Lecţia 9. Vorbind unei singure persoane —„O femeie din Samaria”

„Iudeii, în adevăr, nu au legături cu samaritenii.” (Ioan 4:9).

„Doar prin iubire se trezeşte iubire.”—Asemenea lui Hristos, pg. 23 (engl.) (rom. cap. 9, Hristos a făcut un pod peste prăpastia cauzată de păcat).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 183-195 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

 

Duminică 23 noiembrie
1. LA FÂNTÂNA LUI IACOV

a. Ce s-a întâmplat când Isus S-a aşezat să Se odihnească în timpul uneia dintre călătoriile Sale? Unde erau ucenicii? Ioan 4:3-7 (prima parte).

 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.  (Ioan 4:3-7)

b. Dacă Isus S-ar fi oferit să îi scoată apă, ar fi fost acceptată oferta Lui? Ioan 3:8. Ce a făcut El pentru a elimina prejudecata ei? (Versetul 7, ultima parte). Foarte surprinsă, ce a spus ea? Ioan 4:9.

 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.  (Ioan 4:7-8)

Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –  (Ioan 4:9)

„Ura dintre iudei şi samariteni o împiedica pe femeie de a-i oferi un gest de amabilitate lui Isus; însă Mântuitorul căuta să găsească mijlocul de acces, cheia, spre inima aceasta şi, cu tact născut din înţelepciune divină, El a cerut, nu a oferit, o favoare. Oferta unui gest de amabilitate ar fi putut fi respinsă; însă încrederea trezeşte încredere.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 184 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”)

„Acolo unde există sentimente amare din cauza diferenţelor de religie, se poate face mult bine prin slujire personală. Slujirea iubitoare va doborî prejudecata şi va câştiga suflete la Dumnezeu.”— Parabolele Domnului Hristos, pg. 386 (engl.) (rom. cap. 27, „Cine este aproapele meu?”).

 

Luni 24 noiembrie
2. CUM A TREZIT ISUS CURIOZITATEA FEMEII

a. Cum a încercat Isus să provoace curiozitatea femeii şi să îi atragă atenţia spre ceva mai important? Ioan 4:10.

 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”  (Ioan 4:10)

„Femeia nu înţelesese cuvintele lui Hristos însă simţea importanţa lor solemnă.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 184 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

b. Presupunând că Isus vorbea despre fântâna lui Iacov, ce a spus ea? Ioan 4:11,12.

 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”  (Ioan 4:11-12)

„[Femeia samariteană] a văzut în faţa ei doar un călător însetat, epuizat de drum şi prăfuit. În mintea ei, ea L-a comparat cu onoratul patriarh Iacov.”—Idem., pg. 184 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

c. Întrucât nu era încă pregătită să accepte răspunsul la propria ei întrebare, cum a încercat Isus să îi trezească şi mai mult curiozitatea? Ioan 4:13, 14.

 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”  (Ioan 4:13-14)

„Isus nu a prezentat ideea că doar o singură înghiţitură din apa vieţii va fi suficientă pentru primitor. Cel care gustă din iubirea lui Hristos va tânji permanent după mai multă; însă, el nu îşi mai doreşte nimic altceva. Bogăţiile, onorurile şi plăcerile lumii nu îl atrag. Strigătul constant al inimii sale este: „Mai mult din Tine.” Şi Cel care îi descoperă sufletului nevoia sa, aşteaptă să satisfacă foamea şi setea lui. Fiecare resursă umană şi fiecare lucru de care depindem vor eşua. Rezervoarele se vor goli, iazurile se vor usca; însă Răscumpărătorul nostru este o fântână care nu seacă. Putem să bem, să bem din nou şi vom găsi întotdeauna o rezervă proaspătă. Cel în
care locuieşte Hristos are înăuntrul său fântâna binecuvântării—„un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14). De la această sursă el poate extrage tărie şi har suficient pentru toate nevoile sale. Când Isus a vorbit despre apa vie, femeia a privit asupra Lui cu atenţia plină de uimire. El îi trezise interesul şi trezise o dorinţă după darul despre care vorbea.”— Idem., pg. 187 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

 

Marţi 25 noiembrie
3. DEOSEBITUL TACT AL LUI ISUS

a. Ce a spus femeia samariteană atunci când şi-a dat seama că Isus îi oferea ceva mult mai bun decât doar apă simplă? Ioan 4:15.

 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”  (Ioan 4:15)

b. Ce i s-a cerut să recunoască? Cât de mult tact a dovedit Isus atunci când a scos la lumină realităţile vieţii ei, pe care ea încerca să le ţină secrete? Ioan 4:16-18.

 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”  (Ioan 4:16-18)

„Înainte ca acest suflet să poată primi darul pe care voia El să i-l ofere, ea trebuia să fie adusă să recunoască păcatul şi pe Mântuitorul ei. „‚Du-te’, i-a zis Isus, ‚de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici’. Femeia I-a răspuns: ‚N-am bărbat.’ În felul acesta ea a sperat să evite alte întrebări pe această temă. Dar Mântuitorul a continuat: ‚Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul’.” (Ioan 4:16-18).

Femeia tremura. O mână tainică întorcea paginile istoriei vieţii ei, scoţând la iveală lucruri pe care ea spera să le ţină pentru totdeauna ascunse. Cine era Cel care putea citi secretele vieţii ei? I-au venit gânduri despre veşnicie, despre judecata viitoare, când tot ceea ce este acum ascuns va fi scos la lumină. În lumina aceasta, conştiinţa ei s-a trezit.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 187, 188 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

c. Cum a încercat femeia încă să evadeze din faţa tuturor referinţe-lor la viaţa ei trecută şi prezentă? Ioan 4:19. Cum a încercat ea să abată direcţia conversaţiei? Ioan 4:20.

