Sabat. 14 dec. 2024, VENIREA LUI ISUS HRISTOS

                                                                                                                                                                                                                                     de Marcelo Ponce - Germania

 Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2:13)

„Unul dintre cele mai solemne și totuși cele mai slăvite adevăruri descoperite în Biblie este acela al celei de-a doua veniri a lui Hristos care va încheia marea lucrare de răscumpărare. Pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, atât de mult timp lăsat să locuiască „în ținutul și în umbra morții,” o speranță prețioasă, care inspiră bucurie este dată în făgăduința arătării Sale, care este „învierea și viața”, pentru „a-i aduce din nou acasă pe izgoniții Săi.” Doctrina celei de-a doua veniri este o notă fundamentală în Scripturile sacre.”¹

Eram copil de 11 ani când am participat la întâlnirile bisericii noastre cu familia mea pentru prima dată. Acolo am început să aud pentru prima dată minunata solie a venirii lui Isus Hristos din nou pe Pământ; și marile evenimente descoperite în profețiile care au fost împlinite cu exactitate și la timpul la care au fost prezise, sunt o dovadă că vom putea vedea acel eveniment într-un timp scurt.

FĂGĂDUINȚA SA 

Cu puțin timp înainte ca Isus să meargă în Ghetsemani pentru ultima dată să Se roage, El Și-a anunțat ucenicii că urma să-i părăsească pentru că misiunea Sa pământească a ajuns la final și El urma să Se întoarcă în locul unde ei, pentru moment, nu puteau merge cu El. Văzând reacția naturală a ucenicilor de tristețe și probabil de abandon, Isus le-a zis: „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14:1). Acele cuvine le-au dat speranță și, asemenea lor, Isus Își dorește să dea fiecărui credincios încrederea că știe că El înțelege toate împrejurările vieții și că are tot ceea ce sufletul are nevoie pentru a avea pace. Apoi El le-a zis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14:2).

Acele case reprezintă un cămin și un cămin este locul unde noi toți în general găsim siguranță, pace și fericire. Acea făgăduință ar trebui să fie o mare inspirație pentru fiecare dintre noi; vom ajunge acasă acolo unde de asemenea: „lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul” ( Isaia 65:25).Acel cămin va fi departe de tot ceea ce azi ne produce tristețe și nesiguranță, unde „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere” (Apocalipsa 21:4).

Dar următoarea făgăduință a fost la fel de mare ca prima: „Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi” (Ioan 14:3). „Voi veni din nou” a fost balsamul de care ucenicii aveau nevoie la acel moment. Ei nu știau încă despre testul care îi aștepta, dar de atunci această făgăduință urma să fie centrul atenției și motivației lor de a merge să predice revenirea Sa și să se străduiască să Îl facă de cunoscut pe Isus Hristos la orice națiune, neam, limbă și popor.

ÎNĂLȚAREA ȘI ÎNTOARCEREA LUI 

La patruzeci de zile după învierea Sa, Isus i-a condus pe ucenicii Săi la Muntele Măslinilor, lângă Betania, în fața orașului Ierusalim în care El fusese respins și apoi condamnat la moarte. Era momentul despărțirii și ocazia de a da ultimele instrucțiuni acestui grup de bărbați și femei care reprezentau oaia pierdută care a fost găsită. Cuvintele lui Isus nu au fost reproșuri pentru greșelile sau erorile lor, ele au fost cuvinte de cea mai profundă tandrețe și simpatie.

„Cu mâinile întinse pentru binecuvântare și ca și când îi asigura de grija Sa protectoare, El S-a înălțat încet din mijlocul lor, atras spre cer de o putere mai mare decât atracția pământească. Când El S-a ridicat, ucenicii cuprinși de teamă au privit cu ochii încordați ultima întrezărire a înălțării Domnului lor. Un nor de slavă L-a ascuns de privirea lor; și cuvintele s-au întors la ei în timp ce carul de nori cu îngeri L-a primit, ”Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, chiar până la sfârșitul lumii.” În același timp a plutit în jos către ei cea mai dulce și mai fericită muzică a corului îngerilor.”²

În acel moment doi îngeri puternici cu chip de oameni, din simpatie și dragoste față de ucenicii care priveau către cer, s-au apropiat și i-au întrebat: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1:11). Acesta a fost același mesaj de speranță pe care Isus li l-a spus cu mult înainte: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale” (Matei 25:31). Aceasta a fost aceeași descoperire pe care Ioan a primit-o pe insula Patmos: „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile Pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin” (Apocalipsa 1:7). Îngerii i-au asigurat că acest și același Isus pe care ei L-au văzut urcând la cer va veni din nou așa cum S-a înălțat. Într-adevăr, El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea.

