Lecţia 3. Moştenitori ai împărăţiei

„Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?” (Iacob 2:5).

„Toţi cei care sunt ai lui Hristos sunt ‚sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă’ – moştenitori ‚la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji’ – pământul eliberat de blestemul păcatului.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 170 engl.

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pag. 681-702 engl.

Duminică 11 octombrie
1. AŞTEPTÂND CU NERĂBDARE
a. Cum poate fi rezumată evanghelia? Romani 1:16, 17.

Rom 1:16-17
16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

b. Cine trebuie să o audă? Ce alegere trebuie să facă ei? Matei 24:14; Marcu 16:15, 16.

Mat 24:14
14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

Mar 16:15-16
15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16 Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.

„Atunci când membrii bisericii lui Dumnezeu îşi fac lucrarea desemnată lor în câmpurile nevoiaşe din ţară şi străinătate, în vederea împlinirii misiunii evangheliei, întreaga lume va fi repede avertizată, iar Domnul Isus Se va întoarce pe acest pământ cu putere şi mare slavă.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 111 engl.

c. Pentru ce clasă de oameni este accesibilă mântuirea? Faptele Apostolilor 10:34, 35; Romani 8:14; Efeseni 3:6.

Fapte 10:34-35
34 Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

Rom 8:14
14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

Efe 3:6
6 Că, adică, Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea.

„Binecuvântările mântuirii sunt pentru fiecare suflet. Nimic în afară de alegerea lui proprie nu-l poate împiedica pe om să devină părtaş al făgăduinţei în Hristos prin evanghelie.” – Hristos lumina lumii, pag. 403 engl.

Luni 12 octombrie
2. FĂGĂDUINŢELE LUI DUMNEZEU FĂCUTE POPORULUI DIN VECHIME

a. Ce făgăduinţe au fost date lui Avraam şi urmaşilor lui? genesa 12:1-3; 13:14-17.

Gen 12:1-3
1 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

Gen 13:14-17
14 Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; 15 căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac. 16 Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată. 17 Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da.”

„Scopul lui Dumnezeu a fost ca, prin naţiunea iudaică, să transmită bogatele binecuvântări tuturor popoarelor. Prin Israel, trebuia pregătită calea pentru răspândirea luminii Sale în întreaga lume… Pentru atingerea acestui scop, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din mijlocul rudelor sale idolatre şi i-a poruncit să locuiască în ţara Canaan.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 286 engl.

b. De ce a aşteptat Dumnezeu mai multe generaţii după Avraam înainte de a-i face pe urmaşii lui să stăpânească ţara palestinei? Genesa 15:13-16.

Gen 15:13-16
13 Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. 14 Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de-acolo cu mari bogăţii. 15 Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. 16 În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”

„Naţiunile pământului, prin urmarea practicilor decăzute, pierduseră cunoştinţa de Dumnezeu. Totuşi, în îndurarea Sa, Dumnezeu nu le-a omorât. El a dorit să le dea ocazia de a-L cunoaşte prin biserica Sa.” – Idem.

„Deşi amoriţii erau idolatri şi meritau moartea din cauza marii lor răutăţi, Dumnezeu i-a cruţat patru sute de ani ca să le dea dovezi de netăgăduit că El era singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul cerului şi al pământului. Toate minunile făcute de El prin aducerea lui Israel din Egipt le erau cunoscute. S-au dat dovezi suficiente; ei ar fi putut cunoaşte adevărul dacă ar fi dorit să se întoarcă de la idolatria şi de la desfrâul lor.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 434 engl.

c. În cele din urmă, ce s-a întâmplat cu amoriţii? Judecători 11:21-24.

Jud 11:21-24
21 Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată ţara amoriţilor care erau aşezaţi în ţara aceasta. 22 Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc, şi de la pustiu până la Iordan. 23 Şi acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său, Israel, tu să le stăpâneşti ţara? 24 Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoş, nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?!

„Ajungând la graniţa amoriţilor, Israel le-a cerut permisiunea doar de a trece direct prin ţară, promiţând să respecte aceleaşi reguli pe care le-au avut în relaţiile lor cu alte naţiuni. Atunci când regele amorit le-a refuzat solicitarea amabilă şi în mod sfidător a adunat oşti pentru luptă, paharul nelegiuirii lor s-a umplut iar Dumnezeu urma să-Şi exercite puterea ca să-i înfrângă.” – Idem., pag. 435 engl.

