Lecţia 5. „Hristos în voi, nădejdea slavei”

„[Sfi nţilor Săi] Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdeamslavei.” (Coloseni 1:27).

„Atunci când păcătosul își formează o idee despre farmecul lui Isus, păcatul nu i se va mai părea atrăgător.” - Refl ecting Christ, pag. 76.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pag. 439, 674–678.

Duminică 24 ianuarie
1. HRISTOS ÎN VOI

a. Ce minune, făcută de evanghelie, este numită o taină? Marcu 4:3, 8, 11; Ioan 1:12, 13; 3:3-8; 2:20.
"Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.""Vouă", le-a zis El, "v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde… (Marcu 4:3, 8, 11).
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:12, 13).
Drept răspuns, Isus i-a zis: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu." Nicodim I-a zis: "Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale şi să se nască?" Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: "Trebuie să vă naşteţi din nou." Vîntul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul." (Ioan 3:3-8).
Iudeii au zis: "Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?" (Ioan 2:20).

„Prin puterea lui Hristos, bărbaţii și femeile rup lanţurile obiceiului păcătos. Ei renunţă la egoism. Cel lumesc devine duhovnicesc, beţivul, abstinent, desfrânatul, curat. Sufl etele care au purtat asemănarea cu Satan sunt transformate după chipul lui Dumnezeu. Această schimbare în sine este minunea minunilor.” - Istoria faptelor apostolilor, pag. 476 engl.

„Atunci când cooperează cu voinţa lui Dumnezeu, voinţa omului devine omnipotentă. Indiferent de ce trebuie făcut, la porunca Sa poate fi îndeplinit în puterea Sa. Toate poruncile Sale sunt împuterniciri.” – Pildele Domnului Hristos, pag. 333 engl.

b. Ce experienţă trebuie să obţinem pentru ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste în propria noastră viaţă? 2 Corinteni 5:17; 13:4.
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17).
În adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi. (2 Corinteni 13:4).

„Când cei care mărturisesc că-L slujesc pe Dumnezeu urmează exemplul lui Hristos, punând în practica vieţii lor zilnice principiile legii; când fi ecare faptă poartă mărturia că ei Îl iubesc pe Dumnezeu în mod supreme și pe aproapele lor ca pe ei înșiși, atunci biserica va avea putere să mute lumea.” - Idem., pag. 340 engl.

Luni 25 ianuarie
2. ÎMPĂRŢIND DREPT ADEVĂRUL

a. Pentru ce trebuie să ne luptăm spiritual şi să ne rugăm? 1 Timotei 4:16; 2 Timotei 2:15; 1 Ioan 2:5, 6.
Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mîntui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:16).
Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului. (2 Timotei 2:15).

„Hristos S-a bucurat că a putut să facă mai mult pentru urmașii Săi decât puteau ei să ceară sau să gândească. El a vorbit cu încredinţare, știind că s-a dat un decret atotputernic înainte de facerea lumii. Știa că adevărul, înarmat cu omnipotenţa Duhului Sfânt, avea să câștige în lupta cu răul; și că steagul pătat de sânge avea să fl uture triumfător asupra urmașilor Săi. Știa că viaţa ucenicilor Săi încrezători va fi ca a Sa, o serie de biruinţe neîntrerupte, fără a fi văzută astfel aici, însă recunoscută în felul acesta în viaţa viitoare.” - Hristos lumina lumii, pag. 679 engl.

b. Ce avertisment a dat Hristos pretinsului popor al lui Dumnezeu din zilele Sale? Ce nu vedeau ei în timp ce studiau Scripturile? Marcu 12:24.
Drept răspuns, Isus le-a zis: "Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? (Marcu 12:24).

„Saducheii se măguliseră cu gândul că dintre toţi oamenii ei aderau cel mai strict la Scripturi. Însă Isus a arătat că ei nu cunoscuseră adevărata lor semnifi caţie. Acea cunoștinţă trebuia adusă în inimă prin iluminarea Duhului Sfânt. El a declarat că necunoașterea Scripturilor și a puterii lui Dumnezeu reprezenta cauza judecăţii lor mărginite și confuziei lor în ce privește credinţa. Hristos i-a îndemnat să-și deschidă minţile faţă de acele adevăruri sacre care aveau să le lărgească și întărească înţelegerea.” - Idem., pag. 605, 606 engl.

„Cea mai mare înșelăciune a minţii omenești de pe vremea lui Hristos, era aceea că o simplă consimţire la adevăr înseamnă neprihănire. În întreaga experienţă umană, o cunoaștere teoretică a adevărului s-a dovedit a fi insufi cientă în vederea mântuirii sufl etului. Ea nu aduce roadele neprihănirii. Zelul atent faţă de ceea ce se numește adevărul teologic este adesea însoţit de o ură faţă de adevărul curat așa cum se manifestă el în viaţă. Cele mai întunecate capitole ale istoriei sunt încărcate cu crime comise de bigoţii religioși. Fariseii pretindeau că sunt copiii lui Avraam, și se lăudau că deţin cuvintele lui Dumnezeu; totuși aceste avantaje nu i-au apărat de egoism, răutate, lăcomie de câștig sau de făţărnicia cea mai josnică. Ei credeau că sunt cei mai religioși oameni din lume, dar așa-numita lor drept-credincioșie i-a făcut să-L răstignească pe Domnul slavei.” - Idem., pag. 309 engl.

