Lecţia 4. Făgăduinţele împlinite

„Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8:17).

„Domnul nu a fost niciodată lipsit de reprezentanţi adevăraţi pe acest pământ, care să nu facă din interesul Său interesul lor. Aceşti martori pentru Dumnezeu sunt incluşi în Israelul spiritual iar faţă de ei se vor împlini toate făgăduinţele legământului făcute de Iehova poporului Său din vechime.” – Profeţi şi regi, pag. 714 engl.

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pag. 703-721 engl.

Duminică 18 octombrie
1. OCAZII EGALE

a. Decât să dea făgăduinţe necondiţionate, ce aşteaptă mai degrabă Dumnezeu? Ieremia 18:7-10.

Ier 18:7-10
7 Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa şi că-l voi nimici; 8 dar dacă neamul acesta despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. 9 Tot aşa însă deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi. 10 Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac.

„Nu există siguranţă decât în ascultarea strictă de cuvântul lui Dumnezeu. Toate făgăduinţele Sale sunt făcute cu condiţia credinţei şi a ascultării iar nesupunerea faţă de poruncile Sale împiedică împlinirea faţă de noi a bogatelor asigurări ale Scripturii.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 621, 622 engl.

b. Ce calităţi caută Domnul în poporul Său, indiferent de statutul şi privilegiile lor? Faptele Apostolilor 10:34, 35.

Fapte 10:34-35
34 Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

„În împărăţia lui Dumnezeu, poziţia nu se câştigă prin favoritism. Nu este câştigată, nici primită printr-o răsplată arbitrară. Ea este rezultatul caracterului. Coroana şi tronul sunt indiciile unei condiţii împlinite; ele sunt dovezile biruinţei asupra eului prin Domnul nostru Isus Hristos.” – Hristos lumina lumii, pag. 549 engl. (cap. 60).

Luni 19 octombrie
2. ADEVĂRATUL ISRAEL

a. Ce este făgăduit cu privire la viitorul lui Israel? Ieremia 33:16; Romani 11:25-27.

Ier 33:16
16 În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: „Domnul, Neprihănirea noastră.”

Rom 11:25-27
25 Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. 26 Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”

„Dumnezeu este cu totul în stare să transforme inima iudeilor şi a neamurilor deopotrivă, şi să dea fiecărui credincios în Hristos binecuvântările făgăduite lui Israel.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 379 engl.

b. Care este singura cale către mântuire, fie că suntem iudei sau neamuri prin naştere? Faptele Apostolilor 4:10-12.

Fapte 4:10-12
10 s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. 11 El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” 12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

„Unii pretind că omenirea are nevoie nu de răscumpărare, ci de dezvoltare – că se poate înnobila, eleva şi regenera singură… Istoria lui Cain arată care sunt rezultatele sigure. Ea arată ce va deveni omul despărţit de Hristos. Omenirea nu are nici o putere să se regenereze. Ea nu are tendinţa de a merge în sus, către divin, ci în jos, către ceea ce este satanic. Hristos este singura noastră nădejde.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 73 engl.

c. Ce îl caracterizează pe adevăratul Israel? Romani 2:28, 29. În această lumină, cui se aplică făgăduinţele? Romani 9:6-8.

Rom 2:28-29
28 Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. 29 Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Rom 9:6-8
6 Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel; 7 şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.” 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.

„Fariseii pretindeau că sunt copiii lui Avraam şi se lăudau că deţineau orânduielile lui Dumnezeu; totuşi aceste avantaje nu i-au apărat de egoism, răutate, lăcomie după câştig şi de ipocrizia cea mai josnică. Ei credeau despre ei înşişi că sunt cei mai religioşi din lume, însă aşa numita lor ortodoxie i-a făcut să-L răstignească pe Domnul slavei. Acelaşi pericol există şi acum. Mulţi consideră că sunt creştini doar prin simplul fapt că sunt de acord cu anumite învăţături religioase. Dar ei nu au adus adevărul în viaţa practică. Ei nu l-au crezut şi iubit, de aceea nu au primit puterea şi harul care vin prin sfinţirea adevărului. Oamenii pot mărturisi credinţa în adevăr, dar dacă el nu-i face sinceri, amabili, răbdători,
pioşi, acesta este un blestem pentru cei care îl posedă şi, prin influenţa lor, el este un blestem pentru lume.” – Hristos lumina lumii, pag. 309, 310 engl. 

