Lecția 12. Un apel către conducătorii bisericii

TEXT DE MEMORAT: „Smeriți-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.“ (1 Petru 5:6).

„Nu toți cei care se află în poziții reprezentative sunt niște creștini nobili. Predomină un spirit care caută să stăpânească asupra celorlalți.“ – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 260 (cap. 10: Metode, principii și motive corecte).

Studiu recomandat: Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 347-359 (cap. 14: Apeluri pentru adevăr și credincioșie).

Duminică 16 iunie

1. O EXPERIENȚĂ DE CARE ARE NEVOIE FIECARE LIDER

a. Când a devenit apostolul Petru un pastor adevărat, gata să aibă grijă de sufletele altora? Matei 26:75; Ioan 21:15-17; 1 Petru 5:1.

Matei 26:75: „Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.“

Ioan 21:15-17: „După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.” I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele.” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele!“

1 Petru 5:1: „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită.“

„Petru L-a tăgăduit pe Omul durerii... Dar după aceea s-a pocăit și s-a reconvertit. El a avut o căință sinceră și s-a predat din nou Mântuitorului său... În acel moment, era pregătit să arate milă față de cei ispitiți. El fusese smerit și putea arăta compasiune față de cei slabi și greșiți. Putea să-i atenționeze și să-i avertizeze pe cei îngâmfați și era apt să-i întărească pe frații săi.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p.416 (secț. – Individualismul).

b. Similar, ce experiență trebuie să aibă fiecare pastor și lider de biserică în zilele noastre? Ioan 3:1-3.

Ioan 3:1-3: „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

„Nicodim a fost convertit ca rezultat al acestei întâlniri. Cuvintele lui Hristos li se adresează în aceeași măsură celor ce sunt președinți ai conferințelor, prezbiterilor bisericii și celor care se află în poziții oficiale în instituțiile noastre: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 369 (cap. 14 – Apeluri pentru adevăr și credincioșie).

„Puterea de convertire a lui Dumnezeu trebuie să vină asupra inimii pastorilor, altfel, vor trebui să-și caute altă ocupație...

„Dacă pastorii nu sunt niște oameni convertiți, bisericile vor fi bolnăvicioase și pe moarte.“ – Evanghelizarea, p. 643 (secț. – Darul culturii și al bunătății).

Luni 17 iunie

2. ÎNDEMNÂND CU AUTORITATE

a. Ce trebuie să ia în considerare biserica înainte de a chema o persoană în slujire și ce trebuie să ia în considerare cel chemat înainte de a accepta chemarea? 1 Petru 5:2 (prima parte).

1 Petru 5:2 p.p.: „păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră.“

„Dumnezeu a arătat în mod repetat că nu ar trebui încurajate pentru lucrare persoane pentru care nu există dovada de netăgăduit a faptului că El i-a chemat. Dumnezeu nu va încredința povara turmei Sale unor persoane necalificate. Cei pe care Dumnezeu îi cheamă trebuie să fie oameni cu o adâncă experiență, oameni încercați și cu o judecată sănătoasă, oameni care vor îndrăzni să mustre păcatul în spiritul blândeții, oameni care înțeleg cum trebuie să hrănească turma.“ –Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 209 (cap. 38 – Greșeli în dietă).

„Aceia care acceptă responsabilitatea de sfătuitor și toți cei care se ocupă de sufletul omenesc... nu vor fi niciodată mai înțelepți, până când nu vor ajunge să aibă o părere mai umilă cu privire la ei înșiși... Această schimbare ar trebui să aibă loc în orice persoană, înainte de a accepta o poziție de conducător în lucrarea sfântă a lui Dumnezeu.“ – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 370, 371 ( cap. 14 – Apeluri pentru adevăr și credincioșie).

b. Despre ce pericol i-a avertizat Petru pe cei ce lucrează în via Domnului? 1 Petru 5:2 (a doua jumătate).

1 Petru 5:2 (a doua jumătate): „Nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine.“

„Dorința de a obține venituri mari, cu hotărârea de a-i priva pe alții de drepturile care le-au fost acordate de Dumnezeu, își are originea în mintea lui Satan... Se poate acorda doar puțină încredere celor care au căzut în această capcană, cu excepția cazului în care sunt complet convertiți și reînnoiți.“ – Ibid, p. 393 ( cap. 15 – Slujitorul lui Dumnezeu).

„Bărbații din poziții de răspundere trebuie să privească mijloacele pe care le administrează ca fiind proprietatea lui Dumnezeu și să le folosească într-un mod econom...

Răspunderea de a folosi și cheltui banii Domnului nu trebuie lăsată pe seama unui singur om. Trebuie să se dea socoteală pentru fiecare dolar cheltuit. Banii lui Dumnezeu trebuie folosiți la timpul potrivit și la locul potrivit.“ – Lucrarea misionară medicală, p. 165 (secț. – Administrarea sanatoriilor).

c. Deși lucrul pentru Domnul nu este o carieră bine plătită, ce ar trebui luat în considerare de către biserică? 1 Timotei 5:17, 18.

