Lecţia 5.Ce înseamnă slujirea Evangheliei?

 

„Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricând voiţi.” (Marcu 14:7).

„Iubirea lui Hristos îi îmbrăţişează pe cei căzuţi, greşiţi şi păcătoşi; şi fiecare faptă de amabilitate făcută pentru a ridica un suflet căzut, fiecare act de milă, este acceptat ca şi când Îi este făcut Lui.”— Lift Him Up, pg. 82.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 637-641 (engl.) (rom. cap. 70, „Acestor cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei”).

Duminică 26 octombrie
1. NOI SUNTEM ISPRAVNICI AI LUI DUMNEZEU

a. Din abundenţa cu care Dumnezeu binecuvântează pământul, ce măsuri a luat El pentru susţinerea celor săraci? Psalmii 65:9-11; 68:10; 107:9. 

Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.  (Psalmi 65:9-11)

Poporul Tău şi-a aşezat locuinţa în ţara pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătiseşi pentru cei nenorociţi.  (Psalmi 68:10)

Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.  (Psalmi 107:9)

b. Ce datorie aşază Hristos asupra urmaşilor Săi, când spune: „Ferice de cei milostivi”? Matei 5:7.

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!  (Matei 5:7)

„Niciodată n-a fost o nevoie mai mare de milă decât astăzi. Săracii, cei întristaţi, asupriţi, îndureraţi, şi cei care sunt gata să piară se află peste tot în jurul nostru. Cei care au strâns bogăţii le-au strâns prin exercitarea talentelor care le-au fost date de Dumnezeu, însă aceste talente pentru strângerea de bogăţii le-au fost date pentru ca ei să-i poată ajuta pe cei care sunt săraci. Aceste daruri au fost împărţite oamenilor de Cel care face ca soarele Său să strălucească şi ploaia Sa să cadă asupra celor drepţi şi a celor nedrepţi, pentru ca prin abundenţa recoltei pământului oamenii să aibă suficiente rezerve pentru toate nevoile lor.”—Lucrarea de binefacere, pg. 15 (engl.) (rom. cap. 1, „De ce sărăcie şi suferinţă?”).

 

Luni 27 octombrie
2. DATORIA NOASTRĂ FAȚĂ DE LUME

a. Întrucât, conform cu 1 Ioan 5:19, întreaga lume este sub controlul puterilor întunericului, ce nenorocire există chiar şi în aşa-numitele ţări creştine?

Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.  (1 Ioan 5:19)

„În timp ce Dumnezeu în providenţa Sa a încărcat pământul cu bogăţiie Sale şi i-a umplut hambarele cu toate bunurile pământeşti ale vieţii, lipsa şi sărăcia sunt în toate părţile. Providenţa darnică a aşezat în mâinile agen -ţilor Săi umani abundenţă pentru a acoperi nevoile tuturor, însă ispravnicii lui Dumnezeu sunt necredincioşi. În pretinsa lume creştină se cheltuieşte pe etalare extravagantă, sume care ar fi suficiente pentru a acoperi nevoile tuturor celor flămânzi, şi a-i îmbrăca pe cei goi. Mulţi care au luat numele de creştin cheltuiesc banii pentru plăceri egoiste, pentru satisfacerea apetitului, pentru băuturi tari şi delicatese costisitoare, pentru case luxoase, mobilă şi îmbrăcăminte extravagante, în timp ce fiinţelor umane suferinde abia dacă le oferă o privire plină de milă sau un cuvânt de simpatie. Câtă nenorocire există chiar în inima aşa-numitelor ţări creştine! Gân-diţi-vă la starea săracilor din marile noastre oraşe. În aceste oraşe sunt mulţimi de fiinţe umane care nu primesc nici măcar atâta grijă şi con-sideraţie câtă le este oferită dobitoacelor. Există mii de copii nenorociţi, zdrenţăroşi şi înfometaţi, cărora viciul şi depravarea le sunt imprimate pe feţe.”— Testimonies, vol. 6, pg. 274, 275 (engl.) (rom. secţiunea „Lucrarea misionar-medicală”).

b. Ce binecuvântări vrea Dumnezeu ca noi să împărţim lumii în afară de cunoştinţa salvării? Isaia 58:7; Iacov 1:27. 

împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.  (Isaia 58:7)

Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.  (Iacov 1:27)

„Unii cred că dacă îşi oferă banii acestei lucrări, este tot ceea ce se cere ca ei să facă; dar aceasta este o greşeală. Donaţiile de bani nu pot lua locul slujirii personale. Este corect să ne oferim mijloacele şi mulţi ar trebui să facă aceasta; însă în proporţie cu tăria şi ocaziile lor, se cere de la toţi slujire personală. Lucrarea de strângere a celor nevoiaşi, asupriţi, suferinzi şi lipsiţi, este tocmai lucrarea pe care fiecare biserică ce crede adevărul pentru acest timp ar fi trebuit să o facă de multă vreme. ”— Idem., pg. 275, 276 (engl.) (rom. secţiu -nea „Lucrarea misionar-medicală”). 