Marţi 20 octombrie
3. SĂMÂNŢA LUI AVRAAM

a. Ce făgăduinţă a fost făcută lui Avraam referitor la relaţia lui cu restul lumii? Genesa 22:18.

Gen 22:18
18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

„Avraam a fost chemat la o mare onoare, şi anume aceea de a fi tatăl poporului care timp de veacuri au fost străjerii şi păstrătorii adevărului lui Dumnezeu pentru lume – al acelui popor prin care toate naţiunile pământului aveau să fie binecuvântate prin venirea lui Mesia cel făgăduit.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 140, 141 engl.

b. Ce se înţelegea prin termenul „sămânţa” din această făgăduinţă? galateni 3:16. Ce presupune să fii primitorul binecuvântărilor? versetele 8, 9.

Gal 3:16
16 Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos.

Gal 3:8-9
8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” 9 Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

„Biblia ne învaţă clar că făgăduinţele făcute lui Avraam trebuie să se împlinească prin Hristos. Toţi cei care sunt ai lui Hristos, sunt ‚sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă’ – moştenitori ‚la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji’ – pământul eliberat de blestemul păcatului (Galateni 3:29; 1 Petru 1:4).” – Idem., pag. 170 engl.

c. Studiaţi conversaţia înregistrată în Ioan 8:31-45 iar apoi descrieţi tipul de caracter de care este nevoie pentru a participa la relaţia spirituală menţionată acolo.

Ioan 8:31-45
31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; 32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” 33 Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!”?” 34 „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. 35 Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. 36 Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. 37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” 39 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. 40 Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” 42 Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. 43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. 44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

„Fariseii declaraseră despre ei înşişi că sunt copiii lui Avraam. Isus le-a spus că această pretenţie putea fi dovedită numai prin împlinirea faptelor lui Avraam. Adevăraţii copii ai lui Avraam aveau să trăiască aşa cum a trăit el, o viaţă de ascultare de Dumnezeu. Ei nu aveau să caute să-L omoare pe Cel care vorbea adevărul care I-a fost dat de la Dumnezeu. Complotând împotriva lui Hristos, rabinii nu făceau faptele lui Avraam. O simplă descendenţă ereditară din Avraam nu avea nicio valoare. Fără o legătură spirituală cu el, care avea să se dea pe faţă prin posedarea aceluiaşi spirit şi facerea aceloraşi fapte, ei nu erau copiii lui.” – Hristos lumina lumii, pag. 466,
467 engl.

Miercuri 21 octombrie
4. MOŞTENIND ŢARA

a. Cum erau incluşi patriarhii înşişi în făgăduinţa moştenirii ţării? Exodul 6:8. Ce trebuie să se întâmple pentru ca această făgăduinţă să se împlinească? Luca 20:34-38.

Exod 6:8
8 Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.”

Luc 20:34-38
34 Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; 35 dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36 Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” 38 Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”

„Moştenirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său nu este în această lume. Avraam nu a avut nicio posesiune pe pământ ‚nici măcar o palmă de loc.’ (Faptele Apostolilor 7:5). El avea o avere mare şi a folosit-o spre slava lui Dumnezeu şi spre binele oamenilor din jurul lui; dar el nu a privit la această lume ca la căminul său. Domnul îl chemase să-şi părăsească compatrioţii, cu făgăduinţa ţării Canaanului ca stăpânire veşnică; totuşi, nici el, nici fiul său, nici fiul fiului său nu a primit-o. Atunci când a dorit un loc de înmormântare pentru morţii lui, el a trebuit să îl cumpere de la canaaniţi. Singura lui posesiune în Ţara Făgăduinţei era acel mormânt tăiat în stâncă în peştera Macpela.
Dar cuvântul lui Dumnezeu nu dăduse greş; nici nu şi-a găsit împlinirea completă prin ocuparea Canaanului de către poporul evreu. ‚Făgăduinţele au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui.’ (Galateni 3:16). Avraam însuşi trebuia să aibă partea lui la moştenire. Împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu poate părea că este mult amânată – pentru că ‚pentru Domnul o zi este ca o mie de ani’ (2 Petru 3:8); poate părea că zăboveşte; dar la timpul hotărât ‚va veni şi se va împlini negreşit.’ (Habacuc 2:3). Darul făcut lui Avraam şi seminţiei lui includea nu numai ţara Canaanului, ci întregul pământ.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 169, 170 engl.

