Lecția 6. Mărturisind lumii

TEXT DE MEMORAT: „Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști.“ (1 Petru 2:15).

„Cununa lui Hristos trebuie să fie înălțată mai presus de diademele potentaților pământului.“ – Faptele apostolilor, p. 68 (cap. 6 – La poarta templului).

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 1 pp. 358-361 (cap. 69 – Răzvrătirea).

Duminică 5 mai

1. EVITÂND CEEA CE SE LUPTĂ ÎMPOTRIVA SUFLETULUI

a. Care este una dintre cele mai importante și totuși cea mai provocatoare dintre bătăliile fiecărui peregrin? 1 Petru 2:11; 1 Ioan 2:15, 16.

1 Petru 2:11: „Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul.“

1 Ioan 2: 15,16: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.“

„Apostolul Petru a înțeles relația dintre minte și trup și și-a înălțat glasul avertizând pe frații săi: ‚Preaiubiților, vă rog ca pe niște străini și călători, să vă abțineți de la poftele trupești, care se războiesc cu sufletul’ Mulți consideră acest text ca un avertisment doar împotriva desfrânării; dar are o înțelegere mai amplă. Interzice orice satisfacere vătămătoare a apetitului sau pasiunii. Orice apetit pervertit devine o poftă care ne atacă. Apetitul ne-a fost dat într-un scop bun, nu pentru a deveni un slujitor al morții prin pervertire și astfel să se degradeze în ‚poftele care fac război sufletului.’..

Puterea ispitei spre îngăduirea apetitului poate fi măsurată doar prin suferința inexprimabilă a Răscumpărătorului nostru în acel post lung în pustiu. El știa că indulgența față de apetitul pervertit ar amorți percepțiile omului, astfel încât lucrurile sacre nu ar putea fi distinse... Dacă puterea apetitului îngăduit a fost atât de puternică asupra omenirii, încât Fiul divin al lui Dumnezeu, în locul omului, a trebuit să îndure un post de aproape șase săptămâni pentru a rupe această încătușare, ce lucrare stă în fața creștinului! Cu toate acestea, oricât de mare ar fi lupta, el poate birui. Cu ajutorul acelei puteri divine... el, de asemenea, poate avea succes deplin în războiul său cu răul și în cele din urmă poate purta coroana victoriei în Împărăția lui Dumnezeu.“ – Dietă și Hrană, pp. 166, 167 (cap. Apelul lui Petru).

Luni 6 mai

2. PREDICÂND PRIN FAPTE BUNE

a. De ce sunt toți creștinii adevărați percepuți ca străini și chiar ca dușmani ai acestei lumi? 1 Petru 2:12; 1 Corinteni 1:18, 23; 2:14.

1 Petru 2:12: „Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.“

1 Corinteni 1:18, 23; 2:14: „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu... dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri, o nebunie;... (2:14)Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.“

„Printre ascultătorii săi (ai lui Pavel) dintre iudei erau mulți care aveau să se mânie din pricina soliei pe care el era pe cale să o vestească. În aprecierea grecilor, cuvintele lui aveau să apară ca o deplină nebunie. El avea să fie privit ca un om slab la minte pentru că încerca să arate cum putea crucea să aibă vreo legătură cu înălțarea sau mântuirea omenirii.

Dar pentru Pavel crucea era obiectul de cel mai mare interes.“ – Faptele apostolilor, p. 245 (cap. 24 – Corint).

„Spiritul lumii nu este astăzi mai mult în armonie cu spiritul lui Hristos față de cum era pe vremuri, iar aceia care predică Cuvântul lui Dumnezeu în curăția lui nu vor fi primiți mai bine astăzi, decât atunci. Formele împotrivirii față de adevăr s-ar putea să se schimbe, vrăjmășia ar putea fi mai puțin evidentă, deoarece este mai subtilă; dar există totuși aceeași dușmănie și se va manifesta până la sfârșitul timpului.“ – Tragedia Veacurilor, p.144 (cap. 7– Despărțirea lui Luther de Roma).

b. Spre ce anume indică Petru ca fiind cea mai bună tehnică în predicarea Evangheliei și în abordarea „ignoranței oamenilor nebuni”? 1 Petru 2:12, 15.

1 Petru 2:12, 15: „Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării... Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști.“

„Predicatorii și învățătorii noștri trebuie să reprezinte iubirea lui Dumnezeu față de o lume pierdută. Cu inima plină de duioșie să se rostească cuvântul adevărului. Toți cei greșiți trebuie să fie tratați cu bunătatea lui Hristos. Dacă aceia pentru care lucrați nu pricep de îndată adevărul, nu-i mustrați, nu-i criticați și nu-i condamnați. Aduceți-vă aminte că voi trebuie să-L reprezentați pe Hristos în smerenia, blândețea și iubirea Lui. Trebuie să ne așteptăm că vom întâmpina necredință și împotrivire. Adevărul a avut totdeauna de dat piept cu aceste elemente. Dar chiar dacă aveți de întâmpinat cea mai dârză împotrivire, nu condamnați pe împotrivitorii voștri...

