Lecţia 12. Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19).

„Peste toţi locuitorii pământului, de clasă înaltă sau joasă, bogaţi şi săraci, lumina cerului urma să strălucească în raze clare. Ucenicii urmau să fie colaboratori cu Răscumpărătorul lor în lucrarea de salvare a lumii.”— The Review and Herald, 9 octombrie 1913.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 818-823 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

Duminică 14 decembrie
1. ÎNTÂLNIREA DIN GALILEEA

a. În timpul ultimei Cine, ce instrucţiuni a dat Isus ucenicilor despre o viitoare întâlnire cu toţi credincioşii? Matei 26:32; 28:16.

 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”  (Matei 26:32)

Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă.  (Matei 28:16)

b. Câţi erau prezenţi la acea întâlnire? 1 Corinteni 15:6.

 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.  (1 Corinteni 15:6)

„La timpul stabilit, în jur de cinci sute de credincioşi erau adunaţi în grupuri mici pe coasta muntelui, nerăbdători să afle ceea ce se putea afla de la cei care Îl văzuseră pe Hristos de la învierea Sa încoace. Ucenicii treceau de la un grup la celălalt, spunându-le tot ceea ce văzuseră şi auziseră despre Isus, şi explicând din Scripturi, la fel cum făcuse El cu ei. Toma relata istoria necredinţei sale şi le spunea cum fuseseră îndepărtate îndoielile lui. Dintr-o dată Isus a apărut în mijlocul lor. Nimeni nu putea spune de unde sau cum venise. Mulţi dintre cei care erau prezenţi nu Îl văzuseră niciodată înainte; însă în mâinile şi picioarele Sale ei observară semnele răstignirii; înfăţişarea Sa era ca faţa lui Dumnezeu şi, când L-au văzut, I s-au închinat.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 818, 819 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

 

Luni 15 noiembrie
2. MISIUNEA SACRĂ ÎNCREDINȚATĂ

a. Când ucenicii au fost chemaţi să fie conlucrători cu Hristos în lucrarea salvării de suflete, ce misiune le-a dat El? Matei 28:19, 20; Marcu 16:15, 16.

 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.  (Matei 28:19-20)

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.  (Marcu 16:15-16)

b. Cum era această misiune opusă exclusivismului fariseilor? Fapte 13:46; 22:21, 22; Galateni 3:28.

 Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.  (Faptele apostolilor 13:46)

Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…” Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!”  (Faptele apostolilor 22:21-22)

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.  (Galateni 3:28)

„Poporul iudeu fusese făcut depozitarul adevărului sacru; însă fariseismul îi făcuse cei mai exclusivişti, mai bigoţi, dintre toţi membrii rasei umane. Tot ce era în legătură cu preoţii şi conducătorii—îmbrăcămintea, obiceiurile, ceremoniile, tradiţiile lor—îi făcuseră nepotriviţi pentru a fi lumina lumii. Ei priveau asupra lor înşişi, naţiunea iudeilor, ca lumea întreagă. Însă Hristos îi trimise pe ucenicii Săi să proclame o credinţă şi o închinare care nu aveau în ea nimic ce avea legătură cu o castă sau o ţară,
o credinţă care urma să fie adaptată tuturor popoarelor, tuturor naţiunilor, tuturor claselor de oameni.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 819, 820 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

c. De ce a trebuit ucenicii să înceapă lucrarea în Ierusalim? Fapte 1:8.

 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”  (Faptele apostolilor 1:8)

„Erau mulţi în Ierusalim care crezuseră în taină în Isus, şi mulţi care fuseseră înşelaţi de preoţi şi conducători. Şi acestora trebuia să le fie prezentată Evanghelia. Ei trebuia să fie chemaţi la pocăinţă. Minunatul adevăr că numai prin Hristos putea fi obţinută curăţirea de păcat trebuia făcut clar. În timp ce întregul Ierusalim era mişcat de evenimentele răsunătoare ale ultimelor câteva săptămâni, predicarea Evangheliei urma să facă cea mai puternică impresie. Însă lucrarea nu trebuia să se oprească aici. Trebuia să se extindă până la cele mai îndepărtate margini ale pământului... Toţi cei care doresc pot fi împăcaţi cu Dumnezeu şi să primească viaţa veşnică. Vouă, ucenicii Mei, vă încredinţez această solie de milă. Trebuie să fie dată mai întâi lui Israel, şi apoi tuturor naţiunilor, limbilor şi popoarelor. Trebuie să fie dată evreilor şi neamurilor. Toţi cei care cred trebuie să fie strânşi într-o biserică.”—Idem., pg. 820, 821 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

