Lecţia 10. Căutându-L pe Mântuitorul

 

„Astăzi a intrat mântuirea în această casă” (Luca 19:9).

„În acest mai mare al vameşilor s-a trezit o dorinţă după o viaţă mai bună.”— Conflict and Courage, pg. 301.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 552-556 (engl.) (rom. cap. 61, „Zacheu”).

Duminică 30 noiembrie
1. ZACHEU, MAI MARELE COLECTORILOR DE TAXE

a. Ce a făcut Zacheu întrucât dorea să Îl vadă pe Isus? Luca 19:3,4. Ce convingere a pus stăpânire pe el?

Căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.  (Luca 19:3-4)

„Bogatul ofiţer vamal nu era omul lumesc cu totul împietrit care părea a fi. Dincolo de aparenţa de înfăţişare lumească şi mândră era o inimă sensibilă la influenţele divine. Zacheu auzise despre Isus. Raportul despre Unul care Se purtase cu amabilitate şi politeţe faţă de clasele proscrise se răspândise în lung şi-n lat. În acest mai mare al vameşilor se trezise o dorinţă pentru o viaţă mai bună. Doar la câteva mile de Ierihon, Ioan Botezătorul predicase la Iordan, şi Zacheu auzise chemarea la pocăinţă. Instrucţiunea dată vameşilor, ‚Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi’ (Luca 13:3), deşi în exterior fusese neluată în seamnă, îi impresiona -se mintea. El cunoştea Scripturile şi era convins că practica sa era greşită. Acum, auzind cuvintele despre care se spune că au venit de la Marele Învăţător, el simţea că în faţa lui Dumnezeu era un păcătos. Totuşi, ceea ce auzise despre Isus aprinse speranţă în inima sa.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 553 (engl.) (rom. cap. 61, „Zacheu”).

b. Ce fapt ar trebui să păstrăm mereu în minte în toate încercările de evanghelizare? Luca 18:27.

 Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”  (Luca 18:27)

„Pocăinţa, reformarea vieţii, a fost posibilă, chiar şi pentru [Zacheu].”—Idem.

Luni 1 decembrie
2. O SOMAȚIE ENTUZIASTĂ

a. Când Isus a ajuns la locul unde Zacheu aştepta în dud, cu ce cuvinte l-a chemat El? Luca 19:5.

 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”  (Luca 19:5)

„Peste vociferările preoţilor şi rabinilor şi strigătele venite din mulţime, acea dorinţă neexprimată a mai marelui vameşilor i-a vorbit inimii lui Isus. Dintr-o dată, chiar sub dud, un grup se opreşte, cei care Îl înconjurau pe Isus se opresc şi ei şi Cineva priveşte în sus, privirea Lui părând să citească în suflet. Aproape necrezându-şi ochilor, omul din copac aude cuvintele, „Zacheu, grăbeşte-te, şi coboară; pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.” (Luca 19:5).”—Hristos, Lumina lumii, pg. 553, 554 (engl.) (rom. cap. 61, „Zacheu”).

b. Când Zacheu L-a întâlnit pe Isus şi a început să Îl conducă pe drumul spre casa sa, ce au spus rabinii cu dispreţ? Luca 19:6,7 .

 Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”  (Luca 19:6-7)

„Mulţimea face loc, iar Zacheu, mişcându-se ca în vis, merge înainte pe drumul spre casa sa. Însă rabinii privesc cu feţe încruntate, şi murmură a nemulţumire şi dispreţ, ‚că a intrat să găzduiască la un om păcătos’ (Luca 19:7). Zacheu fusese copleşit, uimit şi redus la tăcere de iubirea şi condescendenţa lui Hristos aplecându-Se către el, cel atât de nevrednic. Acum iubirea şi loialitatea faţă de nou descoperitul Stăpân i-au desigilat buzele. El va face publică mărturisirea şi căinţa sa.”— Idem., pg. 554 (engl.) (rom. cap. 61, „Zacheu”).

c. Ce alianţă era între vameşi?

„Între vameşi era o alianţă, aşa încât ei să poată asupri oamenii şi să se susţină unii pe alţii în practicile lor frauduloase. În stoarcerea lor ei nu îndeplineau decât ceea ce devenise un obicei aproape universal. Chiar şi preoţii şi rabinii, care îi dispreţuiau erau vinovaţi că se îmbogăţeau prin practici necinstite făcute sub veşmântul chemării lor sfinte. Însă imediat ce Zacheu s-a supus influenţei Duhului Sfânt, el a dat deoparte orice practică ce era contrară integrităţii.”— Idem., pg. 555 (engl.) (rom. cap. 61, „Zacheu”).