SEMNELE VENIRII SALE

A înțelege mai mult despre timpul sfârșitului a fost ceva care le-a atras atenția ucenicilor – și ar trebui să o atragă și pe a noastră. Ei au venit la Isus în particular să-L întrebe: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului lumii acesteia?” (Matei 24:3).

În locurile unde tehnologia este mai dezvoltată și călătoriile se fac cu mijloace moderne de transport, noi suntem deosebit de atenți la semnalele pe care navigatorul prin satelit sau dispozitivele GPS ni le dau, despre distanța rămasă până la destinație sau posibile modificări ale rutei selectate. Profețiile biblice sunt foarte asemănătoare cu un GPS care ne spune unde suntem în timp, așa încât să putem fi pregătiți și ghidați în mod sigur spre destinație.

DEZAMĂGIREA

„Drept răspuns, Isus le-a zis: Băgați de seamă sa nu vă înșele cineva. Fiindcă vor veni mulți în numele Meu și vor zice: Eu sunt Hristosul! Și vor înșela pe mulți” (Matei 24:4, 5). De ce a prezentat Hristos aceasta ca primul semn înainte de sfârșit? Răspunsul este dat de apostolul Petru: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Dragi frați și surori, Satan de asemenea știe profețiile Bibliei și cunoaște că venirea lui Hristos va pune capăt domniei sale de teroare. De aceea cu mare viclenie și intrigă șireată - întocmai asemenea unui leu care își supraveghează victima înainte de a o ataca – el introduce doctrine false amestecate cu bucăți din adevăr pentru a-i face pe credincioși să cadă în capcanele sale. Răspândirea Islamului, Budismului, agnosticismului și a altor curente filosofice prin lume au distorsionat percepția oamenilor cu privire la caracterul singurului Dumnezeu adevărat, Creatorul cerului și Pământului și i-au distanțat de singura sursă de cunoaștere, Biblia.

Singura noastră siguranță stă în studierea Sfintei Scripturi cu multă rugăciune și dedicație. Este singurul lucru care ne poate proteja împotriva erorii. Dacă facem astfel, vom fi cu siguranță capabili să afirmăm: „La lege și la mărturie: dacă nu vor vorbi în acord cu acest cuvânt, este pentru că nu există nicio lumină în ei” (Isaia 8:20). Cu studiul lor frecvent vom fi capabili să depozităm în mințile noastre singura comoară care ne va face să afirmăm: „Este scris.” Dar o avertizare: cu avansarea tehnologiei este din ce în ce mai obișnuit să vedem cum credincioșii au abandonat citirea Bibliilor convenționale de hârtie. Pe de o parte, a fost făcut mai ușor pentru noi să purtăm întotdeauna bibliotecile complete, lecțiile, imnurile etc. pe dispozitivele noastre electronice. Dar pe de altă parte, la cel mai mic semnal al unui mesaj care ajunge la noi sau un mic moment de distragre, abandonăm studiul și mințile noastre se schimbă rapid către alte lucruri care nu au adesea nimic de-a face cu acel moment. Cu mare ușurință și prin această metodă, Satan a reușit de multe ori să-i despartă pe credincioși de studiul adevărului.

RĂZBOAIE, MOLIME, FOAMETE, CUTREMURE

Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi „Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății și pe alocurea vor fi cutremure de Pământ, foamete și ciumi” (Matei 24:6, 7). În anii recenți am fost martori oculari la revolta națiunilor. În timp ce fiecare caută în prezent pacea, războaie majore au izbucnit și au ucis mii în jurul lumii. Deplasarea miilor de refugiați produsă de război și instabilitate politică în multe țări, i-a adus în diferite direcții, creând adevărate crize umanitare unde predomină durerea și foametea. În ciuda acestor orori, bugete de milioane ale marilor puteri sunt alocate pentru a cumpăra arme și muniție și a continua războaiele.

