Lecția 4. Biruință la Ierihon

„Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite șapte zile.” (Evrei 11:30)

„Hristos și îngerii au participat la circuitul chivotului în jurul Ierihonului și la final au dărâmat zidurile masive ale cetății și au dat Ierihonul în mâinile lui Israel.” – Spiritual Gifts, vol. 4a, p. 102.

Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 4, pp. 159-164, cap. Luarea Ierihonului.

Duminică 20 ianuarie

1. O ÎNTÂLNIRE IMPRESIONANTĂ

a. În timp ce Iosua era lângă Ierihon, meditând și rugându-se, pe cine a văzut și ce întrebare i-a adresat? Iosua 5:13.

Iosua 5:13: „Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el și i-a zis: „Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?”

„Când s-a retras de la oștile lui Israel pentru a medita și a se ruga, pentru ca prezența specială a lui Dumnezeu să-l însoțească, Iosua a văzut un Om de statură impunătoare, îmbrăcat în haine de război, cu o sabie scoasă în mâna Lui. Iosua nu L-a recunoscut ca fiind unul din luptătorii lui Israel și, totuși, El nu avea deloc înfățișare de vrăjmaș.” – Mărturii, vol. 4, p. 159, cap. Luarea Ierihonului.

b. Cine era luptătorul de statură impunătoare și prestanță care s-a așezat în fața lui Iosua? Ce instrucțiuni au fost date? Iosua 5:14, 15.

Iosua 5:14, 15: „El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului și acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Și Căpetenia oștirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Și Iosua a făcut așa.”

„[Iosua 5:13-15 citat.] Acesta nu era un înger obișnuit. Era Domnul Isus Hristos, Cel care îi condusese pe evrei prin pustie, învăluit într-un stâlp de foc noaptea și într-un stâlp de nor ziua. Locul a fost sfințit prin prezența Lui, așa că lui Iosua i s-a poruncit să-și scoată încălțămintea.” – Spiritual Gifts, vol. 4a, p. 61.

Luni 21 ianuarie

2. TIMPUL S-A SFÂRŞIT

a. Ce ni se spune despre Ierihon și de ce erau ținute închise porțile lui? Ce asigurare i-a dat Dumnezeu lui Iosua? Iosua 6:1, 2.

Iosua 6:1, 2: „Ierihonul era închis și întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieșea din el și nimeni nu intra în el. Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau în mâinile tale Ierihonul și pe împăratul lui, pe vitejii lui ostași.”

„Una dintre cele mai puternice fortărețe din țară – orașul extins și bogat al Ierihonului – era chiar în fața [israeliților] ... Situat la hotarul unei câmpii fertile, care abunda în bogății și diverse recolte tropicale, cu palatele și templele sale, sălașe ale luxului și viciului, acest oraș mândru, în spatele zidurilor lui masive, manifesta sfidare față de Dumnezeul lui Israel. Ierihonul era unul din principalele centre de închinare la idoli, fiind dedicat, în special, Astarteei, zeiței lunii. Aici era sediul a tot ce era mai josnic și mai degradant în religia canaaniților. Copiii lui Israel, în mințile cărora erau proaspete rezultatele îngrozitoare ale păcatului lor de la Bet-Peor, nu puteau privi asupra acestei cetăți păgâne decât cu dezgust și groază.” – Patriarhi și profeți, p. 487, cap. 45: Căderea Ierihonului.

b. Explicați instrucțiunile date de Dumnezeu prin Iosua pentru dărâmarea cetății. Iosua 6:3-8. În ce mod disciplina în unitate le-a mărit tuturor credința?

Iosua 6:3-8: „Înconjurați cetatea voi, toți bărbații de război, dând ocol cetății o dată. Așa să faci șase zile. Șapte preoți să poarte înaintea chivotului șapte trâmbițe de corn de berbec; în ziua a șaptea, să înconjurați cetatea de șapte ori, și preoții să sune din trâmbițe. Când vor suna lung din cornul de berbec și când veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci, zidul cetății se va prăbuși și poporul să se suie fiecare drept înainte.” Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoți și le-a zis: „Luați chivotul legământului și șapte preoți să poarte cele șapte trâmbițe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului.” Și a zis poporului: „Porniți, înconjurați cetatea și bărbații înarmați să treacă înaintea chivotului Domnului.” După ce a vorbit Iosua poporului, cei șapte preoți care purtau înaintea Domnului cele șapte trâmbițe de corn de berbec au pornit și au sunat din trâmbițe. Chivotul legământului Domnului mergea în urma lor.”