Marţi 13 octombrie
3. UN LEGĂMÂNT RUPT

a. Cum a dat greş Israel nereuşind să se ridice la înălţimea scopului avut în vedere de Dumnezeu atunci când i-a aşezat în Ţara Făgăduinţei? Judecători 2:10-13.

Jud 2:10-13
10 Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui, şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. 11 Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor. 12 Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care-i scosese din ţara Egiptului şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor şi au mâniat pe Domnul. 13 Au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi Astarteilor.

„Până când cei din generaţia care fusese instruită de Iosua nu muriseră, idolatria înaintase doar puţin; dar părinţii pregătiseră calea pentru apostazia copiilor lor. Desconsiderarea restricţiilor Domnului din partea celor care au intrat în posesia Canaanului a semănat seminţele răului care a continuat să aducă roade amare pentru multe generaţii. Obiceiurile simple ale evreilor le asiguraseră sănătatea fizică; dar asocierea cu păgânii a dus la îngăduirea apetitului şi a patimii, ceea ce a dus la slăbirea puterii fizice şi la degradarea puterilor mintale şi morale. Prin păcatele lor, izraeliţii au fost despărţiţi de Dumnezeu; tăria Sa a fost îndepărtată de la ei iar ei nu au mai putut să domine asupra vrăjmaşilor lor. În felul acesta, ei au fost aduşi în supunere tocmai faţă de acele naţiuni pe care le-ar fi putut supune prin Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 544, 545 engl.

b. Ce s-a întâmplat din cauza influenţei primului rege al regatului de nord a naţiunii divizate? 1 Regi 14:15, 16.

1Imp 14:15-16
15 Domnul va lovi pe Israel, şi Israel va fi ca trestia clătinată în ape; va smulge pe Israel din această ţară bună, pe care o dăduse părinţilor lor, şi-i va împrăştia dincolo de Râu, pentru că şi-au făcut idoli, mâniind pe Domnul. 16 Va părăsi pe Israel, din pricina păcatelor pe care le-a făcut Ieroboam şi în care a târât şi pe Israel.”

„Dacă Israel ar fi ascultat de soliile profeţilor, ar fi putut fi cruţaţi de umilinţa care a urmat. Din cauză că au continuat să întoarcă spatele legii Sale, Dumnezeu a fost constrâns să-i lase să meargă în robie… În fiecare eră, călcarea legii lui Dumnezeu a fost urmată de acelaşi rezultat. În zilele lui Noe, când fiecare principiu al binelui era violat iar nelegiuirea
devenise atât de adâncă şi răspândită încât Dumnezeu nu a mai putut să o suporte… În zilele lui Avraam când oamenii din Sodoma Îl sfidau pe faţă pe Dumnezeu şi legea Sa; şi acolo a urmat aceeaşi răutate, aceeaşi stricăciune, aceeaşi îngăduinţă fără frâu care marcase lumea antediluviană. Locuitorii Sodomei au trecut limitele răbdării divine, iar împotriva lor s-a aprins focul răzbunării lui Dumnezeu. Timpul, care a precedat captivitatea celor zece seminţii ale lui Israel, era unul în care exista o neascultare similară şi o răutate asemănătoare. Legea lui Dumnezeu era considerată ca un lucru fără valoare iar aceasta a ridicat stavila pentru a lăsa să pătrundă în voie nelegiuirea în Israel.” – Profeţi
şi regi, pag. 297 engl.

Miercuri 14 octombrie
4. REGELE LUI IUDA

a. Cât timp şi-a menţinut seminţia lui Iuda deosebirea regală? Genesa 49:10; Ezechiel 21:25-27.

Gen 49:10
10 Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele.

Ezec 21:25-27
25 Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!” 26 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „La o parte cu mitra, jos cununa împărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat! 27 Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa.

„Leul, regele pădurii, este un simbol potrivit pentru această seminţie din care au provenit David şi Fiul lui David, Şilo, adevăratul „Leu al seminţiei lui Iuda’, în faţa căruia se vor pleca toate puterile şi căruia toate naţiunile Îi vor aduce omagiu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 236 engl.

b. Cine a fost „Şilo” (Cel „al cărui drept este”)? Când a venit El? Zaharia 9:9; Matei 21:1-9.

Zah 9:9
9 Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.