„Îngerii cereşti aşteaptă ca fiinţele umane să coopereze cu ele în în-deplinirea practică a principiilor adevărului. Prin intermediul sanatoriilor noastre şi a iniţiativelor similare trebuie să se facă o mare lucrare de acest fel.”— Idem., vol. 7, pg. 58, 59 (engl.) (rom. secţiunea 2, „Lucrarea sanatoriilor noastre”)

 

Marţi 28 octombrie
3. „SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUȚI”

a. Ce fel de sacrificiu de sine este o reprezentare fidelă a caracteru-lui lui Hristos? Galateni 6:9, 10; Romani 12:20. 

Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.  (Galateni 6:9-10) 

Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”  (Romani 12:20)

„Trebuie să arătăm simpatia gingaşă a samariteanului împlinind ne-voile fizice, hrănindu-i pe cei flămânzi, strângându-i pe cei fără cămin în casele noastre, adunând de la Dumnezeu zilnic har şi tărie care ne vor face în stare să ajungem chiar la adâncimile nenorocirii umane şi să îi ajutăm pe cei care nu se pot ajuta singuri.”—Testimonies, vol. 6, pg. 276 (engl.) (rom. cap. 6, „Lucrarea misionară medicală”).

„Lecţia [din istorisirea cu samariteanul milostiv] nu e mai puţin necesară în lumea de astăzi decât atunci când a fost rostită de pe buzele lui Isus. Egoismul şi frmalitatea rece aproape au stins focul iubirii şi au risipit trăsăturile care ar putea parfuma caracterul. Mulţi care pretind numele Său au pierdut din vedere faptul că trebuie să Îl reprezinte pe Hristos. Dacă nu există tăgăduire de sine practică, pentru binele altora, în cercul familiei, în vecinătate, în biserică şi oriunde am putea fi, atunci oricare ar fi mărturisi -rea noastră de credinţă, noi nu suntem creştini.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 504 (engl.) (rom. cap. 55, „Nu cu arătarea în afară”).

b. Cum putem în modul cel mai bun să trezim interesul religios al semenilor noştri? 2 Tesaloniceni 3:13. 

Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.  (2 Tesaloniceni 3:13)

„Fiecare membru al bisericii ar trebui să simtă că este datoria sa specială să lucreze pentru cei care trăiesc în vecinătatea lor. Studiaţi cum puteţi cel mai bine să îi ajutaţi pe cei care nu se interesează de lucrurile religioase. Când îi vizitaţi pe prietenii voştri şi pe vecinii voştri, arătaţi un interes în bunăstarea lor spirituală ca şi în bunăstarea lor temporară. Prezentaţi-L pe Hristos ca un Mântuitor iertător de păcate. Invitaţi-i pe vecinii voştri în căminul vostru şi citiţi cu ei din preţioasa Biblie şi din cărţile care explică adevărurile ei. Aceasta, împreună cu cântările simple şi rugăciunile arzătoare, vor atinge inimile lor. Fie ca membrii bisericii să se educe să facă această lucrare, care este la fel de importantă ca salvarea sufletelor ignorate, ce trăiesc în ţările străine. În timp ce unii simt povara sufletelor de departe, fie ca mulţi care sunt acasă să simtă povara pentru sufletele preţioase din jurul lor şi să lucreze la fel de sârguincios pentru salvarea lor.”—Testimonies, vol. 6, pg. 276 (engl.) (rom. secţiunea 6, „Lucrarea misionară medicală”).

 

Miercuri 29 octombrie
4. O BINECUVÂNTARE SPECIALĂ PENTRU CEI MILOSTIVI

a. Când Hristos va veni în slava Sa, câte clase de oameni vor exista? Ce va spune El celor „de la dreapta Sa”? Matei 25:34-36.

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”  (Matei 25:34-36)

„Cei pe care îi recomandă Hristos la judecată poate că au cunoscut doar puţină teologie, însă au cultivat principiile Sale. Prin influenţa Duhului Sfânt ei au fost o binecuvântare pentru cei din jurul lor. Chiar între păgâni sunt cei care au cultivat spiritul amabilităţii; înainte ca cuvintele vieţii să fi ajuns în urechile lor, ei s-au împrietenit cu misionarii, chiar slujindu-le cu preţul vieţii lor. Între păgâni se află cei care i se închină lui Dumnezeu în neştiinţă, cei cărora lumina nu le-a fost niciodată adusă prin instrumentele umane, totuşi ei nu vor pieri. Deşi nu cunosc legea scrisă a lui Dumnezeu, ei au auzit vocea Sa vorbindu-le în natură, şi au făcut faptele pe care le cere legea. Faptele lor sunt o dovadă că Duhul Sfânt le-a atins inimile, şi ei sunt recunoscuţi drept copii ai lui Dumnezeu.