1 Timotei 5:17, 18: „Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; și: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.”

„Fiecare lucrător în instituțiile noastre ar trebui să primească o compensație corectă. Dacă lucrătorii primesc salarii potrivite, au satisfacția de a face donații pentru cauză. Nu este corect ca unii să primească o sumă mare, iar alții, care fac muncă esențială și cu credincioșie, foarte puțin.“ – The Publishing Ministry, p. 239.

Marți 18 iunie

3. NECESITATEA UNEI ATITUDINI MAI UMILE

a. Care este principala cauză a problemelor dintre frații care ocupă poziții cu mare responsabilitate? 1 Petru 5:3; 3 Ioan 9.

1 Petru 5:3: „Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțire, ci făcându-vă pilde turmei.“

3 Ioan 9: „Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi.“

„Spiritul de dominare se extinde la președinții conferințelor noastre. Dacă un om este încântat de propria putere și caută să domine asupra fraților săi, considerând că este învestit cu autoritatea de a-și impune voința, cea mai bună și singura măsură este să fie îndepărtat, altfel se va face mult rău, iar el își va pierde propriul suflet și va pune în pericol și sufletele altora.“ – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 362 (cap. 14: Apeluri pentru adevăr și credincioșie).

b. Ce apel se adresează tuturor liderilor și prezbiterilor locali ai bisericii, care dacă este urmat, va preveni mândria și spiritul de înălțare de sine între frații aflați în poziții mai înalte? 1 Petru 5:2 (prima parte); 1 Corinteni 6:2-5.

1 Petru 5:2 p. p.: „păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu.“

1 Corinteni 6:2-5: „Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia? Deci când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi puneți judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate?“

„Mi-a fost arătat că este o mare greșeală a presupune că acei care se află în poziții de răspundere deosebită la Battle Creek au o înțelepciune mult superioară înțelepciunii oamenilor obișnuiți...

Mulți s-au obișnuit să scrie sau să ceară sfaturi și îndrumări atunci când ajung în locuri dificile. Însă este o greșeală ca acei care sunt puși în poziții de răspundere în diferitele noastre instituții să depindă de oameni... O experiență slabă și deficitară va fi soarta celor care sunt educați să depindă în totalitate de alții.“

„Oare oamenii de la Battle Creek trebuie să fie priviți ca și când ar avea o înțelepciune infinită?“ – Ibid., pp. 374, 375.

„Nu așteptați puterea de la cei aflați în poziții înalte de răspundere, deoarece tocmai ei sunt cei aflați în pericolul de a considera că poziția lor este dovada unei puteri speciale din partea lui Dumnezeu. Bisericile noastre sunt slabe, pentru că membrii sunt învățați să aștepte și să depindă de resursele omenești. Mii de dolari sunt cheltuiți inutil, pentru ca niște oameni cu puteri limitate să călătorească din loc în loc, în scopul de a rezolva dificultăți minore.“ – Ibid., p. 380.

c. Ce ar permite lucrătorilor cu mai puțină experiență să obțină o înțelegere mai bună a succesului? Dați un exemplu în care lipsa acestui lucru a provocat un eșec. 1 Petru 5:5 p.p.; 1 Împărați 12:6-8, 16; Luca 6:39.

1 Petru 5:5 p.p.: „Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni.“

1 Împărați 12:6-8: „Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieții lui, și a zis: „Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia?” Și iată ce i-au zis ei: „Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer și dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îți vor sluji pe vecie.” Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii și s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el și care erau împrejurul lui.“

Luca 6:39: „Le-a spus și pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?“

„Tinerii pot exercita o puternică influență dacă vor renunța la mândria și egoismul lor și se vor consacra lui Dumnezeu.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 485 (cap. 83: Reforma în îmbrăcăminte).

„Tinerii să fie încurajați să cultive un spirit dispus să învețe, astfel încât să poată beneficia de eforturile celor care încearcă să îi ajute.“ – The Youth’s Instructor, 31 august 1893.

Miercuri 19 iunie

4. EXEMPLUL DE MODESTIE AL LUI PETRU

a. Cum știm că o convertire sau experiență autentică cu Domnul într-un singur moment nu este suficientă pentru un pastor – sau orice credincios? 2 Corinteni 13:5; Evrei 3:13.

2 Corinteni 13:5: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.“

Evrei 3:13: „Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.“

„Când cu o ocazie mai târziu Petru a vizitat Antiohia, el a câștigat încrederea multora prin purtarea sa prudentă față de convertiții dintre Neamuri. Pentru o vreme, el s-a purtat potrivit luminii date din cer. El a învins atât de mult prejudecata firească, încât a stat chiar la masă cu convertiții dintre Neamuri. Însă, când unii dintre iudeii care țineau cu strășnicie la legea ceremonială au venit de la Ierusalim, în mod neînțelept Petru și-a schimbat atitudinea față de convertiții dintre păgâni... Descoperirea acestor slăbiciuni din partea acelor care fuseseră respectați și iubiți ca frați conducători, a lăsat o impresie foarte dureroasă în mințile credincioșilor dintre Neamuri. Biserica era amenințată de dezbinare.“ – Faptele Apostolilor, pp. 197, 198 (cap. 19 – Iudei și neamuri).

b. Când o greșeală sau comportamentul unui predicator, lucrător biblic sau lider al bisericii aduce amărăciune sau confuzie pe față în biserică, cum trebuie să fie mustrați? Galateni 2:14; 1 Timotei 5:20.