Pe de altă parte, în timp ce în unele țări există o abundență de mâncare și mulți oameni se îmbolnăvesc din cauza tuturor mâncărurilor de tip fast food și nesănătoase pe care le consumă și în timp ce în fiecare zi mii de tone de mâncare sfârșesc prin a ajunge la gunoi, sunt de asemenea alte locuri unde mii mor de foame. Este dificil să acceptăm aceasta în secolul 21, cu toate dezvoltările tehnologiei și facilitățile și viteza cu care lucrurile pot fi transportate. Există locuri unde oamenii mor din cauza bolilor produse de faptul că nu au apă de băut sau din cauza slăbiciunii pentru că nu au nimic de mâncare. Catastrofe naturale care s-au petrecut în decadele recente sunt de asemenea printre semnele la care S-a referit Isus. În timp ce seceta distruge viața în unele regiuni ale planetei, inundațiile produse de ploi extreme și anormale sau tornade și uragane lasă distrugeri și mii de victime în urma lor. În anii recenți, cutremure violente s-au petrecut în diferite locuri și nu doar că au crescut în putere, ci și în numărul mare de victime pe care l-au lăsat în urmă.

„Cât de adesea auzim despre cutremure și tornade, distrugeri prin foc și inundații, cu o mare pierdere de vieți și proprietăți! Aparent, aceste calamități sunt izbucniri capricioase ale forțelor dezorganizate și necontrolate ale naturii, cu totul dincolo de controlul omului; dar în ele toate, scopul lui Dumnezeu poate fi citit. Ele sunt agenții prin care El caută să-i trezească pe bărbați și femei la un simț al pericolului lor.”³ Oamenii de știință și filosofii în căutarea de explicații și metode de a împiedica aceste evenimente au ajuns la concluzia că totul este un rezultatal schimbării climatice și aceasta este cauza pentru care natura reacționează în acest mod. Încă o dată, teoriile omenești abat urechile oamenilor de la adevăratul motiv al acestor evenimente. Este adevărat că natura suferă și este modifictă prin acțiunile omenirii, dar nu trebuie să ignorăm că acestea sunt de asemenea semnele la care Isus referit. Nici n-ar trebui să ignorăm consecințele pe care acei care au distrus Pământul le vor suferi. „neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de numele Tău, mici și mari și să prăpădești pe cei ce prăpădesc Pământul” (Apocalipsa 11:18). Marea lucrare a creațiunii este distrusă și acei care sunt responsabili pentru deteriorarea ei, vor fi pedepsiți.

Sunt aceste evenimente semnele pe care Isus le declară ucenicilor Săi că vor sluji ca un semn pentru a ști cum să distingă vremea? Da, ele sunt. După cum ucenicii au întrebat, când va fi sfârșitul veacului? noi nu putem seta o dată, noi putem doar să interpretăm semnele și să înțelegem că nu a mai rămas mult timp pentru lumea noastră și locuitorii ei. „Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36).

ISTORIA SE REPETĂ

Isus a subliniat că acel timp dela sfârșit va fi asemănător cu timpul dinainte de potop. „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului” (Matei 24:37-29).

Mâncatul, băutul, căsătoritul nu sunt lucruri ilegale. Ceea ce le-a făcut urâte înaintea lui Dumnezeu sunt extremele în care omul le-a dus. De cele mai frecvente boli de astăzi sunt în mare măsură responsabile obiceiurile de mâncat și băut rele, o viață sedentară și folosirea substanțelor de abuz care sunt dăunătoare sănătății.

Expunerea prelungită la agenți toxici cum sunt cei inhalați în marile orașe sau folosirea tutunului și drogurilor, nu doar că a produs multe boli, ci de asemeneaa dus la modificări genetice care predispun la boli degenerative și autoimune. Istoria a ceea ce s-a întâmplat cu Sodoma și Gomora, la fel ca experiența trăită de Israel în Sitim în fața țării făgăduite, sunt avertizări care au fost înregistrate ca să ne învețe că senzualitatea și pasiunile necontrolate pot duce ființele umane să comită înaintea lui Dumnezeu cele mai urâcioase și dezgustătoare fapte pe care ni le putem imagina. „De-a lungul tuturor acestor veacuri au fost presărate epave de caracter care au eșuat pe stâncile îngăduinței senzuale. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, când poporul lui Dumnezeu stă la hotarele Canaanului ceresc, Satan, ca în vechime, își va dubla eforturile pentru a-l împiedica să intre în pământul cel bun. El își întinde cursele pentru fiecare suflet. Nu doar cel neștiutor și necultivat are nevoie să fie păzit; el va pregăti ispitele sale pentru cei care se află în cele mai înalte poziții, în cele mai sfinte slujbe; dacă va putea să-i conducă să își profaneze sufletele, el va putea distruge pe mulți prin ei. Și el angajează aceiași agenți astăzi, cum a angajat cu trei mii de ani în urmă. Prin prieteniile lumești, prin farmecul frumuseții, prin căutarea de plăceri, veselie, petreceri sau cupa de vin, el ispitește la încălcarea poruncii a șaptea.”⁴

