Lecţia 11. Ultimul vrăjmaş

„Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.” (1 Corinteni 15:26).

„Durerea nu poate exista în atmosfera cerului. Nu vor mai fi lacrimi, nici cortegii funerare, nici semne ale tristeţii.” – Marea luptă, pag. 676 engl.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 531-550 engl.

Duminică 6 decembrie
1. ORIGINEA MORŢII ŞI PRIMA MARE MINCIUNĂ

a. Cu ce a fost asociată prima menţionare biblică a morţii? Genesa 2:17. Ce minciună a fost spusă de şarpe în conversaţia care a avut loc la acest pom? Genesa 3:1-4.

Gen 2:17
17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Gen 3:1-4
1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” 4 Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri."

„Singurul care i-a promis lui Adam viaţă în neascultare a fost marele înşelător. Iar declaraţia şarpelui către Eva în Eden – ‚Hotărât că nu veţi muri’ (Genesa 3:4) – a fost prima predică ţinută vreodată despre nemurirea sufletului. Totuşi, această declaraţie, bazându-se numai pe autoritatea lui Satan, răsună de la amvoanele creştinătăţii şi este primită de majoritatea omenirii la fel de repede cum a fost primită de primii noştri părinţi. Sentinţa divină: ‚Sufletul care păcătuieşte va muri’ (Ezechiel 18:20) este făcută să însemne: Sufletul care păcătuieşte nu va muri, ci va trăi veşnic. Nu putem decât să ne mirăm de orbirea ciudată care îi face pe oameni aşa de creduli când e vorba de cuvintele Satanei şi atât de necredincioşi cu privire la cuvintele lui Dumnezeu.” – Marea luptă, pag. 533 engl.

b. Când au fost ispitiţi să mănânce din acest pom, ce a făcut prima pereche? genesa 3:6. Care a fost rezultatul acestui păcat? Romani 5:12; 6:23.

Gen 3:6
6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Rom 5:12
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

Rom 6:23
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

„Este clar pentru toţi că plata păcatului nu este o nobilă independenţă şi viaţa veşnică, ci robie, ruină şi moarte.” – Idem., pag. 668 engl.

 

Luni 7 decembrie
2. NATURA MORŢII

a. Cum a unit Dumnezeu trupul şi respiraţia ca să dea viaţă primei persoane? genesa 2:7. Ce se întâmplă atunci când sufletul moare? Psalmii 146:4.

Gen 2:7
7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Ps 146:4
4 Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.

b. Ce control are omul asupra morţii? În ce stare intră el la moarte? Psalmii 6:5; 89:48; 115:17; Eclesiastul 8:8; 9:5.

Ps 6:5
5 Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?

Ps 89:48
48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? – (Oprire)

Ps 115:17
17 Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii,

Ecl 8:8
8 Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

Ecl 9:5
5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

„Pe greşeala fundamentală a nemuririi naturale se bazează învăţătura cu privire la starea de conştienţă în moarte – o învăţătură, care asemenea chinurilor veşnice, este opusă învăţăturilor Scritpurii, contrară raţiunii şi simţămintelor noastre de omenie. Conform credinţei populare, răscumpăraţii din cer au cunoştinţă de tot ce se petrece pe pământ, în mod deosebit în viaţa prietenilor pe care i-au lăsat în urmă. Dar cum se pot bucura morţii când ştiu necazurile celor vii, când sunt martori ai păcatelor comise de cei dragi lor şi când îi văd suferind toate durerile, dezamăgirile şi chinurile vieţii? Cât de mult se pot bucura de fericirea cerească aceia care plutesc deasupra prietenilor lor de pe pământ? Şi cât de revoltătoare este credinţa că, îndată ce suflarea părăseşte trupul, sufletul celui nepocăit este încredinţat flăcărilor iadului! Până la ce adâncimi de groază trebuie să se cufunde cei care îşi văd prietenii intrând în mormânt nepregătiţi, ca să intre într-o veşnicie de vai şi de păcat! Mulţi au fost aduşi la nebunie de acest gând chinuitor!” – Marea luptă, pag. 545 engl. (cap. 33).

c. Ce a spus Isus despre moarte? Matei 89:18, 19, 23, 24; Ioan 11:11-14.

Mat 9:18-19
18 Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.” 19 Isus S-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.

Mat 9:23-24
23 Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind, 24 le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.

