Miercuri, 11 dec. 2024, ȘTERGEREA PĂCATELOR

„Eu, Eu își șterg fărădelegile pentru Mine și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele Tale.” (Isaia 43:25). A șterge înseamnă a îndepărta complet fără nicio urmă, a înlătura sau a curăța din existență sau memorie.

Asigurarea lui Dumnezeu transmisă nouă prin profetul Isaia înseamnă că „Toți cei care s-au pocăit cu adevărat de păcat și prin credință au revendicat sângele lui Hristos ca jertfă ispășitoare și au scris ierta-re înregistrată în dreptul numelor lor din cărțile din cer; pe măsură ce au devenit părtași la neprihănirea lui Hristos și caracterele lor sunt găsite a fi în armonie cu legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi șterse și ei înșiși vor fi socotiți vrednici de viața veșnică.”¹ Să luăm deci în considerare în mod profund necesitatea ștergerii păcatelor noastre.

NEASCULTAREA ȘI MÂNJITURA DE PĂCAT

După ce omul nu a ascultat de legea lui Dumnezeu în Eden, „aureola de slavă pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam cel sfânt, ca să-l acopere ca o haină, s-a îndepărtat de la el după încălcarea sa de lege. Lumina slavei lui Dumnezeu nu putea acoperi neascultarea și păcatul. În locul sănătății și a deplinătății binecuvântărilor, sărăcia, boala și suferința de orice fel au fost partea copiilor lui Adam.”² În mod tragic, omul a pierdut marele privilegiu în schimbul mânjiturii păcatului.

„Satan a realizat căderea omului și de la acel moment a fost lucrarea lui să șteargă chipul lui Dumnezeu din om și să imprime pe inimile oamenilor propriul său chip.”³

„Înainte de intrarea păcatului, Adam s-a bucurat de comuniunea deschisă cu Creatorul său; dar deoarece omul s-a separat de Dumnezeu prin păcat, rasa umană a fost izolată de acest privilegiu. Cu toate acestea, prin planul de răscumpărare, o cale a fost deschisă prin care locuitorii pământului pot avea totuși legătură cu cerul.”⁴

DRAGOSTEA UIMITOARE A LUI DUMNEZEU PENTRU OMENIRE 

Moartea lui Adam și a Evei din cauza neascultării a fost sigură. Dacă nu ar fi fost planul de mântuire, ei ar fi murit imediat din cauza mâncării din fructul oprit.

„Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Profunzimea iubirii lui Dumnezeu exprimată prin cuvintele,„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (Ioan 3:16), poate fi mai bine înțeleasă prin descoperirea uimitoare că Mielul lui Dumnezeu a fost „înjunghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8).

Mișcat de dragostea care exista încă înainte de crearea noastră, Dumnezeu a făcut o făgăduință de vrăjmășie împotriva celui rău (vezi Geneza 3:15). „În timp ce (această făgăduință) prevestea război între om și Satan, ea declara că puterea marelui vrăjmaş urma să fie în cele din urmă înfrântă.”⁵

„Nimeni în afară de Hristos nu putea să răscumpere omul căzut de sub blestemul legii și să-l aducă din nou în armonie cu Cerul.”⁶ Dragostea uimitoare a lui Dumnezeu s-a manifestat prin planul de mântuire de a restaura planul Său desăvârșit pentru rasa umană. Domnul a instituit serviciul jertfelor pentru a descoperi în mod vizibil planul Său de mântuire.

SIMBOLURILE ȘI MONUMENTELE ISPĂȘIRII LUI HRISTOS

Ispășirea este reconcilierea lui Dumnezeu cu umanitatea prin moartea de sacrificiu a lui Hristos. După proclamarea planului de mântuire lui Adam și Evei, Dumnezeu a înlocuit hainele de lumină care se îndepărtaseră, și șorțurile din frunze de smochin cu haine din piele, simbolizând haina neprihănirii lui Hristos și mantia mântuirii. Pentrua face acele haine, s-a adus o jertfă, pentru că „fără vărsare de sânge nu este iertare”(Evrei9:22), prefigurând jertfa lui Hristos pe cruce.

