Lecţia 4. Dumnezeu S-a arătat în trup

„Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14).

„Apostolul [Ioan] ne atrage atenţia de la noi la Autorul mântuirii noastre. El ne prezintă cele două naturi ale sale, cea divină și cea umană.” – Comentarii Biblice, vol. 5, pag.1126.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pag. 43-49, 632-634.

Duminică 17 ianuarie
1. PUTEREA EVANGHELIEI

a. Ce fel de oameni va recunoaşte Isus la întoarcerea Sa? Apocalipsa 14:12; Efeseni 5:27; 1 Tesaloniceni 5:23.
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. (Apocalipsa 14:12).
…ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană. (Efeseni 5:27).
Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:23).

„Dumnezeu care citește inimile tuturor va aduce la lumină lucrurile ascunse ale întunericului acolo unde adesea sunt cel mai puţin bănuite, pentru ca pietrele de poticnire care au împiedicat înaintarea adevărului să fi e îndepărtate, și Dumnezeu să aibă un popor curat și sfânt care să vestească legile și poruncile Sale.” - Testimonies, vol. 1, pag. 333.

„Înainte de a ne da botezul Duhului Sfânt, Tatăl nostru cel ceresc ne va încerca să vadă dacă putem trăi fără să-L dezonorăm.” - Selected Messages, vol. 3, pag. 426, 427 engl.

b. Cum devin bărbaţii şi femeile parte din poporul lui Dumnezeu („poporul meu”)? Ioan 1:12; Romani 8:14, 17.
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12).
Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:14).
Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. (Romani 8:17).

„[Ioan 1:12, citat] Prin această putere putem să biruim tendinţele noastre rele și în felul acesta să schimbăm înclinaţiile noastre imperfecte așa încât în noi să se facă voia lui Dumnezeu.” - Th e Upward Look, pag. 141.

Luni 18 ianuarie
2. TAINA EVANGHELIEI

a. Deşi patriarhii cunoscuseră evanghelia într-o oarecare măsură, când a fost descoperită cel mai clar? Galateni 3:8; Efeseni 6:19; Coloseni 1:26, 27.
Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: "Toate neamurile vor fi bbinecuvântate în tine." (Galateni 3:8).
…şi pentru mine, ca oridecîteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei… (Efeseni 6:19).
Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1:26, 27).

b. Ce spune Pavel despre „taina evangheliei”? Romani 9:26, 27; 11:25; 16:25, 26; Efeseni 3:3-6.
Şi acolo unde li se zicea: "Voi nu sunteţi poporul Meu", vor fi numiţi fii ai Dumnezeului cel viu. Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: "Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită. (Romani 9:26, 27).
Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. (Romani 11:25).
Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului cel veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă. (Romani 16:25, 26).
Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta despre care vă scrisei în puţine cuvinte. Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea. (Efeseni 3:3-6).

 

„Tatăl Însuși a suferit cu Fiul: pentru că ‘Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine’ (2 Corinteni 5:19). Omul, cu judecata lui omenească și mărginită, nu poate pune la îndoială înţelpciunea lui Dumnezeu și să fi e în siguranţă. Deci, este nepotrivit ca el să critice planul de mântuire. Omul să-și pună înţelepciunea în ţărână înaintea temei răscumpărării și să accepte planurile Aceluia a cărui înţelepciune este nemărginită.” - Th e Signs of the Times, 30 decembrie 1889.

c. Când se va da lumii cea mai clară şi mai completă prezentarea a evangheliei? Apocalipsa 14:6, 7; 18:1.
Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!" (Apocalipsa 14:6, 7).
După aceea, am văzut coborîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pămîntul s-a luminat de slava lui. (Apocalipsa 18:1).

„Domnul Dumnezeul cerului nu va trimite asupra lumii judecăţile Sale din cauza neascultării și păcatului până nu Și-a trimis străjerii să dea avertizarea. El nu va încheia timpul de încercare până când solia nu va fi vestită mai deslușit. Legea lui Dumnezeu trebuie înălţată; cerințele ei trebuie prezentate în caracterul lor adevărat și sfânt, pentru ca oamenii să fi e aduși să se hotărască pentru adevăr sau împotriva lui. Totuși lucrarea va fi scurtată în neprihănire. Solia neprihănirii lui Hristos se va auzi de la un capăt al pământului la celălalt ca să pregătească Domnului calea. Aceasta este slava lui Dumnezeu, care încheie lucrarea celui de-al treilea înger.” - Testimonies, vol. 6, pag. 19.