„Chiar planul de continuare a ceremoniei pe parcursul unei perioade atât de lungi, înainte de dărâmarea finală a zidurilor, a favorizat creșterea credinței între israeliți. Ei aveau să devină profund impresionați de ideea că puterea lor nu se afla în înțelepciunea omului, nici de puterea lui, ci doar în Dumnezeul mântuirii lor. Ei aveau să se obișnuiască în acest fel să se auto-excludă din problemă și să se bazeze în totalitate pe Conducătorul lor divin. Vor să procedeze astăzi în același mod cei care pretind a fi poporul lui Dumnezeu în circumstanțe asemănătoare? Fără îndoială că mulți ar dori săși urmeze propriile planuri și ar sugera alte căi și mijloace pentru a aduce la îndeplinire finalul dorit. Ei nu ar fi dispuși să se supună atât de simplu unei rânduieli, mai ales uneia care nu a reflectat asupra lor nicio slavă, cu excepția meritului ascultării. Ei ar pune, de asemenea, la îndoială posibilitatea ca o cetate puternică să fie cucerită în acest mod. Dar legea datoriei este supremă. Ea ar trebui să guverneze peste rațiunea omenească. Credința este puterea vie care depășește orice barieră, trece peste toate obstacolele și își înfige steagul în mijlocul taberei vrăjmașului.” – Mărturii, vol. 4, p. 163, cap. Luarea Ierihonului.

Marți 22 ianuarie

3. O MANIFESTARE MISTERIOASĂ

a. Ce a făcut Israel în decursul primelor șase zile din perioada de înconjurarea a Ierihonului? Iosua 6:9-14. Cum a reacționat cetatea la acest spectacol misterios?

Iosua 6:9-14: „Bărbații înarmați mergeau înaintea preoților, care sunau din trâmbițe, și coada oștirii mergea după chivot; în timpul mersului, preoții sunau din trâmbițe. Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigați, să nu vi se audă glasul și să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: ‘Strigați!’ Atunci să strigați.” Chivotul Domnului a înconjurat cetatea și i-a dat ocol o dată, apoi au intrat în tabără și au rămas în tabără peste noapte. Iosua s-a sculat cu noaptea-n cap și preoții au luat chivotul Domnului. Cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului au pornit și au sunat din trâmbițe. Bărbații înarmați mergeau înaintea lor, și coada oștirii venea după chivotul Domnului; în timpul mersului, preoții sunau din trâmbițe. Au înconjurat cetatea o dată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut același lucru timp de șase zile.”

„În ascultare de porunca divină, Iosua a condus în marș oștile lui Israel. Nu urma să aibă loc niciun asalt. Ei trebuia pur și simplu să înconjoare cetatea, purtând chivotul lui Dumnezeu și suflând în trompete. Prima dată veneau luptătorii, un corp de bărbați aleși, nu pentru a cuceri de data aceasta prin abilitățile sau vitejia lor, ci prin ascultare de instrucțiunile date de Dumnezeu. Urmau șapte preoți cu trompete. Apoi chivotul lui Dumnezeu, înconjurat de o aură de slavă divină, era purtat de preoți îmbrăcați în veșminte care denotau slujba lor sacră. Urma oastea lui Israel, fiecare seminție sub steagul ei. Așa era procesiunea care înconjura cetatea blestemată. Nu se auzea niciun sunet, cu excepția zgomotului de pași al acelei oștiri puternice și al sunetului trompetelor, având ecou printre dealuri și răsunând pe străzile Ierihonului. Odată finalizat înconjurul, oastea s-a întors în liniște la corturile sale și chivotul a fost repus în locul lui din tabernacol. Cu uimire și alarmați, veghetorii cetății au urmărit fiecare mișcare și au raportat autorităților. Ei nu știau înțelesul acestei manifestații; dar când au privit la oștirea puternică mărșăluind în jurul cetății, câte o dată în fiecare zi, cu chivotul sfânt și preoții însoțitori, misterul scenei a indus teroare în inimile preoților și poporului. Din nou au inspectat mijloacele lor de apărare, simțindu-se siguri că ar putea rezista cu succes celui mai puternic atac. Mulți au ridiculizat gândul că prin aceste demonstrații bizare ar putea să le fie adus vreun prejudiciu. Alții se îngrozeau în timp ce priveau procesiunea care înconjura în fiecare zi cetatea.” – Patriarhi și profeți, p. 488, cap. 45: Căderea Ierihonului.

b. Ce s-a întâmplat în ziua a șaptea? Iosua 6:15, 16, 20; Evrei 11:30.