Marţi 26 ianuarie
3. PURTAREA CRUCII
a. Ce trebuie să facem pentru a fi identifi caţi ca urmaşi ai lui Hristos? Marcu 8:34; 10:21.
Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. (Marcu 8:34).
Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: "Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă." (Marcu 10:21).

„[Creștinii] trebuie să fi e curaţi la inimă și cu maniere corecte. În nici un caz nu ar trebui să fi e mulţumiţi cu o mărturisire goală... A fi creștin înseamnă a fi asemenea lui Hristos.” - Th e Sanctifi ed Life, pag. 79.

b. Cum ar trebui să privim această cruce în contrast cu felul în care oamenii de lume înţeleg aceasta? 1 Corinteni 1:18, 24; Galateni 6:14.
Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.
…dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
(1 Corinteni 1:18, 24).
În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume! (Galateni 6:14).

„Scenele de la Calvar pretind cel mai profund simţământ. Poţi fi scuzat dacă manifești entuziasm faţă de acest subiect. Mintea noastră nu va putea înţelege niciodată pe deplin cum Hristos, Cel atât de minunat, atât de inocent, a putut să sufere o moarte atât de dureroasă, purtând povara păcatelor lumii. Nu putem pătrunde lungimea, lăţimea, înălţimea și adâncimea unei iubiri atât de uimitoare. Contemplarea profunzimii de neîntrecut a iubirii Mântuitorului ar trebui să ne umple mintea, să ne atingă și topească sufl etul, să ne șlefuiască și să ne înnobileze afecţiunile și să transforme cu totul întregul caracter.” - Testimonies, vol. 2, pag. 213.

„Eu spun urmașilor lui Hristos: Priviţi la Calvar și roșiţi de rușine faţă de ideile voastre despre importanţa de sine. Toată această umilinţă a Maiestăţii cerului a fost pentru omul păcătos și condamnat. El a coborât tot mai mult și mai mult în umilinţa Sa, până când nu mai existau adâncimi de atins, pentru a-l ridica pe om din pângărirea lui morală. A făcut toate acestea pentru tine, cel care te lupţi atât de mult pentru supremaţie – te lupţi pentru onoare lumească, pentru înălţare omenească; tu căruia îți e teamă că nu vei primi toată acea stimă, tot acel respect din partea minților omenești ce crezi că ţi se cuvine? Asta înseamnă să fi i asemenea lui Hristos?” - Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1128 engl.

„Avem privilegiul să ne lăudăm cu crucea, privilegiul să ne predăm cu totul Celui care S-a dat pe Sine pentru noi. Atunci, cu lumina care vine în torente de la Calvar strălucind pe feţele noastre, putem merge înainte ca să o descoperim celor care sunt în întuneric.” - Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 210 engl.

„Pentru Pavel crucea a reprezentat obiectul unui interes suprem... El știa din experienţă personală că atunci când păcătosul a privit o dată la dragostea Tatălui, așa cum se vede în sacrifi carea Fiului Său, și se supune infl uenţei divine, în inimă are loc o schimbare și de atunci încolo Hristos este totul în tot.” - Idem., pag. 245 engl.

Miercuri 27 ianuarie
4. O SCHIMBARE VIZIBILĂ

a. Atunci când primim această evanghelie, ce schimbare se va vedea în noi? Romani 12:2; Efeseni 4:21-28.
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită. (Romani 12:2).
dacă, cel puţin L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul", pentru că suntem mădulare unii altora. "Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi." Să n-apună soarele peste mînia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mîinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Efeseni 4:21-28).

„Unirea cu Hristos prin credinţă vie este trainică; oricare altă unire trebuie să dispară. Hristos ne-a ales mai întâi, plătind un preţ infi nit pentru răscumpărarea noastră; iar adevăratul credincios Îl alege pe Hristos ca primul și ultimul și cel mai bun din toate. Însă această unire ne costă ceva. Ea este o relaţie de dependenţă totală în care intră fi inţa mândră. Toţi cei care formează această unire trebuie să simtă nevoia de sângele ispășitor al lui Hristos. Ei trebuie să aibă o inimă schimbată. Trebuie să-și supună voinţa voinţei lui Dumnezeu. Va exista o luptă cu piedicile exterioare și interioare. Trebuie să aibă loc o lucrare dureroasă de desprindere, cât și o lucrare de prindere. Mândria, egoismul, vanitatea, caracterul lumesc – păcatul sub toate formele sale – trebuie să fi e biruite, dacă dorim să intrăm în unire cu Hristos. Motivul pentru care multora li se pare că viaţa creștină este atât de grea, pentru care sunt atât de nestatornici, de schimbători, este acela că ei încearcă să se prindă de Hristos fără să se desprindă de acești idoli nutriţi.” - Solii pentru tineret, pag. 118 engl.

