Lecţia 4. O lucrare unită

„Şi [Hristos a desemnat diferite responsabilităţi şi slujbe] pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei...” (Efeseni 4:11-13).

„‚Biserica trebuie să alerge la Cuvântul lui Dumnezeu şi să fie întemeiată pe ordinea Evangheliei, care a fost scăpată din vedere şi neglijată.’ Acest lucru este în mod indispensabil necesar pentru a aduce biserica la unirea credinţei.”—Experienţe şi viziuni, pg. 100 (engl) (rom. Supli -ment, cap.„Orânduiala Evangheliei”).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pg. 91 , 92, 95, 96 (engl.) (rom. cap. 9, „Cei şapte diaconi”).

Duminică 19 octombrie
1. O CHEIE SPRE PROGRES

a. Ne cheamă Hristos să lucrăm independent de toţi ceilalţi sau vrea să lucrăm în unire cu cei care se supun lui Dumnezeu? Cu ce condiţie urma biserica timpurie să înainteze din victorie în victorie? Ioan 17:21-23.

Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.  (Ioan 17:21-23)

„Pe măsură ce [ucenicii din biserica primară] urmau să continue să lu-creze uniţi, mesagerii cereşti urmau să meargă înaintea lor, deschizându-le calea; inimile urmau să fie pregătite pentru primirea adevărului... Nimic nu putea să se împotrivească progresului ei continuu.”—Istoria faptelor aposto -lilor, pg. 91 (engl.) (rom. cap. 9, „Cei şapte diaconi”).

b. Ce puteau realiza ucenicii dacă reuşeau să lucreze în unire ca trup al lui Hristos? Ioan 15:4, 5. 

Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.  (Ioan 15:4-5)

„Proclamarea Evangheliei urma să fie mondială în extinderea ei, şi me-sagerii crucii nu puteau spera să îşi împlinească importanta lor misiune, decât dacă urmau să rămână uniţi în legăturile armoniei creştine.”— Idem., pg. 90 (engl.) (rom. cap. 9, „Cei şapte diaconi”).

 

Luni 20 octombrie
2. ALEGÂND BĂRBAȚI ŞI FEMEI PENTRU LUCRAREA LUI DUMNEZEU

a. Pe măsură ce numărul membrilor din biserica timpurie creştea, ce pas a fost făcut în armonie cu rânduiala Evangheliei? Fapte 6:2, 3. Cine i-a ales pe bărbaţii care urmau să fie hirotonisiţi ca diaconi? Ce calităţi morale şi spirituale erau considerate ca cerinţă principală?

Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.  (Faptele apostolilor 6:2-3)

„[Fapte 6:2-4 citat.] Prin urmare, Biserica a ales şapte bărbaţi plini de credinţă şi de înţelepciunea Spiritului lui Dumnezeu, care să se ocupe de lucrurile administrative ce ţineau de lucrare.”— Istoria mântuirii, pg. 260 (engl.) (rom. cap. 35, „Orânduiala Evangheliei”).

„[Fapte 6:1-7 citat.] Domnul ne oferă aici un exemplu cu privire la pru-denţa care ar trebui exercitată când se aleg oameni pentru lucrarea Sa.”—Comentarii Biblice [E.G.White], vol. 6, pg. 1056 (engl.) (rom. cap. referitor la Fapte 6).

b. Cum a fost consultat Dumnezeu de către adunare referitor la aceş-ti candidaţi pentru hirotonisire? Fapte 6:6. Cum ar trebui să urmăm exemplul primilor creştini în această privinţă? Fapte 13:1-3.

În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.  (Faptele apostolilor 13:1-3)

„Fraţii cu experienţă şi cu minţi bine echilibrate trebuie să se adune şi, urmând Cuvântul lui Dumnezeu şi aprobarea Duhului Sfânt, ar trebui, cu rugăciune arzătoare, să îşi pună mâinile asupra acelora care au dat dovadă deplină că şi-au primit misiunea de la Dumnezeu, şi să îi pună deoparte pentru a se devota cu totul lucrării Sale. Acest act ar arăta aprobarea biseri -cii pentru trimiterea lor ca mesageri care să ducă cea mai importantă solie care a fost dată vreodată oamenilor.”—Experienţe şi viziuni, pg. 101 (engl) (rom. Supliment, cap. „Orânduiala Evangheliei”).

c. Cum au fost ei capabili să aibă o influenţă unită asupra întregii turme? 1 Corinteni 1:10; 2:16.

Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.  (1 Corinteni 1:10)

Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.  (1 Corinteni 2:16)

„Ordinea care a fost menţinută în biserica creştină primară a făcut posibil ca ea să înainteze în mod sigur ca o armată bine disciplinată, îmbrăcată cu armura lui Dumnezeu. Grupele de credincioşi, deşi risipite pe un teritoriu cuprinzător, erau toţi membri ai unui corp; toţi se mişcau în unire şi în armonie unul cu altul.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 95, 96 (engl.) (rom. cap. 9, „Cei şapte diaconi”).