Iosua 6:15, 16, 20: „În ziua a șaptea, s-au sculat în zorii zilei și au înconjurat în același fel cetatea de șapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de șapte ori. A șaptea oară, pe când preoții sunau din trâmbițe, Iosua a zis poporului: „Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână!… Poporul a scos strigăte și preoții au sunat din trâmbițe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiței, a strigat tare, și zidul s-a prăbușit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate.”

Evrei 11:30: „Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost ocolite șapte zile.”

„Cât de ușor au dărâmat armatele cerului zidurile care păruseră atât de formidabile în ochii iscoadelor care aduseseră raportul fals! Cuvântul lui Dumnezeu a fost singura armă utilizată. ... Lucrarea a fost lăsată în grija Celui Atotputernic.” – Mărturii, vol. 4, p. 161, cap. Luarea Ierihonului.

Miercuri 23 ianuarie

4. SENTINŢA EXTREMĂ ŞI MOTIVUL EI

a. Ce a poruncit Dumnezeu cu privire la Ierihon, locuitorii și bunurile lui? Cum s-a împlinit blestemul lui Iosua din Iosua 6:26? Iosua 6:17-19, 24, 26; 1 Împărați 16:34.

Iosua 6:17-19, 24, 26: „Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea și tot ce se află în ea, dar să lăsați cu viață pe curva Rahav și pe toți cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi. Feriți-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci, dacă veți lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veți face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire și o veți nenoroci. Tot argintul și tot aurul, toate lucrurile de aramă și de fier să fie închinate Domnului și să intre în vistieria Domnului.”… Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul, aurul și toate lucrurile de aramă și de fier le-au pus în vistieria Casei Domnului… Atunci a jurat Iosua și a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu prețul întâiului său născut îi va pune temeliile și cu prețul celui mai tânăr fiu al lui îi va așeza porțile!”

1 Regi 16:34: „Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăși Ierihonul, i-a pus temeliile cu prețul lui Abiram, întâiul lui născut, și i-a pus porțile cu prețul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.”

„Israeliții nu câștigaseră biruința prin putere proprie; cucerirea fusese în totalitate a Domnului; și ca prime roade ale țării, cetatea cu tot ce conținea ea trebuia să fie dedicată ca jertfă lui Dumnezeu. Trebuia să se imprime asupra lui Israel faptul că în cucerirea Canaanului ei nu au luptat pentru sine, ci au fost doar instrumente pentru a executa voința lui Dumnezeu; nu pentru a căuta bogății sau înălțare de sine, ci slava lui Iehova, Împăratul lor. Înainte de cucerire, fusese dată porunca: [„Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea și tot ce se află în ea, dar să lăsați cu viață pe curva Rahav și pe toți cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi. Feriți-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci, dacă veți lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veți face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire și o veți nenoroci.” Iosua 6:17, 18].

Toți locuitorii cetății, împreună cu orice ființă vie existentă în ea, ... au fost trecute prin sabie. ... Cetatea a fost arsă; palatele și templele, locuințe somptuoase cu accesoriile lor luxoase, draperiile bogate și îmbrăcămintea costisitoare au fost date flăcărilor. ... Chiar terenul cetății era blestemat; Ierihonul nu avea să fie rezidit niciodată ca fortăreață; judecățile amenințau pe oricine avea să se încumete să restaureze zidurile pe care puterea divină le dărâmase.” – Patriarhi și profeți, pp. 491, 492, cap. 45: Căderea Ierihonului.

b. De ce a pronunțat Dumnezeu o astfel de sentință asupra Ierihonului? Deuteronom 7:2-10; 20:16-18.