Ioan 11:11-14
11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.” 12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. 14 Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.

„Hristos prezintă moartea ca pe un somn copiilor Săi credincioşi. Viaţa lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, iar până când va suna ultima trâmbiţă, cei care au murit vor dormi în El.” – Marea luptă, pag. 527 engl.

d. Cum a arătat apostolul petru că o persoană neprihănită nu merge la cer imediat ce moare? Faptele Apostolilor 2:29, 34.

Fapte 2:29
29 Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

Fapte 2:34
34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea."

 

Marţi 8 decembrie
3. MINCIUNA ŞARPELUI REPETATĂ

a. Cum au fost avertizaţi izraeliţii faţă de obiceiurile păgâne care implicau presupusa comunicare cu morţii? Leviticul 19:28; Deuteronomul 14:1.

Lev 19:28
28 Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.

Deut 14:1
1 Voi sunteţi copiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.

„Aproape toate formele magiei şi vrăjitoriei antice se bazau pe credinţa în comunicarea cu morţii. Cei care practicau actele necromanţiei, pretindeau că ei comunică cu spiritele plecate şi că obţin prin ele o cunoştinţă a evenimentelor viitoare… Aceeaşi credinţă în comunicarea cu morţii a fost piatra de căpătâi a idolatriei păgâne. Se credea că zeii păgânilor sunt spirite zeificate ale eroilor decedaţi. În felul acesta, religia păgână era o închinare la morţi… Zeificarea morţilor a deţinut un loc proeminent în aproape toate sistemele păgânismului aşa cum a deţinut şi presupusa comunicare cu morţii. Se credea că zeii îşi făceau de cunoscut voinţa lor oamenilor, şi că, atunci
când erau consultaţi, le dădea sfaturi. Aşa era caracterul faimoaselor oracole din Grecia şi Roma.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 684 engl.

b. Cum a fost condus regele Saul să caute sfat de la Satan sub înfăţişarea presupusului spirit al profetului mort? 1 Samuel 28:7-14.

1Sam 28:7-14
7 Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8 Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.” 9 Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce, dar, întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10 Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11 Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12 Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” 13 Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14 El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

c. Care ar trebui să fie perspectiva fiecărui închinător adevărat al viului Dumnezeu? Isaia 8:19, 20.

Isa 8:19-20
19 Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii? 20 La Lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

„Dacă oamenii ar fi dorit să primească adevărul atât de clar prezentat în Scripturi cu privire la natura omului şi starea celor morţi, ei ar vedea în pretenţiile şi manifestările spiritismului, lucrarea lui Satan cu putere, semne şi minuni mincinoase. Dar decât să cedeze libertatea atât de plăcută inimii de carne şi să renunţe la păcatele pe care le iubesc, mulţimile îşi închid ochii faţă de lumină şi merg drept înainte, fără să ţină seama de avertismente, în timp ce Satan îşi urzeşte cursele în jurul lor iar ei devin prada lui. ‚Pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi’, de aceea, ‚Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună’
(2 Tesaloniceni 2:10, 11).” – Marea luptă, pag. 559 engl.

 

Miercuri 9 decembrie
4. BIRUINŢA LUI HRISTOS ASUPRA MORŢII

a. Cine controlează viaţa şi moartea? psalmii 68:20; Apocalipsa 1:18. Deşi El ţine cheile morţii, ce a făcut Isus? Evrei 2:9; Faptele Apostolilor 2:24.

Ps 68:20
20 Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.

Apoc 1:18
18 Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Evr 2:9
9 Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

Fapte 2:24
24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

„În Hristos se află viaţa, iniţială, neîmprumutată şi nederivată. ‚Cine Îl are pe Fiul, are viaţa.’ (1 Ioan 5:12). Divinitatea lui Hristos este asigurarea pe care o are credinciosul în ce priveşte viaţa veşnică. ‚ Cine crede în Mine,’ a spus Isus, ‚chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?’ (Ioan 11:25, 26). Aici Isus priveşte spre timpul când va veni a doua oară. Atunci cei drepţi vor învia nesupuşi putrezirii, iar drepţii în viaţă vor fi înălţaţi la cer fără să vadă moartea… Prin cuvântul Său şi prin lucrările Sale El S-a declarat ca Autor al învierii. El care avea să moară în curând pe cruce stătea în picioare cu
cheile morţii, un cuceritor al mormântului, şi Şi-a declarat dreptul şi puterea de a da viaţa veşnică.” – Hristos, lumina lumii, pag. 530 engl.

b. Ce a făcut Isus cu moartea? 2 Timotei 1:10; Evrei 2:14, 15.