Mat 21:1-9
1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici 2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. 3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.” 4 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: 5 „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” 6 Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus. 7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra. 8 Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. 9 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”

„A trecut secol după secol; în cele din urmă, glasurile profeţilor nu s-au mai auzit. Mâna asupritorului apăsa greu asupra lui Israel. Când evreii s-au depărtat de Dumnezeu, credinţa a slăbit, nădejdea aproape că nu mai lumina viitorul. Cuvintele profeţilor nu erau înţelese de mulţi; iar cei a căror credinţă ar fi trebuit să rămână puternică erau gata să exclame: ‚Zilele se lungesc şi toate vedeniile rămân neîmplinite.’ (Ezechiel 12:22). Dar ceasul pentru venirea lui Hristos fusese hotărât în consiliul ceresc.” – Profeţi şi regi, pag. 700 engl.

„În timp ce puţini înţelegeau natura misiunii lui Hristos, exista o speranţă larg răspândită în venirea unui prinţ puternic care avea să-şi întemeieze împărăţia în Israel şi care avea să vină ca un eliberator al popoarelor.” – Hristos lumina lumii, pag. 34 engl.

c. Care este natura împărăţiei Sale? Ioan 18:36, 37. Ce va avea loc când împărăţia este vestită pe deplin? Matei 24:14.

Ioan 18:36-37
36 „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” 37 „Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

Mat 24:14
14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

„Cel care era exemplul nostru a stat deoparte de guvernările pământeşti. Nu pentru că era indiferent faţă de suferinţele oamenilor, ci pentru că remediul nu se afla doar în măsuri omeneşti şi exterioare. Pentru a fi eficientă, vindecarea trebuie să ajungă la oameni în mod personal şi trebuie să regenereze inima. Împărăţia lui Hristos nu este întemeiată prin deciziile tribunalelor, ale consiliilor sau adunărilor legislative, nici prin bunăvoinţa marilor oameni ai lumii, ci prin sădirea naturii lui Hristos în omenire prin lucrarea Duhului
Sfânt.” – Idem., pag. 509 engl.

Joi 15 octombrie
5. O CASĂ PUSTIE

a. Atunci când Hristos a fost respins de propriul Său popor, ce a spus El? Matei 23:37, 38. Când a fost pustiirea completă (literal cât şi spiritual)? Matei 24:1, 2.

Mat 23:37-38
37 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie;

Mat 24:1-2
1 La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2 Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

„Până acum, [Isus] numise templul, casa Tatălui Său; dar acum, când Fiul lui Dumnezeu trebuia să plece dintre acele ziduri, prezenţa lui Dumnezeu avea să fie retrasă pentru totdeauna din templul construit pentru slava Sa. De aici înainte, ceremoniile aveau să nu mai aibă nicio însemnătate, iar serviciile aveau să fie o batjocură.” – Hristos lumina lumii, pag. 620 engl.

„[Isus] a văzut Ierusalimul înconjurat de oşti, pe locuitorii asediaţi duşi la foamete şi moarte… El a văzut că încăpăţânarea evreilor, aşa cum se vedea prin respingerea mântuirii Sale, avea să-i facă să refuze supunerea faţă de armatele invadatoare… El i-a văzut pe bieţii locuitori suferind tortura în ţeapă şi pe cruce, a văzut frumoasele palate nimicite, templul în ruine şi din zidurile lui masive nu mai era nici o piatră pe piatră, în timp ce oraşul era arat ca un ogor.” – Idem., pag. 577 engl.

b. prin respingerea lui Hristos, ce au adus conducătorii evreilor asupra lor? Matei 27:24, 25. pe cine l-au ales ei în calitate de conducător al lor? Ce a făcut acest conducător în cele din urmă? Ioan 19:14, 15; Luca 21:20, 24.

Mat 27:24-25
24 Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” 25 Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

Ioan 19:14-15
14 Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” 15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”

Luc 21:20
20 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

Luc 21:24
24 Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.

Vineri 16 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Explicaţi ce scop a avut Dumnezeu atunci când a amânat cucerirea Canaanului.
2. Ce poate învăţa poporul lui Dumnezeu astăzi din eşecul lui Israel de a stăpâni ţara?
3. De ce a fost împărăţia predicată de Isus atât de diferită de cea pe care o aştepta poporul Său?
4. Cum şi-au pierdut slujbele din casa lui Dumnezeu însemnătatea astăzi?
5. Ce pot să fac mai mult ca să mărturisesc şi celor care au nevoie să audă evanghelia?