 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.  (Ioan 4:19)

Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”  (Ioan 4:20)

„Cu răbdare Isus i-a permis să conducă discuţia încotro dorea ea. Între timp El veghea ocazia de a aduce din nou adevărul la inima ei. ‚Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte,’ spuse ea, ‚şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii’ (Ioan 4:20). Chiar în faţa vederii era Muntele Garizim. Templul său fusese demolat şi rămăsese doar altarul. Locul de închinare fusese un subiect de ceartă între iudei şi samariteni.”—Idem.

 

Miercuri 26 noiembrie
4. ISUS SE DOVEDEŞTE LIPSIT DE PREJUDECĂȚI NAȚIONALE

a. Arătând că nu are prejudecăţi împotriva samaritenilor, ce a spus Isus? Ioan 4:21-24.

 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”  (Ioan 4:21-24)

„Isus dovedise că e liber de prejudecăţile iudaice împotriva samaritenilor. Acum încerca să doboare prejudecata acestei femei samaritence faţă de iudei. Referindu-se la credinţa samaritenilor care era coruptă de idolatrie, El declară că marile adevăruri ale mântuirii fuseseră încredinţate evreilor, şi că dintre ei urma să apară Mesia. În Scrierile Sfinte ei aveau o prezentare clară a caracterului lui Dumnezeu şi a principiilor guvernării Sale. Isus S-a inclus pe Sine Însuşi între iudei, ca fiind cei cărora Dumnezeu le dăduse o cunoştinţă despre Sine. El dorea să înalţe gândurile ascultătoarei Sale deasupra chestiunilor ce ţin de formă şi ceremonii, şi deasupra subiectelor controversate.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 188, 189 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

b. Cum a încercat această femeie să afle într-un mod plin de tact dacă Isus era într-adevăr Mesia? Ioan 4:25, 26.

 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”  (Ioan 4:25-26)

„Nu căutând un munte sfânt sau un templu sacru sunt aduşi oamenii în comuniune cu cerul. Religia nu trebuie limitată la forme şi ceremonii exterioare. Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care conduce la Dumnezeu. Pentru a-i servi într-un mod acceptat, trebuie să fim născuţi din Duhul Sfânt...

Deşi puritatea prezenţei Sale condamna păcatul ei, El nu rostise niciun cuvânt de denunţ, ci îi spusese despre harul Său, care putea reînnoi sufletul. Ea începuse să aibă unele convingeri despre caracterul Său. În mintea ei se trezi întrebarea: Nu cumva ar putea fi acesta Mesia cel mult aşteptat?”—Idem., pg. 189, 190 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iaco v”).

„Mântuitorul mai îndeplineşte încă aceeaşi lucrare ca atunci când i-a oferit apa vieţii femeii din Samaria. Cei care se numesc urmaşii Săi pot să îi dispreţuiască şi să îi evite pe cei proscrişi; însă nicio circumstanţă ce ţine de naştere sau naţionalitate, nicio condiţie de viaţă nu pot abate iubirea Sa de la copiii oamenilor.”— Idem., pg. 194 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

 

Joi 27 noiembrie
5. ASTFEL DE ÎNCHINĂTORI CAUTĂ TATĂL

a. Ce s-a întâmplat când femeia samariteancă, plină de mare bucurie, a acţionat ca un misionar pe deplin convins? Ioan 4:28-30.

 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.  (Ioan 4:28-30)

„Pentru a-i sluji într-un mod acceptabil, trebuie să fim născuţi din Duhul divin. Acesta va purifica inima şi va reînnoi mintea, dându-ne o nouă capacitate de a-L cunoaşte şi iubi pe Dumnezeu. Ne va da o ascultare de bună voie faţă de toate cerinţele Sale. Aceasta este adevărata închinare. Este rodul lucrării Duhului Sfânt. Prin Duhul este inspirată fiecare rugăciune sinceră, şi o astfel de rugăciune este primită înaintea lui Dumnezeu. Oriunde un suflet Îl caută pe Dumnezeu, acolo se manifestă lucrarea Duhului, iar Dumnezeu se va descoperi acelui suflet. Pentru că astfel de închinători caută Dumnezeu. El aşteaptă să îi primească şi să îi facă fiii şi fiicele Sale.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 189 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

„Femeia fusese umplută de bucurie când ascultase cuvintele lui Hris-tos. Minunata descoperire era aproape copleşitoare. Lăsându-şi ulciorul, ea s-a întors în oraş, pentru a duce şi altora solia. Isus ştia de ce plecase. Faptul că şi-a lăsat în urmă ulciorul de apă a vorbit în mod inconfundabil despre efectul cuvintelor Sale. Dorinţa sinceră a sufletului ei era de a obţine apa vie; şi ea şi-a uitat treaba pentru care venise la fântână, a uitat de setea Mântuitorului, pe care intenţionase să o stingă. Cu o inimă debordând de bucurie, ea alergă pe cale, pentru a împărtăşi altora preţioasa lumină pe care o primise.”— Idem., pg. 191 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

 

Vineri 28 noiembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum a încercat Isus să învingă prejudecata care exista între iudei şi samariteni?

2. Ce i-a explicat Hristos femeii samaritene despre apa vie?

3. De ce este tactul atât de important atunci când împărtăşim altora Evanghelia?

4. Ce avem nevoie toţi să realizăm despre natura dublă a prejudecăţilor?

5. Ce a făcut femeia imediat ce a fost pe deplin convinsă?