b. Ce arată că patriarhii au înţeles aceasta? Evrei 11:13-16.

Evr 11:13-16
13 În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. 14 Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. 16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

c. Cine sunt consideraţi că sunt adevăraţii urmaşi ai lui Avraam şi, prin urmare, moştenitori ai făgăduinţei? galateni 3:27-29; Matei 8:11, 12.

Gal 3:27-29
27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. 29 Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Mat 8:11-12
11 Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12 Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

„Hristos nu a recunoscut nicio virtute în descendenţa ereditară. El a învăţat că legătura spirituală înlocuieşte orice legătură naturală… Numai cei care se dovedesc în armonie din punct de vedere spiritual cu Avraam prin ascultare de glasul lui Dumnezeu, numai aceştia sunt consideraţi adevăraţii urmaşi.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 268 engl.

Joi 22 octombrie
5. O MOŞTENIRE GLORIOASĂ

a. În ce stare se va afla pământul atunci când se va împlini făgăduinţa? Isaia 65:17-19.

Isa 65:17-19
17 Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. 18 Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui, în bucurie. 19 Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.

„În Biblie, moştenirea celor mântuiţi este numită ‚o patrie (Evrei 11:14-16). Acolo Păstorul ceresc Îşi conduce turma la izvoarele apelor vii. Pomul vieţii îşi aduce roadele în fiecare lună, iar frunzele pomului sunt pentru folosul naţiunilor. Există ape mereu curgătoare, limpezi precum cristalul, iar pe malurile lor copacii care se leagănă îşi aruncă umbrele pe cărările pregătite pentru răscumpăraţii Domnului. Acolo câmpiile întinse se continuă cu coline pline de frumuseţe, iar munţii lui Dumnezeu îşi înalţă crestele lor semeţe. Pe acele câmpii pline de pace, lângă acele râuri vii, poporul lui Dumnezeu, atât de mult timp peregrin şi călător, îşi află căminul.” – Marea luptă, pag. 675 engl. (cap. 42).

b. Cum descrie Scriptura unitatea spirituală a împărăţiei moştenite? Ieremia 23:3-6; Ezechiel 37:24-27.

Ier 23:3-6
3 Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte, şi se vor înmulţi. 4 Voi pune peste ele păstori care le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul. 5 Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară. 6 În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”

Ezec 37:24-27
24 Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile Mele şi le vor împlini. 25 Vor locui iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor şi copiii copiilor lor pe vecie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci. 26 Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune Locaşul Meu cel Sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. 27 Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

„O singură vibraţie de armonie şi bucurie străbate prin creaţiunea imensă…. De la atomul minuscul şi până la lumile cele mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi într-o bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Marea luptă, pag. 678 engl. (cap. 42).

c. Atunci când pământul este făcut nou, ce va face Dumnezeu cu locul Său de locuit? Apocalipsa 21:1-3.

Apoc 21:1-3
1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. 2 Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor 

Vineri 23 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Atunci când Dumnezeu face o făgăduinţă, cum poate împlinirea ei să depindă de anumite condiţii?
2. De ce anume este nevoie pe lângă o mărturisire a credinţei în Hristos?
3. Ce anume face ca un om să fie un copil adevărat al lui Avraam?
4. Când se va împlini făgăduinţa moştenirii ţării?
5. Care va fi atitudinea celor mântuiţi pe noul pământ?