Voi trebuie să vă purtați cu blândețe față de cei prinși în rătăcire, căci n-ați fost oare și voi recent în orbire în păcatele voastre? Și având în vedere răbdarea lui Hristos față de voi, n-ar trebui ca voi să fiți gingași și răbdători față de alții? Dumnezeu ne-a dat multe îndemnuri de a manifesta multă blândețe față de aceia care ni se împotrivesc, pentru ca nu cumva să influențăm un suflet într-o direcție rea.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 120, 121. (secț. – Întâmpinarea opoziției).

Marți 7 mai

3. SUPUNERE CREȘTINĂ

a. Descrieți atitudinea pe care ar trebui să o avem față de autoritățile civile și față de legile țării. 1 Petru 2:13-17.

1 Petru 2:13-17: „Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!“

„Apostolul prezintă în chip lămurit atitudinea pe care credincioșii trebuie să o aibă față de autoritățile civile: „Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești” – Faptele apostolilor, p. 522 (cap. 51 – Un subpăstor credincios).

b. Dați exemple despre ce ar trebui făcut în cazurile în care legea țării intră în conflict cu legea lui Dumnezeu – și cu ce atitudine. Faptele Apostolilor 5:29; Exod 1:15-17; Daniel 6:7-10, 21, 22.

Faptele Apostolilor 5:29: „Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!“

Exod 1:15-17: „Împăratul Egiptului a poruncit moașelor evreilor, numite una Șifra, și cealaltă Pua, și le-a zis: „Când veți împlini slujba de moașe pe lângă femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă este băiat, să-l omorâți; iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască.” Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.“

Daniel 6:7-10, 21, 22: „Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca și oprirea. Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte... Și Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”

„Am văzut că de fiecare dată este de datoria noastră să ne supunem legilor țării noastre, atâta timp cât nu intră în conflict cu legea mai înaltă pe care Dumnezeu a rostit-o cu glas tare pe Sinai.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 361 (cap. 69 – Răzvrătirea).

„Nu ni se cere să sfidăm autoritățile. Cuvintele noastre, fie ele vorbite, fie scrise, ar trebui să fie cumpănite cu grijă, ca nu cumva să... dăm aparența că suntem împotriva legii și ordinii. Noi nu trebuie să spunem sau să facem ceva care ne-ar închide în mod necesar calea. Noi trebuie să mergem înainte în Numele lui Hristos, apărând adevărurile ce ne-au fost încredințate. Dacă oamenii ne opresc să facem această lucrare, atunci le putem spune, așa cum au spus și apostolii.“ – Faptele apostolilor, p. 69 (cap. 6 – La poarta templului).

„Cel care are Legea lui Dumnezeu scrisă în inima lui va asculta mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni... Înțelepciunea și autoritatea Legii divine sunt supreme.“

„Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu, care reprezintă comoara Lui specială, nu se poate angaja în acest război greu de înțeles [războiul civil american 1861-1865], pentru că acesta se opune tuturor principiilor credinței lor. În armată, ei nu pot da ascultare adevărului și, în același timp, și cerințelor ofițerilor lor. Aceasta ar însemna o continuă violare a conștiinței.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 361 (cap. 69 – Răzvrătirea).

c. Dacă suntem „slujitori” la locul nostru de muncă, ce tip de lucrători ar trebui să fim? 1 Petru 2:18; Coloseni 3:23.

1 Petru 2:18: „Slugilor, fiți supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit.“

Coloseni 3:23: „Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.“

„Există știință în cel mai umil tip de muncă și dacă toți ar privi-o astfel, ar vedea noblețe în munca lor.“ – Principii fundamentale ale educației creștine, p. 315 (subcap. Lucrarea și educația).

Miercuri 8 mai

4. SUFERIND PE NEDREPT

a. Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de cei care ne maltratează, ne jignesc, ne disprețuiesc sau ne batjocoresc? 1 Petru 2:19, 20; Romani 12:19-21.

