Lecția 10. Trăind o viață nouă

TEXT DE MEMORAT: „Pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.“ (1 Petru 4:2).

„Cei cu adevărat sfinți vor cinsti și asculta Cuvântul lui Dumnezeu pe măsură ce li se deschide, și vor exprima o dorință puternică de a cunoaște ce este adevărul în fiecare aspect al doctrinei.“ – Credința și faptele, p. 121.

Studiu recomandat: That I May Know Him, p. 104; Profeți și regi, pp. 701, 702 (cap. 58 – Venirea unui Răscumpărător).

Duminică 2 iunie

1. UN GÂND TOT MAI ÎNCURAJATOR

a. Ce ne îndeamnă apostolul Petru să luăm în considerare pentru a fi întăriți și încurajați atunci când suntem asaltați în multe feluri de ispite și necazuri? 1 Petru 4:1; Evrei 12:3.

1 Petru 4:1: „Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmați-vă și voi cu același fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârșit-o cu păcatul;“

Evrei 12:3: „Uitați-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.“

„Putem întări credința noastră și însufleți iubirea noastră mergând adesea la piciorul crucii și contemplând umilința Mântuitorului nostru.“ – Înalta noastră chemare, p. 361 (21 decembrie)

[1 Petru 4:1, citat] „Să ne întrebăm: Ce ar fi făcut Mântuitorul nostru în împrejurările în care trăim noi?... Întrebarea aceasta a primit răspuns prin exemplul lui Hristos. El a părăsit regalitatea Sa, a lăsat la o parte slava Sa, a sacrificat bogățiile Sale și a îmbrăcat divinitatea Sa cu natura omenească, să poată ajunge la oameni acolo unde erau ei. Exemplul Său arată că El Și-a dat viața pentru păcătoși.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 79 (secț. – Conlucrători cu Hristos).

„Isus Hristos a fost ispitit în toate punctele așa cum suntem noi ispitiți. Cei care sunt smeriți sub încercare și ispită și care simt că prietenii i-au părăsit, să se gândească la Hristos... singur în pustie, întâmpinând ispite mai aspre decât cele aduse împotriva lor. Să nu renunțe în disperare, ci să întindă o mână tremurătoare cu credință pentru a apuca mâna întinsă pentru a-i salva. Să-și arunce sufletele neputincioase asupra lui Isus, care, pentru că a trecut prin aceeași încercare, știe cum să-i izbăvească pe cei ispitiți.“ – Manuscript Releases, vol. 21, p. 12.

Luni 3 iunie

2. PRIN SUFERINȚĂ SPRE VICTORIE

a. De ce permite Dumnezeu în mod intenționat să trecem prin suferință și necaz? 1 Petru 4:1 (ultima parte); 2 Corinteni 12:7-10.

1 Petru 4:1 u.p.: „Căci cel ce a pătimit în trup a sfârșit-o cu păcatul...“

2 Corinteni 12:7-10: „Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.“

„Când Mântuitorul S-a arătat lui Pavel în strălucirea razelor slavei Sale... el a fost orbit fizic de slava prezenței Aceluia pe care Îl hulise, dar acest lucru s-a întâmplat pentru a-i da viziune spirituală, pentru a fi trezit din letargia care îi amorțise și îi paralizase simțurile.“ – Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 6, p. 1058 (Referința la Ioan cap. 9).

„Una dintre marile temeri care mă apăsau era că, dacă aș asculta chemarea datoriei și m-aș prezenta declarându-mă favorizată de Cel PreaÎnalt cu viziuni și revelații pentru popor, aș putea ceda înălțării păcătoase și... să-mi atrag neplăcerea lui Dumnezeu și să-mi pierd sufletul... Acum m-am rugat ca, dacă trebuie să merg și să relatez ceea ce mi-a arătat Domnul, să fiu păzită de o înălțare necuvenită. Îngerul a spus: ‚Rugăciunile tale sunt auzite și vor primi răspuns. Dacă acest rău de care te temi te amenință, mâna lui Dumnezeu se va întinde să te salveze; prin necazuri El te va aduce la Sine și îți va păstra smerenia. Prezintă solia cu credincioșie; rabdă până la sfârșit, și vei mânca din rodul pomului vieții și vei bea din apa vieții.’“ – Christian Experience and Teachings of Ellen G. White, pp. 67, 68.

b. Cu toate că este ispitit de dorințele păcătoase ale trupului, care ar trebui să fie scopul fiecărui creștin? 1 Petru 4:2, 15; Efeseni 4:17, 22-24.

1 Petru 4:2, 15: „Pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu... Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.“

Efeseni 4:17, 22-24: „Iată, dar, ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii în deșertăciunea gândurilor lor... cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare; și să vă înnoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.“

„Dumnezeu cere mult mai mult de la urmașii Săi decât își pot da seama mulți. Dacă nu vrem să ne construim speranțele pentru cer pe o temelie falsă, atunci trebuie să acceptăm Biblia așa cum este ea și să credem că Domnul împlinește ceea ce spune. El nu cere nimic de la noi fără să ne dea harul de a îndeplini. Nu vom avea nicio scuză pe care s-o prezentăm în ziua lui Dumnezeu, dacă vom da greș în a atinge standardul pus înaintea noastră în Cuvântul Său.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 171 (secț. – Iubire frățească).

