Lecţia 3. Prima călătorie misionară

„Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi... şi ... i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9:1, 2).

„Aceşti ucenici trebuia să fie vestitori ai adevărului, să pregătească drumul pentru venirea Stăpânului. Subiectul principal al soliei lor era o repetare a celei a lui Ioan Botezătorul şi a lui Hristos Însuşi, ‚Împă-răţia lui Dumnezeu s-a apropiat.’ ”— The Review and Herald, 23 martie 1897.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 349-358 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

Duminică 12 octombrie
1. O CHEMARE LA POCĂINȚĂ

a. Cu ce solie i-a trimis Hristos pe cei doisprezece ucenici după o perioadă de instruire? Matei 10:7.

Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!”  (Matei 10:7)

b. Ce putere le-a dat Hristos şi care a fost avertismentul Său după aceea, având în vedere succesul lor? Marcu 6:7; Luca 10:20. Ce beneficii există în trimiterea evangheliştilor doi câte doi?

Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.  (Marcu 6:7)

Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”  (Luca 10:20)

„Chemându-i pe cei doisprezece în jurul Său, Isus le-a poruncit să meargă doi câte doi prin oraşe şi sate. Niciunul nu a fost trimis singur, ci frate a fost asociat cu frate, prieten cu prieten. Astfel ei se puteau ajuta şi încuraja unul pe altul, sfătuindu-se şi rugându-se împreuă, tăria fiecăruia completând slăbiciunea celuilalt. În acelaşi mod i-a trimis El după aceea şi pe cei şaptezeci. Scopul Salvatorului era ca solii Evangheliei să fie asociaţi în acest mod. În timpul nostru lucrarea de evanghelizare ar fi mult mai cu succes dacă acest exemplu ar fi urmat mai îndeaproape.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 350 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”)

 

Luni 13 octombrie
2. AJUTÂNDU-I PE CEI AFLAȚI ÎN NEVOIE

a. În decursul slujirii Sale, cum şi-a împărţit Hristos timpul? Matei 4:23, 24.

Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.  (Matei 4:23-24)

„În decursul slujirii Sale, Isus a dedicat mai mult timp vindecării celor bolnavi decât predicării. Minunile Sale mărturiseau despre adevărul cuvintelor Sale, că El a venit nu să distrugă, ci să salveze.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 350 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

b. Ce promisiune va fi împlinită faţă de acei care, în Spiritul lui Hristos, îi ajută pe cei nevoiaşi şi predică solia Sa? Isaia 58:8.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.  (Isaia 58:8)

„Urmaşii lui Hristos trebuie să lucreze aşa cum a lucrat El. No i trebuie să îi hrănim pe cei flămânzi, să îi îmbrăcăm pe cei goi, şi să îi mângâiem pe cei suferinzi şi întristaţi. Trebuie să slujim celor disperaţi şi să insuflăm speranţă celor deznădăjduiţi. Şi se va îndeplini faţă de noi promisiunea: ‚Neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului va merge în urma ta.’ (Isaia 58:8 engl.). Iubirea lui Hristos, manifestată în slujire neegoistă, va fi mai eficientă în reformarea răufăcătorului decât sabia sau curtea de justiţie. Acestea sunt necesare pentru a produce spaimă călcătorilor legii, însă misionarul iubitor poate să facă mai mult decât aceasta.”—Idem., pg. 350, 351
(engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

c. Misionarii creştini nu vor fi implicaţi astăzi în vindecări pseudo-miraculoase; ce pot face ei însă?

„Misionarul nu poate doar să vindece boli fizice, însă el îl poate conduce pe păcătos la Marele Medic, care poate să curăţească sufletul de lepra păcatului. Prin servii Săi, Dumnezeu doreşte ca cei bolnavi, nefericiţi, cei stăpâniţi de spirite rele, să audă vocea Sa. Prin agenţii Săi umani El doreşte să fie un astfel de Mângâietor, cum nu a cunoscut lumea.”— Idem., pg. 351 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

„Cei care cred adevărul trebuie nu doar să trăiască reforma sănătăţii, ci ei trebuie de asemenea să îi înveţe aceasta cu sârguinţă pe alţii; pentru că ea va fi un mijloc prin care adevărul poate fi prezentat atenţiei necredincioşilor. Ei vor raţiona că dacă noi avem idei atât de sănătoase cu privire la sănătate şi temperanţă, trebuie să existe ceva în crezul nostru religios, care merită investigat.”— Evanghelizare, pg. 514 (engl.) (rom. cap. 16, „Evanghelizarea medicală”).