Cât de surprinşi şi fericiţi vor fi cei umili din diferite naţiuni, şi dintre păgâni, să audă de pe buzele Mântuitorului cuvintele: ‚Oridecâte ori aţi făcut lucrurile acestea unora dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut’ (Matei 25:40)! Cât de fericită va fi inima Iubirii Infinite când urmaşii Săi vor asculta cu surprindere şi bucurie, cuvintele Sale de aprobare!...

[Hristos] se identifică pe Sine cu fiecare copil al omenirii. Pentru ca noi să putem deveni membri ai familiei divine, El a devenit membru al familiei omeneşti. El este Fiul omului şi, astfel frate cu fiecare fiu şi fiică a lui Adam.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 638 (engl.) (rom. cap. 70, „Acestor cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei”).

b. De ce ar trebui să fim plini de milă faţă de toate categoriile de păcătoşi? Matei 25:37-40.

Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”  (Matei 25:37-40)

„[Urmaşii] lui Hristos nu trebuie să se simtă despărţiţi de lumea care piere în jurul lor. Ei sunt o parte a marii ţesături a omenirii; şi Cerul priveşte asupra lor ca fraţi ai păcătoşilor precum şi ai sfinţilor. Iubirea lui Hristos îmbrăţişează pe cei căzuţi, greşiţi şi păcătoşi; şi fiecare faptă de amabilitate făcută pentru a ridica un suflet căzut, fiecare act de milă, este acceptat ca făcut Lui.”— Idem.

 

Joi 30 octombrie
5. SĂ FIM LUCRĂTORI NEEGOIŞTI

a. Cum ne îndeamnă apostolul Pavel să cooperăm cu îngerii cereşti în lucrarea lor de slujire pentru păcătoşi? Evrei 13:1, 2. 

Stăruiţi în dragostea frăţească. Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.  (Evrei 13:1-2)

„Când deschideţi uşa voastră celor nevoiaşi şi suferinzi ai lui Hristos, le spuneţi ‚Bun venit!’ îngerilor nevăzuţi. Voi invitaţi compania fiinţelor cereşti. Ei aduc o atmosferă sacră de bucurie şi pace. Ei vin cu laude pe buzele lor, şi în ceruri se aude o coardă care vibrează. Fiecare faptă de milă produce muzică acolo. Tatăl de pe tronul Său îi socoteşte pe lucrătorii nee -goişti între cele mai preţioase comori ale Sale.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 639 (engl.) (rom. cap. 70, „Acestor cei mai neînsemnaţi fraţi ai Me i”).

„Mulţi simt că ar fi un mare privilegiu să viziteze locurile pe unde a umblat Hristos, să păşească pe urmele paşilor Lui, să privească lacul lângă care Îi plăcea Lui să înveţe, dealurile şi văile asupra cărora se odihnea atât de des privirea Sa. Însă nu trebuie să mergem la Nazaret, la Capernaum sau Betania, pentru a umbla pe urmele paşilor lui Hristos. Vom găsi urme -le paşilor Săi lângă patul celui bolnav, în colibele sărăciei, pe aleile aglo -merate ale marilor oraşe, şi în fiecare loc unde sunt inimi omeneşti care au nevoie de mângâiere. Făcând la fel cum a făcut Isus când era pe pământ, noi vom umbla pe urmele paşilor Săi.”—Idem., pg. 640 (engl.) (rom. cap. 70, 
„Acestor cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei”).

„În toţi cei care suferă pentru numele Meu, spune Isus, trebuie să Mă vedeţi pe Mine. Cum Mi-aţi sluji Mie, la fel trebuie să le slujiţi lor. Aceasta este dovada că sunteţi ucenicii Mei.”— Idem., pg. 638 (engl.) (rom. cap. 70, „Acestor cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei”). 

Vineri 31 octombrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce datorie e inclusă în cuvintele „Ferice de cei milostivi”?

2. Descrieţi cât de vast e domeniul cuprins în adevărata evanghelizare.

3. Ce fel de jertfire de sine este o reprezentare autentică a caracterului lui Hristos?

4. În ce mod putem cel mai bine să trezim interesul religios al vecini-lor noştri?

5. Când va veni Hristos în slava Sa, ce va spune El celor de la dreapta Sa?