 

Marţi 21 octombrie
3. APTITUDINI PENTRU O SLUJIRE CREŞTINĂ BUNĂ

a. Ce calificări ar trebui să dezvolte sub călăuzirea Duhului Sfânt cei care sunt în perspectivă să devină câştigători de suflete? Matei 9:38; 1 Timotei 3:2-7. De ce este necesară auto-educarea?

Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”  (Matei 9:38)

Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.  (1 Timotei 3:2-7)

„Lucrarea încredinţată ucenicilor urma să necesite o mare eficienţă; de-oarece curentul răului pătrundea adânc şi lucra puternic împotriva lor.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 31 (engl.) (rom. cap. 3, „Marea însărcinare”).

„Cei din lucrarea lui Dumnezeu trebuie să arate entuziasm şi hotărâre în lucrarea de salvare de suflete.”— Testimonies, vol.6, pg. 418 (engl.) (rom. secţiunea 7, subcapitolul Biserica şi slujirea).

„Cei care nu fac niciun efort hotărât, ci aşteaptă doar ca Duhul Sfânt să îi constrângă la acţiune, vor pieri în întuneric.”—Christian Service, pg. 228.

b. Sinceritate şi integritate: 2 Corinteni 6:3; 1 Petru 3:16.

Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.  (2 Corinteni 6:3)

având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.  (1 Petru 3:16)

„Pavel ducea cu sine atmosfera cerului. Toţi cei care se asociau cu el simţeau influenţa unirii sale cu Hristos. Faptul că propria sa viaţă exemplifica adevărul pe care îl proclama, dădea o putere convingătoare predicării sale. În aceasta constă puterea adevărului. Influenţa inconştientă, a unei vieţi sfinte este cea mai convingătoare predică ce poate fi ţinută în favoarea creştinismului. Argumentul, oricât de necontestat ar fi, poate provoca doar opoziţie; însă un exemplu evlavios are o putere căreia este imposibil să te împotriveşti cu totul.”— Slujitorii Evangheliei, pg. 59 (engl.) (rom. cap. 2, „Predicatori ai neprihănirii”, subcapitolul „Pavel, apostol al neamurilor”).

c. Decenţă, amabilitate, politeţe (demnitate creştină): Coloseni 4:6.

Umilinţă: Matei 3:16; Ioan 3:30.

Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.  (Coloseni 4:6)

De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.  (Matei 3:16)

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.  (Ioan 3:30)

„Se cere ca omul lui Dumnezeu, slujitorul lui Hristos, să fie temeinic echipat pentru toate faptele bune. Un predicator plin de sine, care se crede foarte important, nu e potrivit pentru lucrare. Însă este nevoie de comportament demn la amvon. Un predicator al Evangheliei nu ar trebui să fie indiferent faţă de atitudinea sa.”— Te Vtimonies, vol.1, pg. 648 (engl.) (rom. cap. 112, „Predicatorii, orânduiala şi organizarea”).

„Slujitorul lui Hristos trebuie să deţină seriozitate, blândeţe, iubire, în-delungă răbdare, toleranţă, milă şi amabilitate. El trebuie să fie chibzuit, cu gânduri nobile şi conversaţie aleasă şi să fie cu un comportament irepro -şabil. Aceasta este demnitatea Evangheliei.”—Idem., vol. 2, pg. 568, 569 (engl.) (rom. cap. 66, „Către soţia unui predicator”).

 

Miercuri 22 octombrie
4. ALTE CALIFICĂRI PENTRU O SLUJIRE CREŞTINĂ BUNĂ

a. Tact: 2 Timotei 2:22-26. Cinste, credincioşie: Fapte 6:3; 1 Corinteni 4:2.

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.  (2 Timotei 2:22-26)

De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.  (Faptele apostolilor 6:3)

Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.  (1 Corinteni 4:2)

„Dacă un om are tact, hărnicie şi entuziasm, el va avea succes în afacerile vremelnice, şi aceleaşi calităţi, consacrate în lucrarea lui Dumnezeu, se vor dovedi într-o măsură dublă eficiente; pentru că puterea divină va fi combinată cu efortul omenesc.”— Testimonies, vol. 5, pg. 276 (engl.) (rom. cap. 29, „Credincioşie în lucrarea lui Dumnezeu”).

„Când trebuie încredinţate responsabilităţi unei persoane, nu se pune întrebarea dacă este elocvent sau bogat, ci dacă este onest, credincios şi harnic; pentru că oricare ar fi realizările sale, fără aceste calificări el este în mod absolut nepotrivit pentru o poziţie de încredere.”—Idem., vol. 4, pg. 413 (engl.) (rom. cap. 37, „Slujitorii Evangheliei”).

b. O minte limpede (care are idei precaute, moderate şi o judecată calmă): Tit 1:8; 1 Petru 1:13; 5:8.

