Lecţia 5. Taina fărădelegii

„Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.” (2 Tesaloniceni 2:7).

„Apostolul Pavel, în cea de-a doua scrisoare către tesaloniceni, a prezis marea apostazie care avea să aibă ca rezultat al întemeierii puterii papalităţii... Chiar la acea dată timpurie, el a văzut strecurându-se în biserică rătăciri care aveau să pregătească calea pentru dezvoltarea papalităţii.” – Marea luptă, pag. 49 engl. (cap. 3).

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 49-61 engl. (cap. 3).

Duminică 25 octombrie
1. PERICOL PENTRU TURMĂ

a. Care este pericolul despre care a profeţit Isus că avea să afecteze biserica? Matei 24:4, 5, 11. Ce avea să se dezvolte în cele din urmă? Faptele Apostolilor 20:28-30; 2 Tesaloniceni 2:1-12.

Mat 24:4-5
4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.

Mat 24:11
11 Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.

Fapte 20:28-30
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. 29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; 30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

2Tes 2:1-12
1 Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4 potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. 5 Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? 6 Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. 7 Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. 8 Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

„În câţiva ani scurţi, mulţi dintre cei ce stătuseră ca învăţători şi conducători în biserică, aveau să-şi dea viaţa pentru evanghelie. Curând, lupi răpitori aveau să pătrundă fără să cruţe turma. Dar niciunul din aceste lucruri nu trebuia să-i descurajeze pe cei a căror nădejde era în Hristos.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 528 engl.

b. Ce putea face biserica în privinţa acestui pericol? 2 Timotei 3:13-15; Romani 16:17, 18.

2Tim 3:13-15
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. 14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; 15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

Rom 16:17-18
17 Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. 18 Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.

„Pavel a tremurat pentru biserică atunci când, privind în viitor, a văzut atacurile pe care trebuia să le îndure atât de la vrăjmaşii externi, cât şi de la cei interni. Cu o seriozitate solemnă, el i-a îndemnat pe fraţii lui să vegheze cu atenţie asupra lucrurilor sfinte.” – Idem., pag. 395 engl.

Luni 26 octombrie
2. AMENINŢAREA PERSECUŢIEI

a. Ce au făcut evreii necredincioşi cu conaţionalii lor creştini? 1 Tesaloniceni 2:14-16; Faptele Apostolilor 14:2. Ce a urmat ca rezultat al persecuţiei? Faptele Apostolilor 8:1, 4.

1Tes 2:14-16
14 Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor. 15 Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, 16 căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!

Fapte 14:2
2 Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.

Fapte 8:1
1 Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

Fapte 8:4
4 Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.

„Lucrarea de vestire a soliei evangheliei între neamuri avea să fie interzisă cu putere; şi, ca urmare, biserica trebuia să se întărească printr-o mare recoltă de suflete. Apostolii care fuseseră numiţi să conducă în această lucrare, erau expuşi suspiciunii, prejudecăţii şi invidiei. Învăţăturile lor cu privire la dărâmarea ‚zidului de la mijloc care-i despărţea’ (Efeseni 2:14) care îi despărţiseră pe evrei de lumea neamurilor atât de mult timp, avea să-i supună în mod natural unor acuzaţii de erezie.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 161 engl.

„Dacă cei care cunosc adevărul l-ar practica, s-ar concepe metode de a ajunge la oameni acolo unde sunt. Providenţa lui Dumnezeu a fost cea care la începutul bisericii creştine i-a împrăştiat pe sfinţi peste hotare, trimiţându- i afară din Ierusalim în multe părţi ale lumii. Ucenicii lui Hristos nu au stat în Ierusalim, nici în cetăţile din apropiere, ci au trecut dincolo de graniţa propriei lor ţări pe marile artere principale de călătorie, căutându-i pe cei pierduţi ca să-i aducă la Dumnezeu. Astăzi, Domnul doreşte să vedem lucrarea Sa dusă înainte în multe locuri. Nu ar trebui să ne limităm lucrarea la câteva localităţi.” – Testimonies, vol. 6, pag. 330 engl.

b. Era persecuţia ceva la care ei ar fi trebuit să se aştepte? Ioan 15:20; 2 Timotei 3:12. Ce determină o persoană să-şi piardă credinţa în faţa persecuţiei? Marcu 4:16, 17.

Ioan 15:20
20 Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

2Tim 3:12
12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.

Mar 4:16-17
16 Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; 17 dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.

c. Cum ar trebui să răspundem persecuţiei? Matei 5:10-12; Romani 8:37-39.

Mat 5:10-12
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! 12 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Rom 8:37-39
37 Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

„[Matei 5:10-12, citat]. Aici, Isus arată [ucenicilor Săi] că exact atunci când ei trec printr-o mare suferinţă în cauza Sa, ei au motive să fie bucuroşi şi să recunoască faptul că necazurile sunt în folosul lor, făcându-i să-şi despartă afecţiunile de lume şi să le concentreze asupra Cerului.” – The Spirit of Prophecy, vol. 2, pag. 211, 212.