Marţi 2 decembrie
3. O INIMĂ ÎNMUIATĂ

a. Conştient de faptul că mulţi dintre cei ce îl defăimau se îndoiau de integritatea sa, ce a spus Zacheu? Luca 19:8. Cu ce principiu din Vechiul Testament era în armonie aceasta—şi ce ar trebui să învăţăm noi de aici? Exodul 22:1.

 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”  (Luca 19:8)

Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.  (Exodul 22:1)

„Acei care nu şi-au umilit inimile înaintea lui Dumnezeu recunoscându-şi vinovăţia, nu au îndeplinit încă prima condiţie spre a fi primiţi de El. Dacă am experimentat acea pocăinţă de care nimănui nu-i va părea rău vreodată şi dacă nu ne-am mărturisit păcatele cu o umilinţă adevărată a sufletului şi cu un spirit zdrobit, fiind scârbiţi de nelegiuirea noastră, atunci nu am căutat cu adevărat iertarea păcatelor; şi dacă niciodată nu am căutat-o, atunci niciodată nu vom găsi pacea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care nu ni se şterg păcatele trecute este că nu suntem dispuşi să ne umilim inimile şi să ne conformăm cerinţelor cuvântului adevărului. Se dau instrucţiuni explicite în această privinţă. Mărturisirea păcatului, fie că este publică sau privată, ar trebui să fie simţită din inimă şi exprimată în mod liber. Nu trebuie stoarsă
de la păcătos. Ea nu trebuie să fie făcută în mod frivol şi indiferent sau să fie obţinută cu forţa de la cei care nu îşi dau seama de caracterul respingător al păcatului.”— Calea către Hristos, pg. 37, 38 (engl.) (rom. cap. 4, „Mărturisirea”).

„Nicio căinţă care nu produce o reformă nu este autentică. Neprihănirea lui Hristos nu este o mantie care să acopere păcatul nemărturisit şi nepărăsit; este un principiu de viaţă care transformă caracterul şi care controlează comportamentul. Sfinţenia înseamnă a fi cu totul pentru Dumnezeu; înseamnă supunere completă a inimii şi a vieţii pentru ca principiile cerului să locuiască în interior.

Creştinul trebuie să reprezinte lumii în viaţa sa de afaceri modul în care Hristos Şi-ar conduce afacerile. În fiecare tranzacţie el trebuie să manifeste faptul că Dumnezeu este Învăţătorul său. ‚Sfinţit Domnului’ trebuie să fie scris pe registrele de casă şi pe notele contabile, pe documente, chitanţe şi facturi.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 555, 556 (engl.) (rom. cap. 61, „Zacheu”).

b. Ce spune psalmistul despre cei care îşi revarsă adâncul sufletului într-o mărturisire sinceră, autentică? Psalmii 34:18.

 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.  (Psalmi 34:18)

c. Ce a spus Hristos după ce a auzit mărturisirea lui Zacheu? Luca 19:9.

 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.  (Luca 19:9)

Miercuri 3 decembrie
4. MISIUNE A LUI HRISTOS PENTRU LUME

a. Cum l-a folosit Hristos pe Zacheu ca exemplu pentru misiunea Sa pentru lume? Luca 19:9, 10.

 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”  (Luca 19:9-10)

„Hristos a mers în căminul [lui Zacheu] pentru a-i da lecţii despre adevăr şi pentru a-i învăţa pe cei din casa lui lucrurile Împărăţiei. Ei fuseseră excluşi din sinagogi de dispreţul rabinilor şi al preoţilor; însă acum, fiind cea mai favorizată gospodărie din tot Ierihonul, ei s-au strâns în casa lor în jurul Învăţătorului divin şi au ascultat ei înşişi cuvintele vieţii.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 556 (engl.) (rom. cap. 61, „Zacheu”).

b. Relataţi parabola spusă de Isus pentru a completa lecţia pe care a folosit-o pentru a ilustra vestea bună a salvării. Luca 19:12-26.

 Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.” Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.” Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. Cel dintâi a venit şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.” El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.” A venit al doilea şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.” El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.” A venit un altul şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar; căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.” Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat; atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?” Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.” „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.” Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.  (Luca 19:12-26)

c. Ce se cere de la noi când căutăm să salvăm ceea ce era pierdut? 2 Corinteni 5:14, 15, 20.

 Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.  (2 Corinteni 5:14-15)

Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!  (2 Corinteni 5:20)

„Trebuie să exercităm o influenţă salvatoare asupra acelora care sunt fără Dumnezeu şi fără speranţă în lume. Calea spre cetatea de scăpare trebuie să fie păstrată liberă de gunoiul egoismului păcatului. Cei care pretind că urmează Mielului trebuie să îndepărteze fiecare piatră de poticnire din cale. Însă prea adesea cei care pretind a crede adevărul pun pietre de poticnire în calea altora. Ei spun că Îl cunosc pe Hristos, însă în fapte Îl tăgăduiesc. Prin comportamentul lor uşuratic ei îi vatămă pe cei pe care ar fi putut să îi ajute.”— The Signs of the Times, 29 noiembrie 1899.

„Trăim într-un timp când ultima solie de milă, ultima invitaţie, răsună spre copiii oamenilor. Porunca, ‚Mergeţi la drumuri şi la garduri’ ajunge la împlinirea ei finală. Invitaţia lui Hristos va fi dată fiecărui suflet. Mesagerii spun: ‚Veniţi; căci toate lucrurile sunt acum gata.’(Luca 14:23, 17). Îngerii cereşti mai cooperează încă cu agenţii umani. Spiritul Sfânt prezintă fiecare argument pentru a te constrânge să vii. Hristos aşteaptă un semn care va indica îndepărtarea zăvoarelor şi deschiderea uşii inimii tale pentru ca El să intre. Îngerii aşteaptă să ducă la cer vestea că un alt păcătos pierdut a fost găsit.”— Parabolele Domnului Hristos, pg. 237 (engl.) (rom. cap. 18, „Mergeţi la drumuri şi la garduri”).

Joi 4 decembrie
5. CONLUCRĂTORI CU DUMNEZEU

a. Dacă noi, fiind conlucrători cu Dumnezeu, ne-am îndeplini partea dată de Acesta, ce cuvinte ale Mântuitorului ar ajunge în multe căminuri? Luca 19:5.

 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”  (Luca 19:5)

„Dacă slujitorii lui Dumnezeu vor umbla cu El în credinţă, El va da putere soliei lor. Ei vor fi făcuţi în stare să prezinte iubirea Lui şi pericolul de a respinge harul lui Dumnezeu în aşa fel încât oamenii vor fi constrânşi să accepte Evanghelia. Hristos va face minuni mari dacă oamenii îşi vor face partea încredinţată lor de Dumnezeu. În inimile oamenilor de astăzi poate avea loc o transformare la fel de mare cum au fost cele desfăşurate în generaţiile trecute. John Bunyan a fost răscumpărat dintr-un hulitor şi un desfrânat, John Newton din negoţul cu sclavi, pentru a proclama pe Mântuitorul înălţat. Un Bunyan şi un Newton pot fi răscumpăraţi şi dintre oamenii de
astăzi. Prin intermediul agenţilor omeneşti care cooperează cu divinul, mulţi săraci aruncaţi la marginea societăţii vor fi recuperaţi, iar la rândul lor vor încerca să restabilească chipul lui Dumnezeu în om. Există persoane care au avut foarte puţine şanse, care au mers pe căi greşite pentru că nu ştiau nicio altă cale mai bună; asupra cărora vor răsări raze de lumină. După cum Cuvântul lui Hristos a venit la Zacheu: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta” (Luca 19:5), tot aşa va veni Cuvântul şi la ei, iar aceia despre care se credea că sunt păcătoşi cu inimile împietrite, se vor dovedi că au inimile tot aşa de blânde şi deschise ca ale copiilor, pentru că Domnul Hristos S-a plecat să Se ocupe de ei. Mulţi vor ieşi din cele mai mari rătăciri şi păcate şi vor lua locul altora care au avut ocazii şi privilegii, dar nu le-au preţuit. Ei vor fi socotiţi ca
aleşi ai lui Dumnezeu deosebiţi şi scumpi, iar când Domnul Hristos va veni în Împărăţia Sa, ei vor sta lângă tronul Său..”— Parabolele Domnului Hristos, pg. 236 (engl.) (rom. cap. 18, „La drumuri şi la garduri”).

Vineri 5 decembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum poate să ne aducă speranţă atitudinea lui Hristos faţă de Zacheu?

2. Ce a spus Zacheu înainte ca cineva să aibă ocazia să îl acuze?

3. De ce a putut Hristos să proclame o victorie pe faţă în căminul lui Zacheu?

4. Cum se vor bucura mulţi astăzi exact aşa cum au făcut cei din căminul lui Zacheu?

5. De ce cooperare este nevoie din partea noastră în lucrarea de a încerca să îi salvăm pe cei care sunt pierduţi?