Curat, îngrijit şi ordonat. 1 Corinteni 14:40.

Ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat.  (Tit 1:8)

De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.  (1 Petru 1:13)

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.  (1 Petru 5:8)

Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.  (1 Corinteni 14:40)

„Predicatorii ar trebui să iubească ordinea şi ar trebui să se disciplineze ei înşişi, şi apoi pot să disciplineze în mod eficient biserica lui Dumnezeu şi să îi înveţe să lucreze în mod armonios ca o companie de soldaţi bine instruiţi...

Îngerii ... se întorc mâhniţi, pentru că ei nu sunt autorizaţi să binecuvânteze confuzia, zăpăceala şi lipsa de organizare.”— Idem., vol. 1, pg. 649 (engl.) (rom. cap. 112, „Predicatorii, orânduiala şi organizarea”).

c. Cultură intelectuală, vorbire cultivată, limbaj corect: 2 Timotei 2:15.

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.  (2 Timotei 2:15)

„Oameni care au avut doar puţină instruire în şcoală sau la facultate au lucrat având o măsură de succes; însă aceştia ar fi putut obţine o măsură mai mare de succes şi ar fi putut fi lucrători mai eficienţi, dacă şi-ar fi însuşit chiar la început o disciplină intelectuală.”—Slujitorii Evangheliei, pg. 92 (engl.) (rom. cap. 3, „Pregătirea necesară”, subcapitolul „Caută să te arăţi aprobat”).

„Dacă nu ne putem îmbrăca ideile într-un limbaj adecvat, la ce bun este educaţia noastră?”—Testimonies, vol.6, pg. 380 (engl.) (rom.secţiunea 6, subcapitolul „Importanţa cultivării vocii”).

„Cultivarea şi folosirea adecvată a darului vorbirii este implicată în fi-ecare domeniu al lucrării creştine... Ar trebui să ne obişnuim să vorbim pe
un ton plăcut, să folosim un limbaj pur şi corect, şi cuvinte care sunt ama -bile şi politicoase.”—Christian Service, pg. 223.

 

Joi 23 octombrie
5. COOPERARE

a. Ce lecţie ar trebui să învăţăm din cultivarea pământului înainte de a aştepta ca Domnul să binecuvânteze eforturile noastre de evanghelizare? 1 Corinteni 3:6-9.

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.  (1 Corinteni 3:6-9)

„Domnul doreşte ca să se lucreze în oraşe prin eforturile unite ale lucrătorilor care au diferite capacităţi. Toţi trebuie să privească la Isus pentru călăuzire, nedepinzând de oameni pentru înţelepciune, ca să nu fie duşi în rătăcire. Ca lucrători împreună cu Dumnezeu ei ar trebui să fie în armonie unul cu altul. Ar trebui să fie consfătuiri frecvente şi o cooperare serioasă, din toată inima. Totuşi, toţi trebuie să privească spre Isus pentru înţelep -ciune, nedepinzând de oameni pentru călăuzire.”— Testimonies, vol. 9, pg. 109 (engl.) (rom. secţiunea 3, „Lucrarea în oraşe”, subcapitolul „M etode de lucrare”).

b. În primul rând, de ce factor depinde progresul lucrării noastre evanghelistice? Psalmii 127:1.

Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.  (Psalmi 127:1)

„Nu puterea care emană de la oameni este cea care face lucrarea plină de succes, ci puterea inteligenţelor cereşti care cooperează cu agentul uman este cea care aduce lucrarea la desăvârşire. Un Pavel poate să planteze şi un Apolo să ude, însă Dumnezeu este Cel care dă creşterea. Omul nu poate să îndeplinească partea lui Dumnezeu din lucrare. Ca agent uman el poate să coopereze cu inteligenţele cereşti şi în simplitate şi umilinţă, poate să facă tot posibilul, realizând că Dumnezeu este marele Maestru lucrător. Chiar dacă lucrătorii pot fi puşi în mormânt, lucrarea nu va înceta, ci va continua spre desăvârşire.”— The Review and Herald, 14 noiembrie 1893.

 

Vineri 24 octombrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Explicaţi beneficiile practice aduse de eforturi evanghelistice făcute în unire.

2. Numiţi unii paşi pe care biserica trebuie să îi facă înainte de a hirotonisi persoane.

3. Ce calităţi sunt esenţiale în lucrarea câştigării de suflete?

4. Cum putem cultiva calificările esenţiale pentru slujire creştină?

5. Ce ilustraţie din domeniul agriculturii ne ajută să înţelegem lucrarea de evanghelizare?