GRĂBIND VENIREA SA

„Este privilegiul fiecărui creștin, nu doar să aștepte, ci și să grăbească venirea Domnului nostru Isus Hristos” (1 Petru 3:12, margine). Dacă toți cei care mărturisesc numele Lui ar aduce roadele slavei Sale, cât de repede întreaga lumear fi semănată cu sămânța Evangheliei. Foarte rapid ultima mare recoltă ar fi coaptă și Hristos arveni să-Și adune grâul prețios.”⁵

Este privilegiul nostru să vorbim despre binecuvântata speranță care este întoarcerea lui Isus Hristos. Este de asemenea privilegiul nostru să facem aceeași lucrare de reformă pe care Ioan Botezătorul a făcut-o pentru a pregăti calea pentru prima venire a Domnului. „Marele subiect al reformei trebuie agitat și mintea publicului trebuie mișcată. Cumpătarea în toate lucrurile trebuie conectată cu solia, pentru a întoarce poporul lui Dumnezeu de la idolatria sa, de la lăcomia sa și de la extravaganța sa în îmbrăcăminte și alte lucruri.”⁶

Acum este timpul pentru a face o schimbare în viețile noastre, când ascultarea noastră de poruncile lui Dumnezeu descoperă că Îl iubim cu adevărat. Nu mai este timp de pierdut. Trebuie să închidem în mod hotărât ușile spre tot ce nu reprezintă caracterul acelui popor care se pregătește să fie mutat în căminurile cerești. Faptele noastre ar trebui să demonstreze că „în ceruri este conversația noastră; de unde și așteptăm pe Mântuitorul, Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3:20).

„Unicul scop al timpului de probă de care ne bucurăm astăzi este ca să-l folosim pentru consacrarea și pregătirea noastră pentru marea zi a revenirii lui Hristos.”

PREGĂTIREA NOASTRĂ

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3:9). Unicul scop al timpului de probă de care ne bucurăm astăzi este ca să-l folosim pentru consacrarea și pregătirea noastră pentru marea zi a revenirii lui Hristos. Fiecare zi care trece este cu o zi mai puțin în numărătoarea inversă până la sfârșit. Dacă Isus nu S-a întors încă, este doar pentru că El ne dă timp să putem trece cu toții printr-o pocăință temeinică și o experiență de convertire profundă, veritabilă în viețile noastre.

Salvarea noastră a fost făcută cu prețiosul sânge al lui Hristos, Mielul fără pată și fără întinare (1 Petru 1:18, 19) pentru a ajunge în acele căminuri pe care „ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Să nu lăsăm ca atracțiile pe care acest Pământ ni le oferă, petrecerile și tradițiile sale, moda nenecesară sau împodobirea, mâncarea sau băutura nesănătoase sau iubirea de bani și de posesiuni pământești să ne despartă de solia prețioasă a venirii Domnului și de faptul că acum este timpul să ne pregătim!

CONCLUZIE

Doar harul lui Dumnezeu poate să ne ajute să ne pregătim pentru venirea Sa. Doar lucrarea Spiritului Sfânt poate să ne convingă în chemarea la pocăință și convertire. Fie ca rugăciunea noastră zilnică să fie „vie împărăția Ta.” Fie ca binecuvântata speranță să fie ca o torță care să ilumineze pelerinajul nostru în această lume întunecată atât de plină de rău și suferință. Fie ca scopul nostru să fie să înaintăm în mod continuu spre țintă, pentru premiul chemării supreme (Filipeni 3:14) pentru a-L reflecta pe Isus în fiecare zi și în fiecare acțiune. Fie ca religia curată și neîntinată (Iacov 1:27) să fie rezultatul lui Hristos în noi.

„Când caracterul lui Hristos va fi reprodus în mod desăvârșit în poporul Său, atunci El va veni să-i pretindă ca ai Săi.”⁷ Maranata, Domnul vine! El declară: „Cu siguranță, Eu vin curând. Amin! Da, vino, Doamne Isuse” (Apocalipsa 22:20). Amin.

Referințe:

1 Marea luptă, pg. 299.
2 Hristos Lumina lumii, pg. 830, 831.
3 Profeți și Regi, pg.277.
4 Patriarhi și Profeți, pg.457,458.
5 Parabolele Domnului Hristos, pg.69.
6 Mărturii pentru comunitate, vol.3,pg. 62.
7 Parabolele Domnului Hristos, pg.69.