1 Petru 2:19, 20: „Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar, dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.“

Romani 12:19-21: „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.“

„Nu ne putem permite să ne înfierbântăm din pricina vreunui rău, real sau presupus, pe care ni-l va fi făcut cineva. Eul este vrăjmașul de care trebuie să ne temem cel mai mult. Nicio formă de viciu nu are un efect mai distrugător asupra caracterului ca pasiunea omenească ce nu se află sub controlul Duhului Sfânt. Nici o biruință pe care o putem dobândi nu va fi atât de prețioasă ca aceea asupra eului.“

„Nu ar trebui să permitem ca simțămintele noastre să fie rănite cu ușurință. Noi ar trebui să trăim nu pentru a ne apăra simțămintele sau reputația noastră, ci pentru a salva suflete... Orice ar putea gândi alții despre noi și orice ne-ar putea face, nu trebuie să ne tulbure unirea cu Hristos...“

„Nu plătiți cu aceeași monedă. Atât cât depinde de voi, îndepărtați orice cauză a unei înțelegeri greșite. Evitați ceea ce pare rău. Faceți tot ce stă în puterea voastră – fără să jertfiți principiile – pentru a-i împăca pe alții...“

„Dacă vi se spun cuvinte nerăbdătoare, nu dați niciodată un răspuns în același spirit.“ – Divina vindecare, pp. 485, 486 (secț. – În contact cu alții).

b. De ce permite Dumnezeu să suferim din cauza oamenilor cruzi și răi? Matei 5:11, 12, 43-48.

Matei 5:11, 12, 43-48: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi. ...Ați auzit că s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.“

„Tainica lucrare a providenței, care îngăduie ca cel drept să sufere persecuția din mâna celor răi, a fost o cauză de mare nedumerire pentru mulți care sunt slabi în credință. Unii sunt gata să părăsească chiar încrederea lor în Dumnezeu, deoarece El îngăduie celor mai josnici oameni să prospere, în timp ce cei mai buni și mai curați sunt apăsați și chinuiți de puterea lor crudă. Cum, întreabă ei, poate Acela care este drept și milos și care este nemărginit în putere să îngăduie o așa nedreptate și apăsare? Aceasta este o problemă care nu ne privește pe noi. Dumnezeu ne-a dat dovezi îndestulătoare cu privire la iubirea Sa și nu trebuie să ne îndoim de bunătatea Sa atunci când nu putem înțelege lucrările providenței Sale...“

„[Dumnezeu] nu-i uită și nici nu-i neglijează pe copiii Săi; dar îngăduie celor nelegiuiți să descopere adevăratul lor caracter, pentru ca niciunul din aceia care doresc să facă voia Sa să nu fie amăgit cu privire la ei. Mai mult, cei neprihăniți sunt puși în cuptorul necazurilor, ca și ei să fie curățiți.“ – Tragedia veacurilor, pp. 47, 48 (cap. 2 – Persecuțiile din primele veacuri).

Joi 9 mai

5. URMÂND EXEMPLUL

a. După încurajarea creștinilor să întâmpine cu bucurie necazurile și persecuțiile, ce aduce Petru ca cel mai puternic argument pentru a face acest lucru? 1 Petru 2:21-24.

1 Petru 2:21-24: „Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.“

„Isus a suferit pentru noi mai mult decât poate fi făcut să sufere oricare dintre urmașii Săi, datorită cruzimii oamenilor nelegiuiți. Aceia care sunt chemați să sufere chinul și moartea de martir nu fac decât să calce pe urmele scumpului Fiu al lui Dumnezeu.“ – Tragedia veacurilor, pp. 47 (cap. 2 – Persecuțiile din primele veacuri).

b. Ce ilustrație încurajatoare aduce apostolul la sfârșitul gândurilor sale despre cum ar trebui să ne confruntăm cu necazurile? 1 Petru 2:25, Ioan 10:11.

1 Petru 2:25: „Căci erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.“

Ioan 10:11: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.“

„Hristos este înfățișat ca umblând și căutând oaia pierdută. Iubirea Lui e ceea ce ne înconjoară și ne aduce înapoi la staul. Iubirea Lui este aceea care ne oferă privilegiul de a sta împreună cu El în locurile cerești.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 479 (secț. – Cerințele răscumpărării).

„Lucrătorii noștri – pastori, educatori, medici, directori – trebuie să nu uite că li se cere să coopereze cu Isus... Ei trebuie să nutrească un simțământ constant al iubirii Mântuitorului, al capacității Sale, al vegherii și blândeții Lui. Ei trebuie să-L considere păstorul și preotul sufletelor lor. Atunci vor avea simpatia și sprijinul îngerilor din cer. Hristos va fi bucuria și cununa fericirii lor. Inima le va fi condusă de Duhul Sfânt și vor avea o cunoaștere a adevărului pe care creștinii cu numele nu o pot obține niciodată.“ – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 284 (cap. 38 – Cuvinte de sfat).

Vineri 10 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum pot fi eliberat de robia apetitului și a viciilor?

2. Ce va face viața mea o mărturie vie a puterii Evangheliei?

3. Care sunt câteva modalități prin care pot manifesta mai bine ascultarea față de autorități?

4. Când sunt acuzat fals sau chiar bruscat, care ar trebui să fie răspunsul meu?

5. Ce mă va face cu adevărat dispus să sufăr pentru Isus?