„Convertirea este o lucrare pe care cei mai mulți nu o apreciază. Nu este o chestiune mică să transformi o minte pământească, iubitoare de păcat, și să o aduci să înțeleagă iubirea nespusă a lui Hristos... Când [sufletul] înțelege aceste lucruri, viața sa anterioară apare dezgustătoare și urâtă. El urăște păcatul... El renunță la plăcerile sale anterioare. El are o minte nouă, afecțiuni noi, interese noi, voință nouă.“ – Credința prin care trăiesc, p. 139 (13 mai).

Marți 4 iunie

3. UNELE OBICEIURI DE BIRUIT

a. Pe care dintre poftele păcătoase le menționează Petru ca fiind frecvente și greu de depășit? 1 Petru 4:3.

1 Petru 4:3: „Ajunge, în adevăr, că în trecut ați făcut voia neamurilor și ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite.“

Desfrânare, poftă: „Libertinismul acestui veac corupt nu trebuie să constituie un criteriu pentru urmașii Domnului Hristos. Aceste etalări moderne de familiaritate nu trebuie să existe printre creștini... Dacă desfrâul, destrăbălarea, adulterul... sunt la ordinea zilei printre cei care nu cunosc adevărul... cât de important este atunci ca acea clasă de oameni, care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos... să fie în contrast marcant față de acea clasă stăpânită de patimi josnice!“ – Căminul Advent, p. 329 (cap. 55 – Standarde Morale).

Excesul de vin: „Singura modalitate prin care cineva poate fi sigur împotriva puterii necumpătării este să se abțină complet de la vin, bere și băuturi alcoolice. ...Cel care învinge este cel care va fi onorat și al cărui nume nu va fi șters din cartea vieții.“ – Îndrumarea copilului, pp. 401, 402 (subcap. Căminul și campania pentru temperanță).

Petreceri, ospețe: „Cei care pretind a fi creștini, dar au un caracter și o experiență religioasă superficială, sunt folosiți de către ispititor ca momeli ale sale. Această categorie este întotdeauna gata pentru întâlniri de dragul plăcerii sau sporturi, iar influența acestora îi atrage și pe alții. Tineri și tinere care au încercat să fie creștini conform Bibliei sunt convinși să se alăture la acele petreceri... Ei nu își dau seama că aceste distracții sunt cu adevărat banchetul lui Satan, pregătit de el pentru a împiedica sufletele... să primească haina albă a caracterului, care este neprihănirea Domnului Hristos. Ei ajung confuzi și nu mai știu ce este bine să facă, în calitate de creștini.“ – Căminul advent, p. 518 (cap. 82 – Cum își alege creștinul recreația).

„Mulți care au adoptat reforma sănătății au renunțat la tot ce le-ar putea face rău; dar înseamnă că... pot mânca oricât doresc? Ei se așază la masă... se lasă conduși de poftă și mănâncă în exces.

Și ce influență are mâncatul în exces asupra stomacului? Stomacul devine epuizat, organele digestive sunt slăbite, și boala, cu toată suita ei de rele, este atrasă ca rezultat...

Se simt rău, și li se pare că și copiii lor sunt foarte răi. Ei nu pot vorbi calm cu ei și fără un har deosebit, nu pot să acționeze calm în familiile lor. Toți din jurul lor sunt afectați de boala care îi cuprinde; toți au de suferit consecințele infirmității lor...

Chiar și reformatorii în domeniul sănătății pot greși în cantitatea de hrană.“ – Dietă și Hrană, pp. 135, 136 (cap. 7: Supra-alimentarea).

Idolatrii dezgustătoare: „Ei nu trebuiau să se conformeze obiceiurilor neamurilor, nici să păstreze monumentele idolatriilor lor dezgustătoare. Indiferent de cât de prețios era materialul sau cât de excepțional era meșteșugul, tot ce ținea de închinarea neamurilor trebuia distrus.“ – The Signs of the Times, 13 ianuarie 1881.

Miercuri 5 iunie

4. ASEMĂNĂTOR LUI HRISTOS, PRETUTINDENI ȘI ÎNTOTDEAUNA

a. Care este rezultatul cel mai frecvent de care vom avea parte în această viață atunci când alegem să trăim în conformitate cu voia lui Dumnezeu? 1 Petru 4:4, 12.

1 Petru 4:4, 12: „De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrâu și vă batjocoresc... Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi.“

„Pe măsură ce timpul sfârșitului se apropie, Satan... va folosi agenți omenești, ca să-i batjocorească și să-i hulească pe „cei ce zidesc zidul”. ” – Patriarhi și profeți, p. 659 (cap. 55 – Uneltiri păgâne).

