Lecţia 8. Avertizarea finală a pământului

„Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” (1 Timotei 2:3, 4).

„Mişcarea adventă din 1840 - ’44 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; solia primului înger a fost dusă la orice bază misionară din lume iar în unele ţări a existat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma din secolul al XVI-lea încoace; însă acestea vor fi întrecute de mişcarea puternică de sub ultima
avertizare a îngerului al treilea.” – Marea luptă, pag. 611 engl.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 603-612 engl.

Duminică 15 noiembrie
1. TOŢI TREBUIE SĂ ŞTIE

a. Ce misiune importantă a dat Isus ucenicilor Săi? Faptele Apostolilor 1:8.

Fapte 1:8
8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

„Înainte de a Se înălţa la cer, Hristos le-a dat ucenicilor misiunea lor. El le-a spus că aveau să fie executorii testamentari ai testamentului prin care El a lăsat lumii comorile vieţii veşnice… Ei nu trebuia să aştepte ca oamenii să vină la ei; ei trebuia să meargă la oameni cu solia lor.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 27, 28 engl.

b. Ce trebuie să aibă loc înainte de sfârşitul lumii? Matei 24:14.

Mat 24:14
14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

„Fiecare creştin are privilegiul nu numai de a aştepta, ci şi de a grăbi venirea Domnului nostru Isus Hristos (2 Petru 3:12 u.p.). Dacă toţi cei care mărturisesc numele Său ar aduce roade spre slava Sa, cât de repede ar fi semănată în toată lumea sămânţa evangheliei. Ultima mare recoltă ar fi coaptă, iar Hristos ar veni să strângă preţiosul grâu.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 69 engl.

Luni 16 noiembrie
2. PROFEŢII DE NIMICIRE

a. De ce este amânată venirea lui Isus? Ce este rezervat acestui pământ aşa cum îl ştim? 2 petru 3:7-10.

2Pet 3:7-10
7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. 8 Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. 9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. 10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

b. Descrieţi profeţiile de nimicire în dramaticul punct culminant al istoriei acestui pământ. Isaia 13:6-9; 34:1-5; Apocalipsa 6:14-17; 11:18.

Isa 13:6-9
6 Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! 7 De aceea, toate mâinile slăbesc, şi orice inimă omenească se topeşte. 8 Ei sunt năpădiţi de spaimă, îi apucă chinurile şi durerile, se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi, feţele lor sunt roşii ca focul. 9 Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.

Isa 34:1-5
1 Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-asculte pământul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei! 2 Căci Domnul este mâniat pe toate neamurile şi plin de urgie pe toată oştirea lor: El le nimiceşte cu desăvârşire, le măcelăreşte de tot. 3 Morţii lor sunt aruncaţi, trupurile lor moarte miros greu, şi se topesc munţii de sângele lor. 4 Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, şi toată oştirea lor cade cum cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin. 5 „Căci sabia Mea – zice Domnul – s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.

Apoc 6:14-17
14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15 Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. 16 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; 17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Apoc 11:18
18 Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

„Dumnezeu permite ca cei răi să prospere şi să-şi dea pe faţă vrăjmăşia faţă El, pentru ca atunci când au umplut măsura nelegiuirii toţi să vadă dreptatea şi mila Sa în nimicirea lor completă. Ziua mâniei Sale se grăbeşte, când toţi cei care au călcat legea Sa şi i-au prigonit pe cei din poporul Său îşi vor primi răsplata faptelor lor; când fiecare faptă de cruzime şi nedreptate faţă de cei credincioşi ai lui Dumnezeu va fi pedepsită ca şi cum ar fi fost făcută lui Hristos Însuşi.” – Marea luptă, pag. 48 engl.

c. Cum este aceasta o paralelă cu potopul din zilele lui noe? genesa 6:13, 17; 7:23; Matei 24:37-41.

Gen 6:13
13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.

Gen 6:17
17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.

Gen 7:23
23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.

Mat 24:37-41
37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. 38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. 40 Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. 41 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată.

„Biblia declară că în zilele din urmă oamenii vor fi absorbiţi de preocupări lumeşti, de plăcere şi obţinere de bani. Ei vor fi orbi faţă de realităţile veşnice…

Oamenii aleargă în cursa după câştig şi îngăduinţă egoistă ca şi cum nu ar exista Dumnezeu, nici cer şi nici o viaţă viitoare. În zilele lui Noe, avertizarea cu privire la potop a fost ca să-i trezească pe oameni din răutatea lor şi să-i cheme la pocăinţă. În acelaşi fel, solia privitoare la apropiata venire a lui Hristos trebuie să trezească pe oameni pentru că sunt absorbiţi de lucrurile lumeşti. Scopul ei este să-i trezească faţă de realităţile veşnice, ca să poată da ascultare invitaţiei la masa Domnului.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 228 engl.