2Tim 1:10
10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Evr 2:14-15
14 Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15 şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.

„Întrebarea ‚Dacă omul moare, va trăi din nou?’ a primit răspuns. Purtând pedeapsa păcatului, coborând în mormânt, Hristos a luminat mormântul pentru toţi cei care mor în credinţă. Dumnezeu sub înfăţişare umană a adus viaţa şi nemurirea la lumină prin evanghelie. Murind, Isus a asigurat viaţa veşnică tuturor celor care cred în El. Murind, El l-a condamnat pe iniţiatorul păcatului şi al necredinţei ca să sufere pedeapsa păcatului – moartea veşnică.” – Testimonies, vol. 6, pag. 230 engl.

c. În contrast cu pedeapsa cu moartea, care este darul lui Dumnezeu? Romani 6:23; Ioan 3:16.

Rom 6:23
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Ioan 3:16
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

„Pentru credincios, Hristos este învierea şi viaţa. În Mântuitorul nostru, viaţa care a fost pierdută este restaurată; pentru că El are viaţa în Sine însuşi ca să-l învie pe cine doreşte El.” – Hristos lumina lumii, pag. 786, 787 engl.

„Toţi credincioşii care au trecut printr-o moarte naturală, au, prin împărtăşirea din trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu, viaţa veşnică în ei, care este viaţa lui Isus Hristos. Murind, Isus a făcut imposibil ca cei care cred în El să moară veşnic.” – Comentarii biblice, vol. 7, pag. 962 engl.

 

Joi 10 decembrie
5. MOARTEA NIMICITĂ

a. Ce se întâmplă după prima şi a doua înviere? Apocalipsa 20:4-15.

Apoc 20:4-15
4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. 5 Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. 6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani. 7 Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat 8 şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. 9 Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit. 10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. 11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. 13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. 14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

„La sfârşitul celor o mie de ani, Hristos… porunceşte morţilor răi să învie ca să-şi primească răsplata… Ce contrast faţă de cei care au avut parte de prima înviere! Cei drepţi erau îmbrăcaţi în tinereţe şi frumuseţe nemuritoare. Cei răi poartă urmele bolii şi ale morţii.” – Marea luptă, pag. 662 engl.

b. Ce se va întâmpla în cele din urmă cu toţi cei răi? Matei 13:40-42. Mai degrabă decât pedeapsa veşnică, ce vine asupra lor? Maleahi 4:1-3.

Mat 13:40-42
40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. 41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Mal 4:1-3
1 Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. 2 Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. 3 Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.

„Unii [dintre cei răi] sunt nimiciţi ca într-o clipă, în timp ce alţii suferă multe zile. Toţi sunt pedepsiţi ‚după faptele lor’ (Psalmii 28:4)… [Satan] este făcut să sufere nu numai pentru propria răscoală, ci şi pentru toate păcatele pe care i-a determinat pe cei din poporul lui Dumnezeu să le comită. Pedeapsa lui este de departe mai mare decât a celor pe care i-a înşelat. După ce au pierit toţi cei care au căzut prin amăgirile lui, el este încă în viaţă şi continuă să sufere. În flăcările curăţitoare, cei răi sunt în cele din urmă nimiciţi, şi rădăcină şi ramură – Satan rădăcina, urmaşii lui ramurile. Pedeapsa deplină a legii a fost aplicată; pretenţiile justiţiei au fost satisfăcute; iar cerul şi pământul, privind, declară neprihănirea lui Iehova.” – Idem., pag. 673 engl.

c. Ce se va întâmpla cu moartea însăşi? 1 Corinteni 15:26; Apocalipsa 21:4.

1Cor 15:26
26 Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

Apoc 21:4
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

 

Vineri 11 decembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum a fost introdusă moartea în această lume?
2. În ce stare intră omul după moarte?
3. Cum a fost perpetuată de-a lungul istoriei prima minciună a şarpelui?
4. Ce a făcut Hristos cu blestemul morţii?
5. De unde ştim că cei răi nu sunt lăsaţi să ardă veşnic?