„Cu lacrimi, ei [poporul lui Dumnezeu] îi vor avertiza pe nelegiuiți de primejdia de a călca în picioare Legea divină și cu o durere de nespus se vor umili înaintea Domnului, în pocăință. Nelegiuiții își vor bate joc de întristarea lor și vor lua în râs apelurile lor solemne. Dar groaza și umilința poporului lui Dumnezeu sunt o dovadă de netăgăduit că ei își recâștigă puterea și noblețea caracterului, pierdute ca urmare a păcatului.“ – Ibid., p. 590 (cap. 47 – Iosua și îngerul).

b. Ce trebuie să-și amintească fiecare creștin în timp ce este batjocorit sau disprețuit? 1 Petru 4:5, 13-16; 2 Petru 2:12.

1 Petru 4:5, 13-16: „Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii și morții... dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui. Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.“

2 Petru 2:12: „Dar aceștia, ca niște dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăși stricăciunea lor.“

c. Care ar trebui să fie atitudinea noastră atunci când cei care ne batjocoresc prosperă – și pe de altă parte când li se întâmplă ceva rău? Ce atitudine ar trebui să avem față de cei care ne fac rău? 1 Petru 4:17-19; Matei 5:44.

1 Petru 4:17-19: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Și, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos? Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor și să facă ce este bine.“

Matei 5:44: „Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.“

d. Ce trebuie să avem în minte în ceea ce privește acele persoane care ne batjocoresc și ne disprețuiesc – și cum putem atinge această stare de spirit? 1 Petru 4:6; Efeseni 2:3-5; 2 Timotei 2:24-26.

1 Petru 4:6: „Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia și celor morți, pentru ca să fie judecați ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh.“

Efeseni 2:3-5: „Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).“

2 Timotei 2:24-26: „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului; și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.“

„Când îi întâlniți pe aceia care... au prejudecăți împotriva adevărului, nu insistați prea mult asupra părerilor voastre deosebite. Vorbiți-le mai întâi despre subiectele cu privire la care puteți să fiți de acord. Rugați-vă împreună cu ei... atât voi, cât și ei, veți ajunge într-o legătură mai apropiată cu Cerul, prejudecățile vor slăbi și va fi mai ușor să ajungeți la inima lor.“ – Evanghelizarea, p. 446 (secț. – Îndepărtarea prejudecăților).

Joi 6 iunie

5. AMINTINDU-NE ÎN TOATE SITUAȚIILE

a. Ce ar trebui să ne amintim întotdeauna, indiferent dacă suntem prosperi, sănătoși și fericiți sau bolnavi, triști sau suferind pierderi? 1 Petru 4:7.

1 Petru 4:7: „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți, dar, și vegheați în vederea rugăciunii.“

„Dacă stăm la sfat cu îndoielile și temerile noastre, sau dacă încercăm să rezolvăm orice lucru pe care nu-l vedem clar înainte de a avea o credință deplină, atunci greutățile și încurcăturile vor crește și se vor înmulți tot mai mult. Dar dacă venim la Dumnezeu, simțindu-ne neajutorați și dependenți, așa cum suntem în adevăr, și în credință plină de umilință și încredere Îi facem cunoscut dorințele noastre Celui a cărui cunoaștere este infinită, care vede toate în creațiunea Sa și care conduce totul prin voința și cuvântul Său, El poate și va asculta strigătul nostru și va lăsa lumina să strălucească în inimile noastre. Prin rugăciuni sincere, suntem aduși în legătură cu inima Celui Infinit. Poate că nu vom avea – în momentul acela – dovada clară că fața Mântuitorului nostru este aplecată asupra noastră în nespusă milă și dragoste. Totuși lucrurile așa stau. Poate că nu simțim atingerea Sa vizibilă, dar mâna dragostei Sale este asupra noastră plină de bunătate...

Stăruința în rugăciune este de asemenea o condiție a ascultării ei. Noi trebuie să ne rugăm necurmat, dacă dorim să creștem în credința și experiența creștină... Apostolul Petru sfătuia pe credincioși să fie „înțelepți și să vegheze în vederea rugăciunii”. (1 Petru 4:7). Rugăciunea continuă este legătura neîntreruptă a sufletului cu Dumnezeu, astfel încât viața de la Dumnezeu se revarsă în viața noastră, apoi din viața noastră curăția și sfințenia se reîntorc la Dumnezeu.“ – Calea către Hristos, pp. 96-98 (cap. 11: Înaltul privilegiu al rugăciunii).

„Cuvintele apostolului au fost scrise pentru învățătura credincioșilor din toate veacurile, și ele au o deosebită însemnătate pentru acei care trăiesc în vremea când „sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape”. Îndemnurile și avertizările sale, cum și cuvintele lui pline de credință și curaj sunt necesare fiecărui suflet.“ – Faptele Apostolilor, p. 518 (cap. 51 – Un subpăstor credincios).

Vineri 7 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce loc ar trebui „să merg” prin credință când sunt asuprit și în necazuri – și de ce?

2. Cu ce scop ne conduce Dumnezeu prin suferințe și necazuri?

3. Sunt încă robul vechilor mele pofte lumești? Dacă da, cât timp am de gând să amân predarea mea completă?

4. Care ar trebui să fie atitudinea mea față de cei care mă batjocoresc?

5. Ce s-ar putea să mă împiedice să am o viață de rugăciune la fel de intensă cum ar trebui să fie?