„Înainte de potop, Dumnezeu l-a trimis pe Noe ca să avertizeze lumea, ca oamenii să poată fi conduşi la pocăinţă şi în felul acesta să poată scăpa de nimicirea care îi ameninţa. Pe măsură ce de-a doua venire a lui Hristos se apropie, Domnul îi trimite pe servii Săi cu o avertizare către lume ca să se pregătească pentru marele eveniment. Mulţimile au trăit în călcarea legii lui Dumnezeu iar acum El, în mila Lui, le cheamă să asculte de preceptele ei sfinte. Tuturor celor care dau laoparte păcatele lor prin pocăinţă faţă de Dumnezeu
şi credinţă în Hristos li se oferă iertarea.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 102 engl.

Marţi 17 noiembrie
3. CELE ŞAPTE PLĂGI DIN URMĂ

a. Cum descrie cartea Apocalipsa revărsarea judecăţilor lui Dumnezeu pe pământ? Apocalipsa 15:7; 16:1-21.

Apoc 15:7
7 Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.

Apoc 16:1-21
1 Şi am auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!” 2 Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei. 3 Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. 4 Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge. 5 Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. 6 Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.” 7 Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!” 8 Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9 Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. 10 Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. 11 Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor. 12 Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. – 15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” – 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. 17 Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” 18 Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. 19 Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. 20 Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit. 21 O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

„Am văzut că mânia [lui Dumnezeu] era cumplită şi înfricoşătoare; iar dacă El Şi-ar întinde mâna sau ar ridica-o în mânie, locuitorii pământului ar fi ca şi cum n-ar fi fost niciodată, sau ar suferi de bube incurabile şi boli nimicitoare care ar veni asupra lor iar ei nu ar găsi nicio eliberare, ci ar fi distruşi de ele… Atunci am înţeles, ca niciodată mai înainte, importanţa cercetării Cuvântului lui Dumnezeu cu atenţie pentru a şti cum să scăpăm de plăgile despre care Cuvântul spune vă vor veni peste toţi cei lipsiţi de
evlavie.” – Experienţe şi viziuni, pag. 64, 65 engl.

„Propriul nostru curs de acţiune va hotărî dacă vom primi sigiliul viului Dumnezeu sau vom fi nimiciţi de armele distrugătoare. Deja au căzut câteva picături din mânia lui Dumnezeu pe pământ; însă atunci când ultimele şapte plăgi vor fi vărsate fără amestec din paharul mâniei, atunci va fi pentru totdeauna prea târziu să ne pocăim şi să găsim adăpost. Niciun
sânge ispăşitor nu va mai spăla atunci murdăria păcatului.” – Testimonies, vol. 5, pag. 212 engl.

b. Descrieţi scena când s-a încheiat nimicirea ultimilor rămaşi în viaţă. Apocalipsa 19:17-19.

Apoc 19:17-19
17 Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” 19 Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

„Din nou, atenţia mi-a fost îndreptată către pământ… După ce sfinţii au fost eliberaţi de glasul lui Dumnezeu, mulţimea celor răi s-au dezlănţuit cu furie unii împotriva altora. Pământul părea inundat de sânge iar trupurile moarte se întindeau de la un capăt până la celălalt. Pământul arăta ca un pustiu părăsit. Oraşele şi satele, dărâmate de cutremur,
zăceau în grămezi. Munţii fuseseră mutaţi din locul lor, lăsând în urma lor caverne imense. Stânci colţuroase, aruncate afară din mare sau smulse din pământ, erau împrăştiate peste toată suprafaţa lui. Copaci mari fuseseră scoşi din rădăcină şi erau risipiţi peste ţară.” – Experienţe şi viziuni, pag. 289, 290 engl.

c. În momentul culminant al distrugerii pământului, care este cel din urmă eveniment? Maleahi 4:1-3; 2 petru 3:10.

Mal 4:1-3
1 Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. 2 Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. 3 Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.

2Pet 3:10
10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

Miercuri 18 noiembrie
4. O ÎNTREITA SOLIE

a. Cum sunt descrise judecata şi căderea Babilonului spiritual de către primul şi al doilea înger din Apocalipsa 14? Apocalipsa 14:6-8.