Marţi 27 octombrie
3. ÎNVAŢATORI IUDAIZATORI

a. Cum a continuat teama de persecuţie să-i influenţeze pe unii dintre membrii bisericii? Faptele Apostolilor 15:1, 2.

Fapte 15:1-2
1 Câţiva oameni, veniţi din Iudeea, învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.” 2 Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.

„În timp ce apostolii s-au unit cu predicatorii şi membrii laici din Antiohia într-un efort serios de a câştiga multe suflete la Hristos, anumiţi credincioşi iudei ‚din secta Fariseilor’ au reuşit să introducă o chestiune care a dus repede la răspândirea controversei în biserică şi a adus consternare între neamurile care au crezut. Cu o mare încredere în sine, aceşti învăţători iudaizatori (n.tr.: iudaizator = termen folosit pentru creştinii care insistă că legile din Vechiul Testament trebuie urmate) afirmau că pentru a fi mântuiţi, toţi trebuia să fie tăiaţi împrejur şi să ţină întreaga lege ceremonială… În general, convertiţii evrei nu erau înclinaţi să se mişte cu aceeaşi repeziciune cu care providenţa lui Dumnezeu deschidea calea. Din rezultatul lucrărilor apostolilor printre neamuri, era clar că cei convertiţi dintre aceştia, aveau să-i depăşească cu mult la număr pe convertiţii iudei. Iudeii se
temeau că, dacă restricţiile şi ceremoniile legii lor nu erau privite ca obligatorii pentru neamuri ca o condiţie de a fi primiţi în biserică, particularităţile naţionale ale iudeilor, care până atunci îi făcuseră să fie deosebiţi de toate celelalte popoare, aveau să dispară definitiv din mijlocul celor care au primit solia evangheliei.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 188, 189 engl.

b. Care era spiritul din spatele acestor mişcări? galateni 6:12-16. Ce calităţi va da pe faţă adevăratul creştin în situaţii ca aceasta? 2 Timotei 1:7.

Gal 6:12-16
12 Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos. 13 Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru. 14 În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume! 15 Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. 16 Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!

2Tim 1:7
7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.

c. Cum a întâmpinat apostolul pavel erezia în epistolele sale? Romani 2:25-29; 1 Corinteni 7:18, 19; galateni 5:6.

Rom 2:25-29
25 Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. 26 Dacă deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? 27 Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur? 28 Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. 29 Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

1Cor 7:18-19
18 Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. 19 Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Gal 5:6
6 Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

„Pavel se dedicase pe sine şi toate puterile sale slujirii lui Dumnezeu. El primise adevărurile evangheliei direct din cer, iar de-a lungul slujirii sale el a menţinut o legătură strânsă cu agenţii cereşti. El fusese instruit de Dumnezeu referitor la legarea de poveri nenecesare asupra creştinilor dintre neamuri; astfel, când credincioşii iudaizatori au introdus în biserica
din Antiohia chestiunea tăierii împrejur, Pavel a ştiut felul de gândire al Spiritului lui Dumnezeu în ce priveşte o astfel de învăţătură şi a luat o poziţie fermă şi de neclintit, ceea ce a dus la eliberarea bisericilor de ritualurile şi ceremoniile evreieşti.” – Idem., pag. 200 engl. (cap. 19).

Miercuri 28 octombrie
4. CURAJ ŞI COMPROMIS

a. Asemenea apostolului Pavel, ce spirit ar trebui să avem? Galateni 6:14; Romani 1:14-17.

Gal 6:14
14 În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!

Rom 1:14-17
14 Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi. 15 Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma. 16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

b. Ce compromis a fost convins de către fraţii săi să facă marele apostol? Cum a dus acest lucru la arestarea lui? Faptele Apostolilor 21:17-24, 26-30.

Fapte 21:17-24
17 Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. 19 După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui. 20 Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege. 21 Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre Neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. 22 Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. 23 Deci fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi care au făcut o juruinţă. 24 Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuie tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea.