Galateni 2:14: „Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în fața tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca Neamurile, și nu ca iudeii, cum silești pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?”

1 Timotei 5:20: „Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă frică.“

c. Care ar trebui să fie atitudinea unui lider convertit când este mustrat în public? 1 Petru 5:5 (a doua parte), 6; Iacov 5:16.

1 Petru 5:5 (a doua parte), 6: „Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.” Smeriți-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.“

Iacov 5:16: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele (engl. greșelile) și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.“

„Pavel, care a văzut influența nimicitoare a răului făcut bisericii prin purtarea fățarnică a lui Petru, l-a mustrat pe față pentru ascunderea adevăratelor sale sentimente. În fața bisericii, Pavel l-a întrebat pe Petru...

Petru a văzut greșeala în care căzuse și a căutat de îndată să îndrepte răul pe care-l săvârșise, atât cât îi stătea în putere. Dumnezeu, care cunoaște sfârșitul de la început, i-a îngăduit lui Petru să-și dea pe față slăbiciunea caracterului său, pentru ca încercatul apostol să vadă că în sine însuși nu era nimic cu care să se mândrească. Chiar cel mai bun dintre oameni, dacă este lăsat [să acționeze] singur, va greși în judecata sa.“

„Istoria acestei abateri de la dreptele principii stă ca o solemnă avertizare pentru bărbații ce se găsesc în locuri de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu... Cu cât sunt mai mari răspunderile puse asupra uneltei omenești și cu cât sunt mai mari ocaziile lui de a porunci și a supraveghea, cu atât mai mult va produce vătămare.“ – Ibid., pp. 198, 199.

Joi 20 iunie

5. ÎNCURAJARE PENTRU LUCRĂTORII ISTOVIȚI

a. Care este adesea o cauză de descurajare în viața unui slujitor al Evangheliei? 1 Petru 5:5 (ultima parte).

1 Petru 5:5 (ultima parte): „Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.”

„Avem prea mulți pastori sensibili, care sunt firavi în experiență, deficienți în ce privește calitățile creștine, cărora le lipsește consacrarea și se descurajează cu ușurință... În această lucrare este nevoie de bărbați care să nu murmure și să se plângă de greutăți sau încercări, știind că aceasta este o parte a moștenirii pe care le-a lăsat-o Hristos. Ei ar trebui să fie dispuși să iasă din tabără, să rabde batjocura și să poarte poverile ca niște buni soldați ai lui Hristos.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 423 (secț. – Individualismul).

b. Când Satan încearcă să ne descurajeze arătându-ne problemele din biserică, de ce promisiune ar trebui să ne prindem? 1 Petru 5:4, 7.

1 Petru 5:4, 7: „Și când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei... Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi.“

„Nimic să nu ne împiedice să-I adresăm rugăciunile noastre în Numele lui Isus, cu încrederea fermă că Dumnezeu ne ascultă și ne va răspunde. Să aducem greutățile noastre înaintea lui Dumnezeu, umilindu-ne înaintea Sa. Noi avem de îndeplinit o mare lucrare și, chiar dacă avem privilegiul de a ne sfătui unii cu alții, trebuie să fim foarte siguri că urmăm sfatul lui Dumnezeu în toate privințele, deoarece El nu ne va duce niciodată în rătăcire. Să nu ne sprijinim pe brațul omenesc. Dacă o vom face... necredința se va strecura [în sufletul nostru] și credința se va stinge.“ – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 487 (cap. 18: Principii vitale cu privire la relațiile din biserică).

„Spiritul adevăratului păstor este un spirit al tăgăduirii de sine. El se pierde din vedere pe sine pentru ca să poată îndeplini lucrarea lui Dumnezeu... Conlucrând cu Marele Purtător de Poveri, el împărtășește suferințele lor, îi mângâie în necazurile lor, potolește foamea sufletului lor și le câștigă inimile pentru Dumnezeu.“ – Faptele apostolilor, p. 527 (cap. 51 – Un subpăstor credincios).

Vineri 21 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când a fost ultima oară când am plâns pe genunchi la piciorul crucii?

2. Cred cumva că dacă obțin o poziție mai înaltă, pot face mai mult pentru Domnul?

3. De ce nu ar trebui să îmi intre în minte dorința de a obține o poziție mai înaltă în biserică?

4. Care este atitudinea mea față de cei care îmi arată greșelile?

5. Pe cine consider vinovat pentru momentele mele de descurajare?