Apoc 14:6-8
6 Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”

„În profeţie, această avertizare cu privire la judecată, împreună cu celelalte solii alăturate, este urmată de venirea Fiului omului pe norii cerului. Vestirea judecăţii este un anunţ al celei de-a doua veniri a lui Hristos ca fiind la uşă. Iar această vestire se numeşte evanghelia veşnică. În felul acesta, predicarea celei de-a doua veniri a lui Hristos, anunţarea apropierii ei, este arătată ca fiind o parte esenţială a soliei evangheliei.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 227, 228 engl.

b. Cum prezintă cel de-al treilea înger avertizarea finală înainte de ultimele şapte plăgi? Apocalipsa 14:9-12.

Apoc 14:9-12
9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

„Cea mai îngrozitoare ameninţare adresată vreodată muritorilor se găseşte în solia îngerului al treilea. Este un păcat grozav acela care atrage mânia lui Dumnezeu neamestecată cu milă. Oamenii nu trebuie lăsaţi în întuneric cu privire la această chestiune importantă; avertizarea faţă de acest păcat trebuie dată lumii înainte de revărsarea judecăţilor lui Dumnezeu pentru ca toţi să ştie ce îi aşteaptă şi să aibă posibilitatea de scăpare.” – Marea luptă, pag. 449, 450 engl. (cap. 25).

c. Cine este reprezentat de aceşti „îngeri” (soli) care „predică” evanghelia veşnică oamenilor de pe pământ? Marcu 16:15.

Mar 16:15
15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

„Cei trei îngeri din Apocalipsa 14 îi reprezintă pe oamenii care primesc lumina soliilor lui Dumnezeu şi merg înainte ca agenţi ai Săi ca să vestească avertizarea în lungul şi latul pământului. Hristos declară urmaşilor Săi: ‚Voi sunteţi lumina lumii.’ (Matei 5:14). Fiecărui suflet care Îl acceptă pe Isus, crucea Calvarului vorbeşte: ‚Iată, aceasta este valoarea sufletului: ‚Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi evanghelia la orice făptură.’’ (Marcu 16:15). Nu trebuie să se permită nimic care să împiedice această lucrare. Ea este cea mai importantă lucrare a timpului; ea este larg cuprinzătoare precum veşnicia. Dragostea pe care Isus a dat-o pe faţă pentru sufletele oamenilor în jertfa pe care El a făcut-o pentru răscumpărarea lor, îi va impulsiona pe toţi urmaşii Săi.” – Testimonies, vol. 5, pag. 455, 456 engl.

Joi 19 noiembrie
5. CHEMAREA FINALA

a. Chiar înainte de plăgi, ce chemare specială este repetată credincioşilor lui Dumnezeu care încă nu s-au unit cu biserica rămăşiţei?
Apocalipsa 18:1-5.

Apoc 18:1-5
1 După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; 3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” 4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! 5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

„În ciuda întunericului spiritual şi al înstrăinării de Dumnezeu care există în bisericile care formează Babilonul, majoritatea adevăraţilor urmaşi ai lui Hristos se află încă în mijlocul lor… Apocalipsa 18 indică la un timp când, ca urmare a respingerii întreitei avertizări din Apocalipsa 14:6-12, biserica va fi ajuns pe deplin la starea prezisă de cel de-al doilea înger, iar poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să se despartă de ea. Această solie este ultima solie care va fi dată vreodată lumii; şi îşi va împlini lucrarea. Când cei care ‚nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire’ (2 Tesaloniceni 2:12), vor fi lăsaţi să primească o mare rătăcire şi să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va lumina asupra acelora a căror inimă este deschisă să o primească iar toţi copiii Domnului care rămân în Babilon vor da ascultare chemării.” – Marea luptă, pag. 390 engl.

b. pentru ca pământul să fie „luminat de slava Lui”, ce caracteristici trebuie să dea pe faţă îngerul (mesagerul)? Isaia 52:7, 8; Matei 5:16; Coloseni 1:27.

Isa 52:7-8
7 Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!” 8 Iată glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul şi strigă toţi de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.

Mat 5:16
16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Col 1:27
27 cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.

c. Ce plan de acţiune ne prezintă apostolul privitor la aceste realităţi? 1 Tesaloniceni 5:4-6.

1Tes 5:4-6
4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6 De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. 

Vineri 20 noiembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care este misiunea urgentă pe care ne-a încredinţat-o Domnul?
2. Cum sunt starea şi destinul pământului astăzi o paralelă a celor din vremea lui noe?
3. Descrieţi felul în care Dumnezeu va aduce un sfărşit lumii de astăzi.
4. Ce avertizare trebuie dată înainte de distrugerea completă a pământului?
5. Cum putem fi siguri că suntem de partea lui Dumnezeu în vremurile ce ne stau înainte?