot, Mijlocitorul nostru.” - Lift Him Up, pag. 319.

c. După căderea Romei imperiale, cum a transferat papalitatea activitatea de mijlocire a sactuarului ceresc la propriile instituții de pe pământ? 2 Tesaloniceni 2:3, 4. De ce este inacceptabilă această schimbare? Ioan 14:6; 1 Timotei 2:5.
Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu. (2 Tesaloniceni 2:3, 4).
Isus i-a zis: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. (Ioan 14:6).
Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. (1 Timotei 2:5).

„În mijlocirea Sa ca Avocat al nostru, Hristos nu are nevoie de virtutea nici unui om, de mijlocirea nici unui om. Hristos este singurul purtător de păcate, singura jertfă pentru păcat. Rugăciunea și mărturisirea trebuie oferite numai Celui care a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor.” - Idem., pag. 319.
„Preoții și conducătorii nu au dreptul să medieze între Hristos și sufletele pentru care El a murit, ca și cum ar fi învestiți cu atributele Mântuitorului și în stare să ierte greșelile și păcatele. Ei înșiși sunt păcătoși. Ei nu sunt decât oameni.” - The Faith I Live By, pag. 105.

Joi 25 februarie
5. Sanctuarul ceresc curățit

a. Cum prezice profeția lui Daniel că slujirea zilnică a lui Hristos din sanctuarul ceresc va fi ascunsă și tulburată? Daniel 8:11, 12.
S-a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său cel sfînt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, şi a izbutit în ce a început. (Daniel 8:11, 12).

„Am văzut că în legătură cu ‘zilnic’ (Daniel 8:12) a fost adăugat cuvântul ‘jertfă’ de înțelepciunea omenească și nu aparține în acest verset și că Domnul a dat o concepție corectă celor care au dat strigarea despre ora judecății.” - Experiențe și viziuni, pag. 74, 75 engl. (n. tr.: În versiunea KJ din limba engleză apare expresia „daily [sacrifice]” adică „[jertfa] zilnică”. De menționat că în această versiune, cuvintele în paranteză pătrată[] au fost adăugate de către traducători la textul original.)

b. Cât timp i se va permite acestei apostazii să continue și să pună în umbră lucrarea de ispășire a lui Hristos în cer? Daniel 8:13, 14.
Am auzit pe un sfînt vorbind; şi un alt sfînt a întrebat pe cel ce vorbea: "În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaş şi oştirea?" Şi el mi-a zis: "Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi, sfîntul locaş va fi curăţit!" (Daniel 8:13, 14).

„Hristos lucrează neîncetat ca Mijlocitor al nostru. Fie că oamenii Îl primesc sau Îl resping, El lucrează stăruitor pentru ei. El le oferă viață și lumină, luptându-Se prin Duhul Său să-i câștige din slujba lui Satan. Și în timp ce Mântuitorul lucrează, și Satan lucrează, cu toată viclenia și nedreptatea, și cu o energie inepuizabilă. Însă victoria nu va fi niciodată a lui.” - The Review and Herald, 12 martie 1901.

c. Ce înțelegem atunci când cunoaștem începutul și sfârșitul celor 2300 zile? Isaia 43:25; Apocalipsa 14:6, 7.
Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. (Isaia 43:25).
Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!" (Apocalipsa 14:6, 7).

Vineri 26 februarie

Întrebări recapitulative personale
a. Cum putem identifica pe profeții care au o solie adevărată de la Dumnezeu?
b. Descrieți semnificația berbecului și a țapului.
c. Explicați diferența dintre „mare”, „foarte puternic” și „nespus de mult” referitoare la această profeție.
d. Ce putere pământească a căutat să contrafacă lucrarea lui Isus în sanctuarul ceresc?
e. Ce eveniment ar trebui să putem vedea prin credință la sfârșitul celor 2300 zile?