 

Marţi 16 decembrie
3. DARUL PROMIS

a. Cum urma să fie ucenicii făcuţi capabili să predice între alte naţiuni, fără să îşi ia timpul de a învăţa limbile acestora? 1 Corinteni 12:7, 10.

 Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.  (1 Corinteni 12:7-10)

„Ucenicii urmau să aibă aceeaşi putere pe care a avut-o Isus pentru a ‚tămădui orice fel de boală şi orice neputinţă care era în norod.’ Vindecând în numele Său bolile corpului, ei aveau să mărturisească despre puterea Sa de a vindeca sufletul (Matei 4:23; 9:6). Şi le-a fost promisă o nouă înzestrare. Ucenicii trebuia să predice între alte naţiuni şi urma să primească putere pentru a vorbi în alte limbi. Apostolii şi asociaţii lor erau oameni lipsiţi de învăţătură, totuşi prin revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, vorbirea lor, fie că era în limba lor sau într-o limbă străină, a devenit pură, simplă, precisă, atât în cuvânt cât şi în pronunţie. Astfel Hristos le-a dat ucenicilor Săi misiunea pe care o aveau de înde-plinit. El a luat măsuri abundente pentru realizarea lucrării, şi a luat asupra Sa responsabilitatea pentru succesul ei. Atât timp cât ei ascultau de cuvântul Lui şi lucrau în legătură cu El, ei nu puteau greşi. Mergeţi la toate naţiunile, le-a poruncit El. Mergeţi în cele mai îndepărtate zone ale globului pământesc locuite, însă să ştiţi că prezenţa Mea va fi cu voi acolo. Lucraţi în credinţă şi cu încredere, pentru că nu va veni niciodată un moment în care să vă părăsesc.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 821, 822 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

b. Ce minuni aveau să fie îndeplinite de reprezentanţii Evangheliei prin darul Duhului Sfânt? Marcu 16:17, 18; 1 Corinteni 12:11.

 Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”  (Marcu 16:17-18)

Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.  (1 Corinteni 12:11)

„Evanghelia mai are încă aceeaşi putere, şi de ce nu am vedea şi noi astăzi aceleaşi rezultate?Hristos simte durerile fiecărui suferind. Când spiritele rele chinuie un corp uman, Hristos simte chinul. Când febra consumă curentul vieţii, El simte agonia. Şi El este la fel de dispus să îi vindece acum pe bolnavi, cum era când a fost personal pe pământ. Servii lui Hristos sunt reprezentanţii Săi, canalele prin care să lucreze. El doreşte să exercite prin ei puterea Sa vindecătoare.”—Idem., pg. 823, 824 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

 

Miercuri 17 decembrie
4. DATORIA SOLEMNĂ A BISERICII LUI HRISTOS

a. Ce obligaţie şi ce interdicţie au fost puse asupra conducătorilor lui Israel întrucât guvernarea lor fusese întemeiată în numele şi prin autoritatea lui Dumnezeu? Deuteronom 4:1, 2.

 Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri. Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu.  (Deuteronomul 4:1-2)

„Guvernarea lui Israel era administrată în numele şi prin autoritatea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Moise, a celor şaptezeci de bătrâni, a conducătorilor şi judecătorilor, era doar de a pune în aplicare legile pe care le dăduse Dumnezeu; ei nu aveau nicio autoritate de a da legi pentru naţiune. Aceasta a fost şi a continuat să fie, condiţia existenţei lui Israel ca naţiune. În fiecare secol, bărbaţi inspiraţi de Dumnezeu au fost trimişi să instruiască poporul şi să îi conducă la împlinirea legilor.”— Patriarhi şi profeţi, pg. 603 (engl.) (rom. cap. 59, „Primul rege al lui Israel”).

b. Cum trebuie să înţelegem obligaţia noastră de a învăţa oamenii „să păzească toate lucrurile” aşa cum a poruncit Hristos? Matei 28:20.