 

Marţi 14 octombrie
3. LUCRARE EFICIENTĂ DIN CASĂ ÎN CASĂ

a. Ce instrucţiune a dat Hristos ucenicilor Săi referitor la lucrarea eficientă din casă în casă? Matei 10:11-14; Luca 10:5.

În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca. La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine; şi, dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.”  (Matei 10:11-14)

În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: „Pacea să fie peste casa aceasta!”  (Luca 10:5)

„În fiecare loc [ucenicii] trebuia să accepte ospitalitatea celor care erau vrednici, a acelora care i-ar fi primit din inimă ca şi când L-ar fi primit pe Hristos Însuşi. Ei trebuia să intre în locuinţă cu acel salut minunat: ‚Pacea să fie peste casa aceasta’ (Luca 10:5). Acel cămin urma să fie binecuvântat prin rugăciunile lor, cântecele lor de laudă şi citirea Scripturilor în cercul familiei.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 351, 352 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

b. În prima lor călătorie misionară, la cine trebuia să meargă mai întâi ucenicii? Matei 10:5, 6. De ce?

Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor; ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.  (Matei 10:5-6)

„Dacă [ucenicii] ar fi predicat Evanghelia acum neamurilor sau samaritenilor şi-ar fi pierdut influenţa între iudei. Trezind prejudecata fariseilor, ei s-ar fi încurcat în controverse care i-ar fi descurajat chiar la începutul lucrării lor. Chiar şi apostolii erau înceţi în înţelegerea faptului că Evanghelia trebuia dusă la toate naţiunile. Până când ei nu înţelegeau acest adevăr, ei nu erau pregătiţi să lucreze pentru neamuri. Dacă iudeii ar fi primit Evanghelia, Dumnezeu i-ar fi făcut solii Săi între neamuri.”—Idem., pg. 351 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

c. Când cei 70 de ucenici urmau să intre în casele oamenilor, cum i-a sfătuit Isus să arate recunoştinţă şi respect pentru ospitalitatea proprietarilor? Luca 10:7-9. De ce?

Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă. În oricare cetate veţi intra, şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte; să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.”  (Luca 10:7-9)

„[Luca 10:1-3, 8, 9 citat]. Cei şaptezeci de ucenici nu trebuia să piardă din vedere această solie, nici să intre în controverse asupra chestiunilor neesenţiale sau care ar fi închis uşa adevărurilor importante pe care Isus le poruncise să le prezinte.”— Astăzi cu Dumnezeu, pg. 113 (engl.) (rom. cap. 105, „Fii mesagerul Său”).

 

Miercuri 15 octombrie
4. OI ÎN MIJLOCUL LUPILOR

a. Care este semnificaţia avertizării date de Hristos în Matei 10:16?

Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.  (Matei 10:16)

„Slujitorii lui Hristos nu trebuie să dea pe faţă impulsurile inimii fireşti. Ei au nevoie să aibă o comuniune strânsă cu Dumnezeu, pentru ca nu cumva, sub provocare, eul să se înalţe şi ei să reverse un torent de cuvinte nepotrivite, care nu sunt ca roua sau ca ploaia liniştită, care înviorează plantele ofilite. Tocmai aceasta este ceea ce doreşte Satan ca ei să facă; pentru că acestea sunt metodele sale... Însă servii lui Dumnezeu trebuie să fie reprezentanţii Lui. El doreşte ca ei să tranzacţioneze doar în moneda cerului, adevărul care poartă chipul şi semnătura Sa. Puterea prin care ei trebuie să biruiască răul este puterea lui Hristos. Slava lui Hristos este tăria lor. Ei trebuie să îşi fixeze ochii asupra caracterului Său plăcut. Atunci vor putea prezenta Evanghelia cu tact divin şi gingăşie. Şi spiritul care rămâne blând sub provocare va vorbi mai eficient în favoarea adevărului decât orice ar -gument, oricât de puternic.