„Vestirea evangheliei este singurul mijloc în care Dumnezeu poate folosi fi inţe umane ca unelte ale Sale pentru mântuirea de sufl ete. Când bărbaţii, femeile și copiii vestesc evanghelia, Domnul va deschide ochii orbilor ca să vadă legile Sale și va scrie pe inimile celor cu adevărat pocăiti legea Sa. Spiritul însufl eţitor al lui Dumnezeu, care lucrează prin agenţii omenești, îi face pe cei credincioși să fi e un sufl et și un gând, iubindu-L în unire pe Dumnezeu și păzind poruncile Sale – pregătindu-i aici jos pentru înălţare.” - Comentarii Biblice, vol. 7, pag. 984 engl.

Marţi 19 ianuarie
3. CREATORUL CEL VEŞNIC

a. Ce rol a jucat Isus în crearea acestei lumi? Ioan 1:1-4.
La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (Ioan 1:1-4).

„Dacă Hristos a făcut toate lucrurile, atunci El a existat înainte de toate lucrurile. Cuvintele rostite cu privire la aceasta sunt atât de hotărâte încât nimeni nu trebuie să continue să aibă îndoieli. Hristos era Dumnezeu în esenţă, și în cel mai înalt sens. El a fost cu Dumnezeu din întreaga veșnicie. Dumnezeu peste toate, binecuvântat pe vecie. Domnul Isus Hristos, Fiul divin al lui Dumnezeu, a existat din veșnicie, o persoană distinctă, totuși una cu Tatăl. El era slava de neîntrecut a cerului. El a fost comandantul inteligenţelor cerești, și primea omagiul de adorare al îngerilor ca pe un drept al Său. Prin aceasta nu-L jefuia pe Dumnezeu.” - Lift Him Up, pag. 16.

b. Ce stă scris despre preexistenţa lui Isus? Mica 5:2; Ioan 17:5.
Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpîni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veşniciei. (Mica 5:2).
Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. (Ioan 17:5).

„Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel preexistent și existent prin Sine... Vorbind despre preexistenţa Sa, Hristos poartă mintea înapoi prin veacurile nesfârșite. El ne asigură că nu a fost niciodată un timp când El să nu fi fost în părtășie apropiată cu Dumnezeul cel veșnic.” - Evanghelizarea, pag. 615 engl.

„[Hristos] era egal cu Dumnezeu, infi nit și omnipotent... El este Fiul cel veșnic, existent prin Sine.” - Idem.
„Hristos, care a creat lumea și toate lucrurile din ea, este viaţa și lumina oricărui lucru viu.” - Testimonies, vol. 6, pag. 182 engl.

c. Care ar trebui să fi e răspunsul nostru când ne gândim la marea bunătate a lui Hristos, Creatorul nostru, faţă de noi? Efeseni 3:8-12; Romani 5:8-11.
Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu care a făcut toate lucrurile, pentru ca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. În El avem, prin credinţa în El slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere. (Efeseni 3:8-12).
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atît mai mult acum cînd suntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd suntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:8-11).

„Hristos a creat fi inţele umane, și apoi, printr-o viaţă de suferinţă și umilinţă, și o moarte de agonie și rușine, El le-a răscumpărat din păcat. O păcătosule, Mântuitorul a suferit toate acestea pentru tine. El a murit ca să poţi fi condus să vezi păcătoșenia păcatului, și să vii la El ca să ai viaţa veșnică.” - Th e Review and Herald, 12 februarie 1901.
„Tot ceea ce este frumos și bun în lumea noastră datorăm îndurării lui Hristos.” - Idem., 16 octombrie 1883.

Miercuri 20 ianuarie
4. O MANIFESTARE UMANĂ A LUI DUMNEZEU

a. Descrieţi cea mai mare minune care a avut loc în istorie. Ioan 1:14; Filipeni 2:6-8.
Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14).
El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcîndu-se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce. (Filipeni 2:6-8).

„Creatorul lumilor, Acela în care se afl ă toată plinătatea Dumnezeirii în întregime, S-a manifestat în copilașul neajutorat din iesle. Mult mai înălţat decât oricare dintre îngeri, egal cu Tatăl în demnitate și slavă, și totuși purtând haina omenirii! Divinitatea și umanitate au fost îmbinate în mod tainic iar omul și Dumnezeu au devenit una.” - Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1130 eng.

„Hristos nu S-a prefăcut că a luat natura umană; El chiar a luat-o. El a avut natura umană în realitate.” - Lift Him Up, pag. 74.
„Isus a fost Comandantul cerului, Unul egal cu Dumnezeu, și totuși El a binevoit să-Și lase deoparte coroana regească, haina Sa împărătească și să-Și îmbrace divinitatea cu omenescul. Întruparea lui Hristos în corp omenesc este o taină... În toate privinţele, Fiul lui Dumnezeu trebuia să poarte aceeași înfăţișare ca celelalte fi inţe umane. El nu trebuia să aibă o așa frumuseţe exterioară care să-L facă unic printre oameni. El nu trebuia să manifeste nici un farmec prin care să atragă atenţia asupra Sa.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1130, 1131 eng.

b. Ce L-a motivat pe Dumnezeu să-Şi trimită Fiul ca să mântuiască această lume? Ioan 3:16, 17; 1 Ioan 4:10.
Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică., în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El. (Ioan 3:16, 17).
Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:10).

