Lecţia 8. Curăţirea Sanctuarului

„Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fi e curăţate cu jertfe mai bune decât acestea.” (Evrei 9:23).

„O dată pe an, în marea Zi a Ispășirii, preotul intra în sfânta sfi ntelor pentru curăţirea sanctuarului. Lucrarea făcută acolo încheia ciclul anual al slujirii.” - Patriarhi și profeţi, pag. 355 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pag. 343-358 engl.

Duminică 14 februarie
1. SLUJBA ANUALĂ

a. În serviciul tabernacolului de pe pământ, când avea loc cercetarea şi ştergerea păcatelor mărturisite ale poporului lui Dumnezeu? Leveticul 16:29, 30.
Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. (Leveticul 16:29, 30).

b. Când şi cât de des intra marele preot în a doua încăpere a Sanctuarului? Leviticul 16:15–17, 24, 34; Evrei 9:6, 7.
Să junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor, şi să-i ducă sîngele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sîngele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sîngele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii. Astfel să facă ispăşire pentru sfîntul locaş pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru cortul întîlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. Să nu fie nimeni în cortul întîlnirii cînd va intra Aaron să facă ispăşirea în sfîntul locaş, pînă va ieşi din ei. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi pentru toată adunarea lui Israel. (Leviticul 16:15–17).
Să-şi spele trupul cu apă într-un loc sfînt, şi să-şi ia din nou veşmintele. Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea lui de tot şi arderea de tot a poporului, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor. (Leviticul 16:24).
Aceasta să fie pentru voi o lege veşnică: o dată pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor." Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul. (Leviticul 16:34).

„Nici un ochi muritor în afară de cel al marelui preot nu trebuia să privească în despărţitura interioară a sanctuarului. Preotul putea să intre acolo numai o dată pe an, și după o pregătire foarte atentă și serioasă. El intra înaintea lui Dumnezeu tremurând iar poporul aștepta în liniște reverenţioasă întoarcerea lui, cu inimile lor înălţate în rugăciune serioasă pentru binecuvântarea divină. Înaintea tronului de har, marele preot făcea ispășirea pentru Israel; iar Dumnezeu Se întâlnea cu el în norul de slavă. Dacă se întâmpla să stea aici mai mult decât timpul obișnuit, poporul se umplea de teama ca nu cumva din cauza păcatelor lor și ale lui el să fi fost nimicit de slava Domnului.” - Idem., pag. 352 engl.

Luni 15 februarie
2. PĂCATELE ŞTERSE

a. Ce trebuia să facă marele preot după ispăşirea fi nală anuală? Leviticul 16:20-22. Ce se va întâmpla la sfârşitul Zilei Ispăşirii antitipice?
Cînd va isprăvi de făcut ispăşirea pentru sfîntul locaş, pentru cortul întîlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. Aaron să-şi pună amîndouă mîinile pe capul ţapului cel viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pămînt pustiit; în pustie, să-i dea drumul. (Leviticul 16:20-22).

„Întrucât Satan este autorul păcatului, instigatorul direct al tuturor păcatelor care au dus la moartea Fiului lui Dumnezeu, dreptatea pretinde ca Satan să sufere pedeapsa fi nală. Lucrarea lui Hristos pentru răscumpărarea oamenilor și curăţirea universului de păcat se va încheia prin îndepărtarea păcatului din sanctuarul ceresc și așezarea acestor păcate asupra lui Satan, care va purta pedeapsa fi nală. Astfel, în serviciul tipic, ciclul anual al slujirii se încheia prin curăţirea sanctuarului și mărturisirea păcatelor pe capul ţapului ispășitor.” - Patriarhi și profeţi, pag. 358 engl.

b. Referitor la păcatele poporului, care era principala diferenţă dintre slujba zilnică şi cea anuală? Leviticul 4:20; 16:30. Ce simbolizează ispăşirea anuală şi cum ar trebui să ne afecteze aceasta atitudinea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu?
Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta. ? (Leviticul 4:20).
Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. (Leviticul 16:30).