„Dumnezeu ne-a dat preceptele Sale sfi nte, pentru că iubește omenirea. Ca să ne apere de rezultatele nelegiuirii, El ne descoperă principiile neprihănirii. Legea este o expresie a gândului lui Dumnezeu; când este primită în Hristos, ea devine gândul nostru. Ne ridică deasupra puterii dorinţelor și tendinţelor fi rești, deasupra ispitelor care ne duc în păcat. Dumnezeu dorește ca noi să fi m fericiţi, și ne-a dat preceptele legii ca în ascultare de ele să putem avea bucurie.” - Hristos lumina lumii, pag. 308 engl.

b. Cum este descrisă această schimbare radicală a minţii? Ezechiel 36:26; 1 Corinteni 2:16.
Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. (Ezechiel 36:26).
Căci "cine a cunoscut gîndul Domnului ca să-I poată da învăţătură?" Noi, însă, avem gîndul lui Hristos. (1 Corinteni 2:16).

„Când păcătosul, atras de puterea lui Hristos, se apropie de crucea înălţată, și se pleacă înaintea ei, are loc o nouă creaţie. Lui i se dă o inimă nouă. El devine o făptură nouă în Hristos Isus.” - Pildele Domnului Hristos, pag. 163 engl.

„Întreaga ascultare veritabilă vine din inimă. Inima lucrează cu Hristos. Și când consimţim, El Se va identifi ca pe Sine cu gândurile și ţintele noastre atât de mult, va uni inimile și minţile noastre cu voinţa Sa atât de strâns, încât atunci când ascultăm de El nu facem altceva decât să acţionăm conform propriului impuls. Voinţa, curăţită și sfi nţită, va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui.” - Hristos lumina lumii, pag. 668.

Joi 28 ianuarie
5. GÂNDUL LUI HRISTOS ÎN NOI

a. Ce dovadă va arăta dacă am primit sau nu gândul (engl: mintea) lui Hristos? Romani 12:10, 14-16; Filipeni 2:2-5; Ioan 13:34, 35.
Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia…Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu cei ce plîng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. (Romani 12:10, 14-16).
…făceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gînd. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus… (Filipeni 2:2-5).
Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan 13:34, 35).

„Atunci când Îl vedem pe Isus, Omul Durerilor și obișnuit cu suferinţa, lucrând ca să-i mântuiască pe cei pierduţi, nesocotit, dispreţuit, batjocorit, din cetate în cetate până când misiunea Sa a fost îndeplinită; când Îl privim în Ghetsimani, asudând broboane de sânge și pe cruce murind în agonie – când vedem aceasta, eul nu va mai pretinde să fi e recunoscut. Privind la Isus, ne va fi rușine de răceala noastră, de letargia și egoismul nostru. Vom fi gata să fi m orice sau nimic, încât să aducem o slujire din inimă Maestrului.” - Hristos lumina lumii, pag. 439, 440 engl.

„Prin convertire și transformare, oamenii trebuie să primească gândul lui Hristos. Toţi trebuie să stea în picioare înaintea lui Dumnezeu cu o credinţă personală, o experienţă personală, știind pentru sine că Hristos ia formă înăuntru ca nădejde a slavei.” - Refl ecting Christ, pag. 35 engl.

b. Ce putem face în propria noastră putere? Ioan 15:5. Care este singura putere care poate face o schimbare radicală? Ioan 6:63; Galateni 5:22-25; 2 Petru 1:2-4.
Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Ioan 15:5.
Duhul este acela care dă viaţa, carnea nu foloseşte la nimic: cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:63).
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţea, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. (Galateni 5:22-25).
Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. (2 Petru 1:2-4).

„Nu este doar privilegiul, ci datoria fi ecărui creștin de a menţine o unire apropiată cu Hristos și de a avea o experienţă bogată în lucrurile lui Dumnezeu. Atunci, viaţa sa va aduce multe roade de fapte bune.” - Th e Sanctifi ed Life, pag. 83 engl.

Vineri 29 ianuarie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Ce posibilităţi se afl ă înaintea celui în a cărui inimă trăieşte cu adevărat Hristos?
b. Ce înseamnă să ai gândul sau mintea lui Hristos?
c. Cum obţine creştinul adevărata biruinţă?
d. Când contemplăm jertfa de pe Calvar, ce sacrifi cii ajungem să fi m gata să acceptăm?
e. Ce fel de roade sunt rezultatul experienței reale a naşterii din nou?