Lecția 9. Botezul de care toți au nevoie

TEXT DE MEMORAT: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățare de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.“ (1 Petru 3:21).

„Implor membrii bisericii din fiecare oraș să se apropie cu hotărâre de Domnul pentru botezul Duhului Sfânt.“ – Sfaturi pentru sănătate, p. 548 (subcap. Sugestii practice pentru medici).

Studiu recomandat: Calea către Hristos, pp. 17-22 (cap. 2– Păcătosul are nevoie de Hristos).

Duminică 26 mai

1. SINGURA CALE DE SALVARE

a. Ce a afirmat Petru în scrieri și în predicare în ceea ce privește singura cale posibilă de mântuire? 1 Petru 3:18; Faptele Apostolilor 4:10-12.

1 Petru 3:18: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh“

Faptele Apostolilor 4:10-12: „S-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”

b. De ce nu a putut Dumnezeu, în mila Sa, să-i ierte și să-i mântuiască pur și simplu pe păcătoși, fără a-Și sacrifica Fiul? Isaia 26:10; Romani 8:7 comparați cu Romani 5:10 și Coloseni 1:20-22.

Isaia 26:10: „Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea și nu caută la măreția Domnului.“

Romani 8:7: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.“

Romani 5:10: „Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.“

Coloseni 1:20-22: „și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină;“

„În starea sa de nevinovăție, omul trăia într-o fericită comuniune cu El [Dumnezeu]... Dar după păcătuirea sa, el n-a mai putut găsi bucurie în sfințenie și a căutat să se ascundă de prezența lui Dumnezeu...Păcătosul nu ar putea fi fericit în prezența lui Dumnezeu și s-ar retrage din compania ființelor sfinte. Dacă i s-ar îngădui să intre în ceruri, aceasta n-ar fi o bucurie pentru el. Spiritul iubirii neegoiste care domnește acolo... nu ar face să vibreze nicio coardă în sufletul său. Gândurile, interesele și motivele sale ar fi străine de cele ce determină acțiunile ființelor fără păcat care locuiesc acolo. El ar constitui o notă discordantă în armonia cerului. Pentru el, cerul ar fi un loc de tortură... Nu este deci o hotărâre arbitrară din partea lui Dumnezeu aceea de a exclude pe cei răi din ceruri, căci propria lor necalificare face imposibilă prezența lor acolo. Pentru ei, slava lui Dumnezeu ar fi un foc mistuitor.“ – Calea către Hristos, pp. 17, 18 (cap. 2 – Păcătosul are nevoie de Hristos).

Luni 27 mai

2. ASIGURAREA PRIN ÎNVIEREA SA

a. Cu toate că suntem salvați prin moartea lui Hristos, în ce sens suntem de asemenea „salvați prin învierea lui Isus”? 1 Petru 3:21 u.p.; 1 Corinteni 6:14; 15:22, 23; 1 Tesaloniceni 4:13-16.

1 Petru 3:21 u.p.: „ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos“

1 Corinteni 6:14; 15:22, 23: „Și Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea Sa... Și, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.“

1 Tesaloniceni 4:13-16: „Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos.“

b. Ce explică Petru cu privire la Cine a adus, de fapt, la îndeplinire porunca Tatălui și L-a înviat pe Isus? Comparați Faptele Apostolilor 2:22-24 cu 1 Petru 3:18.

Faptele Apostolilor 2:22-24: „Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.“

1 Petru 3:18: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat de către Duhul” (trad. engl).

„Cel care a murit pentru păcatele lumii trebuia să rămână în mormânt pentru timpul stabilit. El era în acea temniță de piatră ca un prizonier al dreptății divine... El purta păcatele lumii, și doar Tatăl Său îl putea elibera.“ – The Youth’s Instructor, 2 mai 1901.

„Prin învierea lui Hristos, Tatăl Și-a glorificat Fiul în fața gărzii romane... a oștirii satanice și înaintea universului ceresc.“ – Lift Him Up, p. 102.

„Atunci a fost auzit îngerul puternic, cu o voce care a făcut pământul să tremure: Isuse, Tu Fiu al lui Dumnezeu, Tatăl Tău Te cheamă! Și Cel care câștigase puterea de a învinge moartea și mormântul a ieșit afară.“ – The Present Truth, 18 februarie 1886.

„Dumnezeu este îmbrăcat cu putere; El este capabil să ia pe cei morți în greșeli și păcate și, prin intervenția Spiritului care L-a înviat pe Isus din morți, să transforme caracterul uman, aducând înapoi în suflet imaginea pierdută a lui Dumnezeu.“ – The Youth’s Instructor, 7 februarie 1895.

c. Cine va învia toți sfinții în nemurire la revenirea lui Hristos și doar cu ce condiție va fi posibil acest lucru? Romani 8:9-11.

Romani 8:9-11: „Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare, prin Duhul Său, care locuiește în voi.“ (engl.)

„Trupurile muritoare sunt însuflețite de Duhul Său care locuiește în voi...“ Puterea vitalizatoare a Duhului lui Hristos, care locuiește în trupul muritor, leagă fiecare suflet credincios de Isus Hristos...