 

„Inima lui Dumnezeu tânjește după copiii Săi de pe pământ cu o dragoste mai puternică decât moartea. Prin faptul că a dat pe Fiul Său, El a revărsat asupra noastră tot cerul într-un singur dar. Viaţa, moartea și mijlocirea Mântuitorului, slujirea îngerilor și stăruinţa Duhului, Tatăl care lucrează sus și prin toate, interesul neîncetat al fi inţelor cerești – toate sunt angajate în vederea răscumpărării omului.” - Calea către Hristos, pag. 21 engl.

„Dumnezeu nu a putut exprima o mai mare dragoste decât a exprimat prin darea Fiului de la sânul Său acestei lumi. Acest dar a fost dat omului pentru a-l convinge că Dumnezeu nu a lăsat nimic nefăcut din ceea ce ar fi putut face, că nimic nu a fost reţinut, ci că tot cerul a fost revăsat în acest unic imens dar. Fericirea prezentă și veșnică a omului constă în primirea dragostei lui Dumnezeu și în păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” - Lift Him Up, pag. 232.

Joi 21 ianuarie
5. ÎNTRUPAREA

a. Ce spune Biblia despre Dumnezeirea lui Isus atunci când a devenit om? Matei 1:23; Romani 9:5; Tit 2:13; 1 Ioan 5:20.
"Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele "Emanuel", care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi." (Matei 1:23).
…patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu bbinecuvântat în veci. Amin! (Romani 9:5).
…aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos. (Tit 2:13).
Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:20).

„Hristos nu a încetat să fi e Dumnezeu atunci când a devenit om. Deși Se umilise ca să ia umanitatea, Dumnezeirea era încă a Sa. Numai Hristos putea să reprezinte omenirea înaintea Tatălui iar ucenicii au avut privilegiul să privească această reprezentare timp de peste trei ani... Lucrarea lui Hristos a mărturisit despre divinitatea Sa. Tatăl a fost descoperit prin El. Dacă ucenicii ar fi crezut această legătură vitală dintre Tatăl și Fiul, credinţa nu i-ar fi părăsit când au văzut suferinţele și moartea lui Hristos în vederea mântuirii unei lumi pierdute. Hristos căuta să-i conducă de la starea lor de credinţă mică la experienţa pe care o puteau primi dacă înţelegeau cu adevărat ce era El – Dumnezeu în trup omenesc. El a dorit ca ei să vadă că credinţa lor trebuie să-i conducă la Dumnezeu și să fi e ancorată acolo. Cât de serios și cu câtă perseverenţă a căutat Mântuitorul nostru milos să-i pregătească pe ucenicii Săi pentru furtuna ispitelor care urma să se abată asupra lor în curând.” - Hristos lumina lumii, pag. 663, 664 engl.

b. Cum a dat întruparea putere evangheliei? Coloseni 1:27, 28; 2:6-10; Evrei 2:9-11.
…cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus. (Coloseni 1:27, 28).
Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri. (Coloseni 2:6-10).
Dar pe Acela, care a fost făcut "pentru puţină vreme mai prejos decît îngerii", adică pe Isus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii, pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvîrşească prin suferinţă pe Căpetenia mîntuirii lor. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească "fraţi". (Evrei 2:9-11).

„[Mântuitorul] a venit în lume ca să dea pe faţă slava lui Dumnezeu, ca omul să poată fi înălţat de către puterea Sa restauratoare. Dumnezeu S-a arătat prin El ca El să poată fi arătat în ei. Isus nu a dat pe faţă nici o calitate, nu a exersat nici o putere pe care omul să nu o poată avea prin credinţa în El. Toţi oamenii pot poseda umanitatea Sa desăvârșită , dacă se supun lui Dumnezeu așa cum și El S-a supus.” - Idem., pag. 664 engl.

Vineri 22 ianuarie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Ce taină a fost ţinută ascunsă de la începutul lumii?
b. Ce a dat Dumnezeu lumii când L-a trimis pe Fiul Său?
c. Cu ce scop au fost îmbinate Divinitatea şi umanitatea în Isus?
d. Cum putem noi ca persoane individuale să benefi ciem de darul lui Dumnezeu?
e. Descrieţi-i pe aceia care vor fi pregătiţi să-L întâmpine pe Isus la venirea Sa.