Fapte 21:26-30
26 Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţat şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţării când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. 27 Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el 28 şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva Locaşului acestuia; ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest Locaş sfânt.” 29 În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim, efeseanul, împreună cu el în cetate şi credeau că Pavel îl băgase în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mişcare şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

„Fraţii sperau că Pavel, urmând calea sugerată, ar putea să ofere o puternică dovadă împotriva rapoartelor neadevărate cu privire la el. Ei l-au asigurat că hotărârea consiliului, ţinut mai înainte cu privire la convertiţii dintre Neamuri şi la legea ceremonială, era în continuare considerată ca fiind bună. Însă sfatul dat acum nu era potrivit cu această hotărâre. Nu Duhul lui Dumnezeu era acela care insuflase acest sfat; el era rodul laşităţii. Conducătorii bisericii din Ierusalim ştiau că, prin lipsa de conformare faţă de legea ceremonială, creştinii aveau să atragă asupra lor ura Iudeilor, şi să se expună astfel prigoanei… Dacă creştinii ar fi fost învinuiţi înaintea Sinedriului ca nişte călcători ai legii, atunci ar fi urmat să sufere o grabnică şi aspră pedeapsă ca apostaziaţi de la credinţa iudaică. Mulţi dintre iudeii care primiseră Evanghelia mai nutreau încă un simţământ de consideraţie faţă de legea ceremonială şi erau prea grabnici în a face concesii neînţelepte, nădăjduind ca astfel să câştige încrederea conaţionalilor lor, să le îndepărteze prejudecăţile şi să-i câştige la credinţa
în Hristos, ca Răscumpărător al lumii. Pavel a înţeles că, atâta vreme cât mulţi dintre membrii cu vază ai bisericii din Ierusalim aveau să continue să nutrească o prejudecată împotriva lui, ei aveau să lucreze continuu în vederea nimicirii influenţei lui… Însă el nu era autorizat de Dumnezeu să cedeze atât cât îi cereau ei. Când ne gândim la marea dorinţă a lui Pavel de a fi în bună înţelegere cu fraţii săi, la dragostea sa gingaşă faţă de cel slab în credinţă, respectul lui faţă de apostolii care fuseseră cu Hristos, şi faţă de Iacov, fratele Domnului, şi la ţinta lui de a se face totul pentru toţi, atât cât putea, fără a sacrifica principiul – când ne gândim la toate acestea, nu este surprinzător faptul că el a fost constrâns
să se abată de la umblarea lui hotărâtă şi neclintită pe care o urmase până aici. Dar, în loc de a-şi împlini scopul dorit, străduinţele lui pentru a ajunge la o împăcare nu au făcut decât să zorească criza, grăbind suferinţele sale ce au fost profetizate, având ca rezultat despărţirea de fraţii săi, lipsind biserica de unul din cei mai puternici stâlpi ai ei şi întristând inimile credincioşilor de pretutindeni.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 404-406 engl. (cap. 38).

Joi 29 octombrie
5. TAINA ÎŞI FACE APARIŢIA

a. După răscoala iudeilor de sub stăpânirea Romei şi distrugerea Ierusalimului din anul 70 d.Hr., cum s-a schimbat centrul atenţiei creştinilor gata de compromis? Apocalipsa 2:2-4.

Apoc 2:2-4
2 „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. 3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. 4 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

„Timpuriu în istoria bisericii, taina fărădelegii prezisă de apostolul Pavel şi-a început lucrarea ei otrăvitoare; iar când învăţătorii falşi cu privire la care Petru i-a avertizat pe credincioşi, şi-au impus ereziile, mulţi au fost prinşi în mrejele învăţăturilor false.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 587 engl.

„Care a fost originea marii apostazii? Cum s-a depărat biserica mai întâi de simplitatea evangheliei? Conformându-se la practicile păgânismului pentru a facilita acceptarea creştinismului de către păgâni.” – Marea luptă, pag. 384 engl.

b. Discutaţi felul în care dispreţuirea iudeilor din întregul Imperiu Roman a contribuit la declinul păzirii Sabatului.

„În primele secole, adevăratul Sabat fusese păzit de către toţi creştinii… Dar cu mare subtilitate, Satan a lucrat prin agenţii lui ca să-şi împlinească scopul. Pentru ca atenţia poporului să fie atrasă asupra duminicii, ea a fost transformată într-o sărbătoare în onoarea învierii lui Hristos… Acum, profitând de lumina falsă în care a făcut ca [Sabatul] să fie privit, [Satan] a aruncat dispreţul asupra lui ca fiind o instituţie iudaică. În timp ce, în general, creştinii au continuat să păzească duminica ca o sărbătoare de bucurie, el, pentru a da pe faţă ura lor faţă de iudei, i-a condus să facă din Sabat o zi de post, o zi de tristeţe şi mâhnire.” – Idem., pag. 52, 53 engl.

Vineri 30 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce spirit a stat la baza dezvoltării tainei fărădelegii?
2. Cum va răspunde o persoană cu adevărat convertită la ameninţarea persecuţiei?
3. Explicaţi problemele din jurul primei discuţii de doctrină din biserica creştină timpurie.
4. Ce a provocat sfatul dat lui pavel atunci când era la Ierusalim? De ce?
5. Cum se furişează taina fărădelegii în biserică şi astăzi?