„Dătătorul de viață va chema la viață posesiunea Sa răscumpărată, la prima înviere... Prin puterea Mântuitorului care a locuit în ei în timpul vieții și pentru că au fost părtași de natura divină, ei sunt sculați dintre cei morți.“ – Solii Alese, vol. 2, p. 271.

„Moartea este privită de Hristos ca somn – tăcere, întuneric, somn. El vorbește despre ea ca și cum ar fi de o clipă... Și pentru cel credincios, moartea nu este decât o chestiune mică. Pentru el, a muri este doar a dormi.

Aceeași putere care L-a înviat pe Hristos din morți va învia și Biserica Lui.“ – My Life Today, p. 295.

Marți 28 mai

3. „PUTEREA” DIN SPATELE EVANGHELIEI

a. Pe cine a folosit Isus pentru a propovădui Evanghelia și a apela la omenirea căzută în timpurile Vechiului Testament? 1 Petru 3:18 (ultima parte), 19, 20. Pentru a înțelege cine erau „duhurile în închisoare” comparați această expresie cu Proverbe 5:22; Isaia 42:6, 7; 61:1.

1 Petru 3:18 u.p., 19, 20: „El a fost omorât în trup, dar a fost înviat de către Duhul, prin care S-a dus să propovăduiască duhurilor în închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, odată când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt.“ (engl.)

Proverbe 5:22: „Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui și este apucat de legăturile păcatului lui.“

Isaia 42:6, 7: „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei întemnițați și din întuneric pe cei ce locuiesc în închisoare...” (engl.)

Isaia 61:1: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război, izbăvirea.“

„Dumnezeu apelează în mod constant la inima umană, îndemnând-o să recunoască iubirea și mila Sa... Astfel a pledat cu omenirea în toate timpurile. În zilele lui Noe, Hristos a vorbit oamenilor prin intermediul unui agent uman și a propovăduit celor care erau în robia păcatului.“ – This Day With God, p. 278.

„Duhul fusese și înainte de aceasta în lume; El lucrase asupra inimii oamenilor chiar de la începuturile lucrării de mântuire.“ – Hristos Lumina Lumii, p. 669 (cap. 73 – „Să nu vi se tulbure inima“).

b. După înălțarea Sa, pe cine a trimis Hristos pentru a-i împuternici pe apostoli să continue lucrarea evanghelică? Ioan 14:12, 16, 17; 20:21, 22; Faptele Apostolilor 1:2.

Ioan 14:12, 16, 17: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; ...Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi... ”

Ioan 20:21, 22: „Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!“

Faptele Apostolilor 1:2: „De la început până în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.“

„Dar, câtă vreme Hristos fusese pe pământ, ucenicii nu doriseră alt ajutor. Numai când aveau să fie lipsiți de prezența Lui aveau să simtă nevoia după Duhul, și atunci El urma să vină.

Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc și deci independent de acesta. Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie prezent personal peste tot. De aceea, era spre binele lor ca El să meargă la Tatăl și să trimită Duhul Sfânt ca succesor pe pământ. Nimeni nu mai putea avea un avantaj din cauză că se găsea într-un anumit loc sau pentru că avea legătură personală cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în legătură cu toți. În sensul acesta, El urma să fie mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălțat.“ – Ibid.

c. Ce promisiune a lui Dumnezeu urmează să fie împlinită din nou în timpul sfârșitului, într-o măsură mai mare decât a fost în timpul apostolilor? Ioel 2:28-31; Osea 6:3.

Ioel 2:28-31: „După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa vise, și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea. Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pământ: sânge, foc și stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric, și luna, în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.“

Osea 6:3: „Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El Se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară care udă pământul!”

„Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui Dumnezeu, decât a marcat-o începutul ei.“ – Tragedia veacurilor, p. 611 (cap. 38 – Ultima avertizare).

Miercuri 29 mai

4. BOTEZUL DE CARE TOȚI AU NEVOIE

a. Explicați botezul complet, [care e] necesar pentru mântuire. Marcu 1:7, 8; Ioan 3:3, 5.

Marcu 1:7, 8: „Ioan propovăduia și zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălțămintei. Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Ioan 3:3, 5: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” ...Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.“

„Atmosfera din biserică este atât de rece... Căldura dragostei lor dintâi a înghețat și, dacă nu vor fi curățați prin botezul Duhului Sfânt, dacă nu se vor pocăi și nu se vor întoarce la faptele lor dintâi, sfeșnicul lor va fi mutat de la locul lui.“ – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, pp. 167, 168 (cap. 6 – Nevoia omenească și ajutorul divin).

b. De ce mulți creștini au dificultăți în a împlini jurămintele făcute la botezul lor în apă? Evrei 5:11, 12; 6:1, 2.

Evrei 5:11, 12: „Asupra celor de mai sus avem multe de zis și lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-ați făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.”

Evrei 6:1, 2: „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică.“

„Sunt mulți aceia care nu dau dovadă hotărâtă că sunt credincioși legământului lor, făcut la botez. Zelul lor e răcit prin formalism, ambiție lumească, mândrie și iubire de sine.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 155 (secț. – Credincioșie în reforma sanitară).