„Prin slujirea de la tabernacol, și de la templu care a avut loc mai târziu, oamenii învăţau în fi ecare zi marile adevăruri referitoare la moartea și slujirea lui Hristos, și în fi ecare an minţile lor erau purtate către evenimentele de încheiere a marii lupte dintre Hristos și Satan, curăţirea fi nală a universului de păcat și păcătoși.” - Idem.
„În marea zi a răsplătirii fi nale, cei morţi vor fi ‘judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.’ (Apocalipsa 20:12). Atunci, în virtutea sângelui ispășitor al lui Hristos, păcatele tuturor celor cu adevărat pocăiţi vor fi șterse din cărţile cerului. Astfel, sanctuarul va fi eliberat, sau curăţit de raportul păcatului. În sistemul tipic, această mare lucrare de ispășire, sau de ștergere a păcatelor, a fost reprezentată de serviciile din Ziua Ispășirii – curăţirea sanctuarului pământesc.” - Idem., pag. 357, 358 engl.
„Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru de nestrămutat, neschimbător pe care îl cunoaște lumea... Nu doar că-i face pe oameni să deosebească adevărul, dar demască sufl etul, și le arată oamenilor că sunt păcătoși care pier, și-i cheamă să se pocăiască și să se convertească, pentru ca păcatele lor să fi e șterse și să nu mai stea împotriva lor.” - Th e Bible Echo, 28 mai 1894.

Marţi 16 februarie
3. SLUJIREA DIN CER

a. Putea Isus să intre în sanctuarul ceresc în timp ce cel pământesc (simbolul celui ceresc) era încă în funcţiune? Evrei 9:8, 9.
Prin aceasta, Duhul Sfînt arăta că drumul în Locul preasfînt, nu era încă deschis cîtă vreme sta în picioare cortul dintîi. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, cînd se aduc daruri şi jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvîrşirea cerută de cugetul lui. (Evrei 9:8, 9).

„Atunci când Isus a intrat la înălţarea Sa în sanctuarul ceresc prin propriul Său sânge pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi binecuvântările mijlocirii Sale, iudeii au fost lăsaţi în întuneric absolut ca să continue jertfele și darurile lor nefolositoare. Slujirea din cadrul sistemului tipic și umbrele încetaseră. Ușa prin care oamenii găseau mai înainte intrare la Dumnezeu nu mai era deschisă. Iudeii refuzaseră să-L caute pe singura cale prin care putea fi găsit atunci, prin slujirea din sanctuarul ceresc. De aceea, ei nu au găsit comuniune cu Dumnezeu. Pentru ei, ușa era închisă. Ei nu aveau cunoștinţa lui Hristos ca adevărata jertfă și singurul mijlocitor înaintea lui Dumnezeu; ca urmare ei nu puteau primi avantajele mijlocirii Sale.” – Marea luptă, pag. 430 engl.

b. Care sunt diferenţele dintre sanctuarul pământesc şi cel ceresc care îl face pe cel din ceruri mai valoros? Evrei 9:11, 12, 22, 23.
Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul preasfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:11, 12).
Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sînge; şi fără vărsare de sînge, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decît acestea. (Evrei 9:22, 23).

„După înălţarea Sa, Mântuitorul nostru trebuia să înceapă lucrarea Sa ca Mare Preot. Pavel spune: ‘Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.’ (Evrei 9:24). După cum slujirea lui Hristos consta din două mari părţi, fi ecare ocupând o perioadă de timp și având un loc distinctive în sanctuarul ceresc, în același fel slujirea tipică era formată din două părţi, serviciul zilnic și cel anual, și pentru fi ecare era alocată o despărţitură din tabernacol.” - Patriarhi și profeţi, pag. 357 engl.
„Acum este timpul pentru noi să ne facem sigură lucrarea pentru veșnicie. Hristos pledează pentru noi. Ne vom oferi ca o jertfă de bună voie și vrednică de primit? Ne vom acoperi păcatele, sau le vom mărturisi ca să găsim îndurare și har care să ne ajute în vreme de nevoie? În timp ce Hristos pledează în favoarea noastră, să nu îndepărtăm și să nu ne fi e scârbă de păcatele care L-au făcut pe Fiul lui Dumnezeu să sufere atât de mult și să moară? Când Isus ne arată compasiune, să nu avem compasiune pentru noi înșine? Să nu ne revărsăm inimile în pocăinţă și căinţă, și să primim făgăduinţa unei inimi noi?” - Th e General Conference Bulletin, 1 octombrie 1899.

Miercuri 17 februarie
4. VREMEA CURĂŢIRII

a. Când va îndepărta Isus, Marele nostru Preot, păcatele noastre din sanctuarul ceresc? Daniel 8:14. În conformitate cu apostolul Petru, când ar trebui să aibă loc ştergerea păcatelor? Faptele Apostolilor 3:19-21.
Şi el mi-a zis: "Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi, sfîntul locaş va fi curăţit!" (Daniel 8:14).
Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, pînă la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime. (Faptele Apostolilor 3:19-21).