Cei care ajung în controversă cu vrăjmaşii adevărului au de înfruntat nu doar oameni, ci pe Satan şi agenţii săi. Să îşi amintească cele spuse de Mântuitorul: ‚Iată, vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor’ (Luca 10:3). Să se odihnească în dragostea lui Dumnezeu, şi spiritul va fi păstrat calm, chiar şi atunci când sunt supuşi insultelor. Domnul îi va îmbrăca într-o armură divină. Spiritul Său sfânt va influenţa mintea şi inima, aşa încât vocile lor să nu reflecte urletul lupilor.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 353 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

„Cei care sunt sub influenţa Spiritului lui Dumnezeu nu vor fi fanatici, ci calmi şi statornici, fără extravaganţă în gânduri, cuvinte sau fapte. În mijlocul confuziei doctrinelor înşelătoare, Spiritul lui Dumnezeu va fi un ghid şi un scut pentru cei care nu s-au împotrivit dovezilor adevărului, reducând la tăcere orice altă voce, în afară de cea care vine de la Cel care este adevărul.”—Slujitorii Evangheliei, pg. 289 (engl.) (rom. cap. 7, „Ajutoare în lucrarea Evanghelie i”).

b. La ce s-a referit Hristos, în continuarea instrucţiunilor date uce -nicilor, când a spus „Păziţi-vă de oameni”? Matei 10:17.

Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor.  (Matei 10:17)

„[Ucenicii] nu trebuia să se încreadă în mod absolut în cei care nu Îl cunoşteau pe Dumnezeu şi nici să-i primească la sfaturile lor; pentru că aceasta le-ar fi oferit agenţilor lui Satan un avantaj.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 354 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

 

Joi 16 octombrie
5. MĂRTURISIREA LUI HRISTOS

a. Continuându-Şi învăţătura, cum a accentuat Hristos importanţa faptului de a-L mărturisi corect înaintea oamenilor? Matei 10:32, 33.

De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.  (Matei 10:32-33)

„Voi veţi fi martorii Mei pe pământ, canale prin care harul Meu poate să se reverse pentru vindecarea lumii. La fel voi fi Eu reprezentantul vostru în ceruri. Tatăl nu priveşte la caracterul vostru defectuos, ci vă vede îmbrăcaţi în desăvârşirea Mea. Eu sunt mijlocul prin care binecuvântările cerului vor veni la voi. Şi oricine Mă mărturiseşte, împărtăşind altora despre sacrificiul Meu pentru cei pierduţi, despre acela voi mărturisi ca despre un părtaş la slava şi bucuria celor răscumpăraţi.

Cel care doreşte să Îl mărturisească pe Hristos trebuie să Îl aibă pe Hristos locuind în el. El nu poate comunica ceea ce nu a primit. Ucenicii pot să vorbească în mod fluent despre doctrină, pot chiar să repete cuvintele lui Hristos Însuşi; însă, dacă nu sunt stăpâniţi de un spirit de blândeţe şi iubire asemenea lui Hristos, ei nu Îl mărturisesc. Un spirit contrar spiritului lui Hristos L-ar tăgădui, indiferent care ar fi mărturisirea. Oameni Îl pot tăgădui pe Hristos prin vorbire de rău, prin vorbire necugetată, prin cuvinte neadevărate sau lipsite de amabilitate. Ei Îl pot tăgădui eschivându-se de la purtarea poverilor vieţii, prin urmărirea plăcerii păcătoase. Îl pot tăgădui prin conformarea cu lumea, prin comportament lipsit de politeţe, prin dragostea de propriile păreri, prin îndreptăţire de sine, prin cultivarea îndoielii, prin îngrijorări inutile, şi prin zăbovirea în întuneric. În toate aceste moduri, ei declară că Hristos nu este în ei.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 357 (engl.) (rom. cap. 37, „Primii evanghelişti”).

b. Ce asigurare pot pretinde toţi cei care Îl mărturisesc pe Hristos? Apocalipsa 3:5.

Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”  (Apocalipsa 3:5)

Vineri 17 octombrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Explicaţi misiunea încredinţată celor 70 de ucenici.

2. Ce pot face creştinii astăzi pentru cei bolnavi?

3. Numiţi câteva elemente cheie în evanghelizarea eficientă din casă în casă?

4. Cum trebuie să înţelegem expresia „oi în mijlocul lupilor”?

5. Care sunt câteva căi prin care Îl reprezentăm corect sau incorect pe
Hristos?