„Cât de mult au nevoie lucrătorii de un botez al Duhului Sfânt, ca să poată deveni adevărați misionari pentru Dumnezeu.“ – Sfaturi pentru lucrarea Școlii de Sabat, p. 155 (subcap. Nevoia de consacrare a lucrătorilor din școala de Sabat).

„Lucrarea noastră astăzi este de a supune sufletele noastre Domnului Hristos, ca să putem fi pregătiți pentru timpul de înviorare de la fața Domnului nostru – pregătiți pentru botezul cu Duhul Sfânt.“ – Evanghelizarea, p. 702 (secț. – Ocazia timpului prezent).

c. Doar cine poate curăța conștiința noastră pentru a face ca jurămintele noastre de botez să fie „un răspuns al unei conștiințe bune față de Dumnezeu”? Comparați 1 Petru 3:21 cu Evrei 9:14; Romani 8:9, 10.

1 Petru 3:21: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățare de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.“ (în engl: „...mărturia unei conștiințe curate înaintea lui Dumnezeu”).

Evrei 9:14: „cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăța cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui Viu!“ (în engl.: „voi curăța conștiința voastră de faptele moarte...”)

Romani 8:9, 10: „Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.“

„[Lucrul] de care avem nevoie este o conștiință înviorată de Duhul lui Dumnezeu; pentru mulți, conștiința a fost amorțită prin îngăduința față de păcat și necredință. Trebuie să știm ce înseamnă religia și să realizăm că trebuie să avem o legătură vie cu Dumnezeul cerului.“ – The Signs of the Times, 25 iulie 1892.

„Cine altcineva decât Duhul Sfânt prezintă înaintea minții standardul moral al neprihănirii și convinge de păcat și produce o întristare după voia lui Dumnezeu, care lucrează pocăința de care nu trebuie să se căiască, și inspiră exercitarea credinței în Cel care este singurul ce poate mântui de toate păcatele.“ – Solii Alese, vol. 3, pp. 137, 138 (19: Întruparea).

Joi 30 mai

5. DIRIJÂND GÂNDURILE NOASTRE

a. Unde ne îndreaptă din nou atenția Petru pentru a ne conduce la mântuire? 1 Petru 3:21 (ultima parte), 22; Evrei 8:1.

 1 Petru 3:21 u.p., 22: „ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălțat la cer și Și-a supus îngerii, stăpânirile și puterile.“

Evrei 8:1: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri.“

„[Domnul Isus] șade la dreapta lui Dumnezeu și primește onoare supremă ca Dumnezeu, gloria pe care o avea înainte de întemeierea lumii. El împarte darurile Sale tuturor celor care, prin credință, le vor revendica... Avem un depozit inepuizabil, un ocean de iubire în Dumnezeul mântuirii noastre.“ – That I May Know Him, p. 338.

„El S-a ridicat din mormânt învăluit într-un nor de îngeri, într-o putere și glorie minunată – divinitatea și umanitatea unite. A cuprins în mâna Sa lumea asupra căreia Satan pretindea că domnește ca teritoriu său legal, și prin lucrarea Sa minunată de a-Și da viața, El a restabilit pentru întreaga rasă umană favoarea lui Dumnezeu.

Să nu ia nimeni poziția limitată, îngustă, că vreuna dintre lucrările omului ar putea ajuta în cea mai mică măsură să stingă datoria păcatului său. Aceasta este o înșelăciune fatală. Dacă vreți să înțelegeți, aceasta, trebuie să încetați disputa asupra ideilor voastre preferate, și cu inimi umile să examinați ispășirea. Această problemă este atât de slab înțeleasă încât mii și mii care pretind a fi fii ai lui Dumnezeu sunt copii ai celui rău, pentru că se bizuie pe propriile lor fapte. Dumnezeu a cerut întotdeauna fapte bune, legea o cere, dar pentru că omul s-a așezat în păcat, unde faptele bune ale sale nu au valoare, doar dreptatea lui Isus poate să ajute. Hristos poate să mântuiască pe deplin pentru că trăiește totdeauna pentru a mijloci pentru noi. Tot ce poate face omul spre propria sa mântuire este să accepte invitația... Nu poate fi comis de om niciun păcat pentru care să nu fi fost făcută plata pe Golgota. Astfel, crucea, în apeluri serioase, oferă în mod continuu păcătosului o ispășire temeinică.“ – Solii Alese, vol. 1, p. 343 (52: Hristos, marele nostru preot).

Vineri 31 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum pot găsi o bucurie mai mare vorbind și gândindu-mă la Isus și Cuvântul Său?

2. Care este dovada lucrării Duhului Sfânt în mine?

3. Ce ar putea îmbunătăți măsura în care Duhul Sfânt să mă folosească în slujire?

4. Cum pot experimenta botezul Duhului Sfânt în măsură deplină?

5. Ce ne face prea des să pierdem din vedere pe Isus și astfel să pierdem credința?