 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.  (Matei 28:20)

„În misiunea dată ucenicilor Săi, Hristos nu doar le-a schiţat lucrarea lor, ci le-a dat şi solia pe care o aveau de dus. Învăţaţi oamenii, a spus El, ‚să păzească toate lucrurile pe care vi le-am poruncit Eu’ (Matei 28:20). Ucenicii trebuia să îi înveţe pe alţii ceea ce îi învăţase Hristos pe ei. Ceea ce spusese El, nu doar personal, ci prin toţi profeţii şi învăţătorii din Vechiul Testament, este inclus aici. Învăţătura omenească este lăsată în afară. Nu există aici loc pentru tradiţie, pentru teoriile şi concluziile omeneşti sau pentru legislaţia bisericii. De asemenea, nu sunt incluse în această misiune legi instituite de autorităţi eclesiastice. Servii lui Hristos nu trebuie să înveţe niciunele dintre acestea.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 826 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

c. Care este datoria bisericii faţă de cei care cad în păcat? 2 Timotei 4:2.

 propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.  (2 Timotei 4:2)

„Avertizaţi fiecare suflet care este în pericol. Nu lăsaţi pe nimeni să se înşele singur. Numiţi păcatul pe numele său adevărat. Declaraţi ceea ce a spus Dumnezeu referitor la minciună, la încălcarea Sabatului, la furt, idolatrie şi la orice alt rău. ‚Cei care fac aceste lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu’ (Galateni 5:21). Dacă persistă în păcat, judecata pe care aţi declarat-o din Cuvântul lui Dumnezeu este rostită asupra lor în cer.”—Idem., pg. 806 (engl.) (rom. cap. 84, „Pace vouă”).

 

Joi 18 decembrie
5. O ÎNTREBARE FUNDAMENTALĂ PENTRU FIECARE CÂŞTIGĂTOR DE SUFLETE

a. La ce întrebare ar trebui să răspundă fiecare persoană care este în perspectivă să fie un lucrător pentru Hristos? Ioan 21:15-17.

 După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.” I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!  (Ioan 21:15-17)

b. Doar cum putem fi instrumente în lucrarea lui Hristos? 1 Ioan 4:7-12.

 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.  (1 Ioan 4:7-12)

„Puterea iubirii era în toate vindecările lui Hristos, şi doar prin împăr-tăşirea cu acea iubire, prin credinţă, putem deveni noi instrumente pentru lucrarea Sa. Dacă neglijăm să ne aliem cu Hristos în legătură divină, curen -tul de energie dătătoare de viaţă nu poate curge în torente bogate de la noi spre oameni...

Când îşi îndeplineşte lucrarea pe care i-a dat-o Hristos, biserica are pro-misiunea prezenţei Sale. Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, a spus El; ‚şi iată, Eu sunt cu voi întotdeauna până la sfârşitul lumii’ (Matei 28:20 engl.). A lua acest jug este una dintre primele condiţii pentru a primi puterea Sa. Chiar viaţa bisericii depinde de credincioşia ei în împlinirea misiunii date de Domnul. A neglija această lucrare înseamnă în mod sigur a invita slăbiciunea şi decăderea spirituală. Acolo unde nu există muncă activă pentru alţii, iubirea se pierde şi credinţa slăbeşte. Hristos intenţionează ca slujitorii Săi să fie educatori ai bisericii în lu-crarea de slujire a Evangheliei. Ei trebuie să înveţe poporul cum să caute şi să îi găsească pe cei pierduţi. Însă este aceasta lucrarea pe care o înde -plinesc ei?”— Hristos, Lumina lumii, pg. 825 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

 

Vineri 19 decembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Care este misiunea dată de Hristos fiecăruia dintre urmaşii Săi?

2. Cum suntem avertizaţi împotriva exclusivităţii fariseice?

3. Ce dar anume i-a înzestrat pe ucenici să ducă solia salvării la alte naţiuni—şi ce trebuie să învăţăm despre aceasta?

4. De ce exclude porunca lui Isus din Matei 28:20 învăţăturile omeneşti?

5. Care este prima calitate care trebuie să caracterizeze pe fiecare câştigător de suflete?