Deuteronom 7:2-10: „Când Domnul Dumnezeul tău ți le va da în mâini și le vei bate, să le nimicești cu desăvârșire, să nu închei legământ cu ele și să n-ai milă de ele. Să nu te încuscrești cu popoarele acestea, să nu măriți pe fetele tale după fiii lor și să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi, căci ar abate de la Mine pe fiii tăi și ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră și te-ar nimici îndată. Dimpotrivă, iată cum să vă purtați cu ele: să le surpați altarele, să le sfărâmați stâlpii idolești, să le tăiați pomii închinați dumnezeilor lor și să ardeți în foc chipurile lor cioplite. Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică și v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. Să știi dar că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui. Dar răsplătește îndată pe cei ce-L urăsc și-i pierde; nu dă nicio păsuire celui ce-L urăște, ci-i răsplătește îndată.”

Deuteronom 20:16-18: „Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă. Ci să nimicești cu desăvârșire popoarele acelea, pe hetiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe heviți și iebusiți, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să nu vă învețe să faceți după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva Domnului Dumnezeului vostru.”

„[Deuteronom 7:2; 20:16 citat.] Pentru mulți, aceste porunci păreau a fi contrare spiritului dragostei și îndurării recomandate în alte părți ale Bibliei, dar ele erau în realitate dictate ale înțelepciunii și bunătății infinite. Dumnezeu era pe punctul de a-l stabili pe Israel în Canaan, de a dezvolta în mijlocul lor o națiune și o guvernare care trebuia să fie o manifestare a împărăției Lui pe pământ. Ei nu aveau să fie doar moștenitori ai adevăratei religii, ci să răspândească principiile ei în toată lumea. Canaaniții se delăsaseră în cel mai înjositor și corupt păgânism și era necesar ca țara să fie curățită de ceea ce ar fi împiedicat cu siguranță împlinirea scopurilor grațioase ale lui Dumnezeu. Locuitorii Canaanului le fuseseră dată ocazii bogate pentru pocăință.” – Ibid., p. 492, cap. 45: Căderea Ierihonului.

Joi 24 ianuarie

5. DUMNEZEU ŞTIE CEL MAI BINE

a. Ce trebuie să învățăm din cucerirea Ierihonului? Romani 15:4.

Romani 15:4: „Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile,

să avem nădejde.”

„Ca popor ne lipsește credința. În aceste zile, puțini urmează directivele date prin slujitorul ales de Dumnezeu, în mod la fel de ascultător, ca oștile lui Israel la cucerirea Ierihonului. Căpitanul oștirii Domnului nu S-a descoperit întregii adunări. El a comunicat doar cu Iosua, care a relatat evreilor istoria acestei convorbiri. Depindea de ei a crede sau a se îndoi de cuvintele lui Iosua, a urma poruncile date prin el în numele Căpitanului oștirii Domnului sau a se răzvrăti împotriva instrucțiunilor și a-i nega autoritatea. Ei nu puteau să vadă oastea îngerilor condusă de Fiul lui Dumnezeu, care mergea în frunte; și ar fi putut raționa: `Ce deplasări fără sens sunt acestea și ce ridicolă este realizarea marșului zilnic în jurul pereților unei cetăți, a suflatului, în același timp, în trompetele din corn de berbece! Aceasta nu poate avea niciun efect asupra fortificațiilor acelea deosebit de impozante.` ... [Dumnezeu] îi va ajuta pe copiii Lui credincioși în orice situație de urgență, dacă își vor pune în totalitate încrederea în El și Îl vor asculta implicit. Dumnezeu lucrează cu putere pentru un popor credincios care ascultă de cuvântul Lui fără întrebări și îndoieli. Maiestatea cerului, cu oștirea îngerilor Lui, a nivelat zidurile Ierihonului fără ajutor omenesc. Luptătorii înarmați ai lui Israel nu au avut niciun motiv de a se înălța pe sine prin realizările lor. Totul a fost făcut prin puterea lui Dumnezeu. Fie ca poporul să renunțe la eu și la dorința de a lucra conform planurilor proprii, fie ca el să se supună în umilință voinței divine și Dumnezeu îi va reînviora puterea și va aduce eliberare și biruință copiilor Lui.” – Mărturii, vol. 4, pp. 162-164, cap. Luarea Ierihonului.

Vineri 25 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum a fost Iosua întărit în avans pentru a executa o strategie specifică?

2. Dacă Ierihonul nu ar fi fost distrus, cum ar fi putut fi afectată toată istoria ulterioară?

3. Explicați calea misterioasă prin care Dumnezeu a câștigat lupta la Ierihon.

4. De ce trebuia Israel să ardă tot și să ducă metalele la visterie?

5. Ce m-ar putea împiedica să experimentez succesul pe care Îl poate oferi Dumnezeu?