„Profeţiile care s-au împlinit prin revărsarea ploii timpurii la începutul evangheliei se vor împlini iarăși prin ploaia târzie la sfârșitul ei. Acestea sunt ‘vremurile de înviorare’ spre care a privit apostolul Petru când a spus: ‘Pocăiţi-vă, dar, și întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele [în judecata de cercetare], ca să vină (engl: „când vin”) de la Domnul vremurile de înviorare și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi; pe Isus Hristos.’ (Faptele Apostolilor 3.19, 20).” - Marea luptă
(1888), pag. 611 engl.

b. Cum puteţi dovedi că judecata de cercetare începe înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos, şi că solia primului înger trebuie să înceapă puţin înainte de deschiderea judecăţii de cercetare? Apocalipsa 14:6, 7, 14, 15.
Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!"
Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb, şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului, pe cap avea o cunună de aur, iar în mînă, o secere ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: "Pune secerea Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pămîntului este copt." (Apocalipsa 14:6, 7, 14, 15).

„Lucrarea judecăţii de cercetare și de ștergere a păcatelor trebuie îndeplinită înainte de cea de-a doua venire a Domnului. Întrucât cei morţi sunt judecaţi după lucrurile care sunt scrise în cărţi, este imposibil ca păcatele oamenilor să fi e șterse până după judecata în cadrul căreia sunt cercetate cazurile lor. Însă apostolul Petru afi rmă clar că păcatele credincioșilor vor fi șterse ‘când vin de la Domnul vremurile de înviorare și să trimită pe Isus. (Faptele Apostolilor 3:19, 20). Atunci când se încheie judecata de cercetare, Hristos va veni, iar răsplata Sa va fi cu El ca să dea fi ecărui om după faptele lui.” - Marea luptă, pag. 485 engl.
„Când cărţile rapoartelor sunt deschise la judecată, vieţile tuturor care au crezut în Isus sunt trecute în revistă înaintea lui Dumnezeu. Începând cu cei care au trăit la început pe pământ, Avocatul nostru prezintă cazurile tuturor generaţiilor una după alta, și încheie cu cei vii. Fiecare nume este menţionat, fi ecare caz cercetat amănunţit. Nume sunt primite, nume sunt respinse. Când cineva are păcate care rămân în cărţile rapoartelor, necăite și neiertate, numele lui va fi șters din cartea vieţii iar raportul faptelor lor bune va fi șters din cartea de aducere aminte a lui Dumnezeu.” - Idem., pag. 483.

Joi 18 februarie
5. NU MAI ESTE TIMP PENTRU AMÂNARE

a. Cu ce condiţie vor fi şterse păcatele noastre în judecată? Faptele Apostolilor 3:19.
Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare. (Faptele Apostolilor 3:19).

„Domnul citește fi ecare secret al inimii. El cunoaște toate lucrurile. Poate că închizi acum cartea de aducere aminte pentru a evita mărturisirea păcatelor tale; însă atunci când va avea loc judecata, și cărţile vor fi deschise, tu nu le poţi închide. Îngerul raportor a mărturisit ceea ce este adevărat. Tot ceea ce ai încercat să ascunzi sau să uiţi este înregistrat, și îţi va fi citit când va fi prea târziu pentru îndreptarea lucrurilor greșite. Atunci vei fi copleșit de disperare. O, este înspăimântător că atât de mulţi se joacă cu interesele veșnice, închizându-și inima faţă de orice acţiune care implică mărturisirea!” - Th e Review and Herald, 16 decembrie 1890.

b. Ce avertisment ar trebui să luăm în seamă urgent în lumina primei solii îngereşti? Evrei 3:7, 8; 2 Corinteni 6:2; Ezechiel 18:24.
De aceea, cum zice Duhul Sfînt: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie. (Evrei 3:7, 8).
Căci El zice: "La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mîntuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mîntuirii." (2 Corinteni 6:2).
Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urîciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele. (Ezechiel 18:24).

„În serviciul tipic, când marele preot intra în sfânta sfi ntelor, întregului Israel i se cerea să se adune în jurul sanctuarului și în cel mai solemn mod își umileau sufl etele înaintea lui Dumnezeu, ca să poată primi iertare pentru păcatele lor și să nu fi e îndepărtaţi din mijlocul adunării. Cu cât mai important este ca în această antitipică Zi a Ispășirii să înţelegem lucrarea Marelui nostru Preot și să știm care ne sunt datoriile.” - Marea luptă, pag. 430, 431 engl.

Vineri 19 februarie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Când ne gândim la serviciul anual din sistemul religios evreiesc, ce zi a fost considerată ca cea mai importantă?
b. Descrieţi ispăşirea şi rezultatele ei.
c. De ce este serviciul sanctuarului ceresc de o importanţă mai mare decât cel pământesc?
d. Cum anunţă prima solie îngerească timpul pentru începerea judecăţii de cercetare?
e. Ce trebuie să facem pentru a ni se şterge păcatele înainte de încheierea timpului de încercare?