De la altarul construit de Avraam în țara Moria pentru a-l aduce pe Isaac ca jertfă, la templul construit de Solomon pe Muntele Moria pentru prezența lui Dumnezeu și jertfele sângelui de animale de-a lungul veacurilor, au fost făcute evidente simboluri și monumente proclamând eficiența sângelui lui Hristos pentru a șterge păcatele omului.(Geneza 22:2; 2 Cronici 3:1). „Înțelegerea corectă a slujirii din sanctuarul din cer este temelia credinței noastre.”⁷

SANCTUARUL

„Termenul „sanctuar”, așa cum este folosit în Biblie, se referă, în primul rând, la tabernacolul construit de Moise, după modelul lucrurilor cerești; și, în al doilea rând, la „adevăratul tabernacol” din cer, către care arată sanctuarul pământesc.”⁸

În timpul călătoriei lor spre Canaan, Dumnezeu i-a poruncit lui Israel prin Moise să Îi facă un sanctuar; ca El să locuiască în mijlocul lor (Exod 25:8). „Dumnezeu a prezentat înaintea lui Moise pe munte, o viziune despre sanctuarul ceresc și i-a poruncit să facă toate lucrurile după chipul care i-a fost arătat.”⁹

Sanctuarul pământesc sau tabernacolul era alcătuit dintr-o curte, Locul Sfânt, Locul Preasfânt care reprezentau lucrarea profețită a lui Hristos de la nașterea Sa la ștergerea păcatelor noastre.

1. Curtea (Exod 27:9-18), zona care înconjura tabernacolul și în care erau înjunghiate toate jertfele este un simbol pentru Pământ, unde Isus, marea jertfă antitipică, a fost destinat. să moară pentru păcatele noastre (Ioan 12:32, 33).¹⁰ Unica intrare în curte, prin care păcătosul își aducea jertfa pentru păcat, ne amintește de credința în Hristos ca singurul acces la relația noastră de legământ cu Dumnezeu (Ioan 10:7, 9). Altarul arderii de tot (Exod 27:1- 8) lângă care se turna sângele jertfei și era pusă cenușa arderii de tot (Leviticul 6:10; Deuteronom 12:27), preînchipuia vărsarea prețiosului sânge al lui Isus, care îndepărta blestemul păcatului de pe acest Pământ și a pavat drumul pentru curățirea sa prin foc (Maleahi 4:1, 3).¹¹ Sângele jertfei învăța de asemenea că doar prin sângele lui Isus putem avea intrare cu îndrăzneală în prezența lui Dumnezeu în sanctuar (Evrei 10:19, 20). Ligheanul cu apă (Exod 30:17-21) dintre intrarea în curte și tabernacol și în care preotul trebuia să își spele atât mâinile cât și picioarele înainte de a intra în tabernacol, este o ilustrare potrivită a adevărului învățat de Nicodim cu privire la curățirea spirituală de care era nevoie pentru a intra în prezența lui Dumnezeu, pentru care botezul este de asemenea un simbol (Ioan 3:5).¹²

2. Tabernacolul a fost împărțit în Locul Sfânt și Locul Preasfânt (Evrei 9:1, 2).

A.Locul Sfânt avea următoarele piese de mobilier simbolice: masa cu pâinile pentru punerea înainte (Exod 25:23-30) care își găsea împlinirea în Isus, pâinea vieții (Ioan6:48,33,51).¹³Candelabrul (Exod 25:31-40) reprezenta biserica (Apocalipsa 1:12, 20) care trebuie să susțină candela cuvântului (Psalmi 119:105) în timp ce uleiul din fiecare candelă simboliza lucrarea Duhului Sfânt pe Pământ (Zaharia 4:1-6, 10 compară cu Apocalipsa 5:6). Altarul pentru tămâie (Exod 30:1-7) reprezenta mireasma neîncetată a mijlocirii lui Isus, amestecată cu rugăciunile noastre (Evrei 7:25; Apocalipsa 8:3, 4).

B. Locul Preasfânt (Evrei 9:3-5) avea următoarele piese de mobilă și obiecte simbolice: Chivotul legământului (Exod 25:10-22), un simbol al prezenței divine a lui Dumnezeu.¹⁴În chivot erau două table de piatră cu cele zece Porunci scrise cu degetul lui Dumnezeu (Deuteronom10:4,5). Acestea erau și rămân expresia caracterului neschimbător al lui Dumnezeu.¹⁵ Tronul harului (Exod 25:17-21) acoperind legea încălcată, era locul unde prezența vizibilă a lui Dumnezeu era manifestată (Exod 25:32; 30:6). Acesta reprezenta unirea dintre har și dreptate în planul de răscumpărare și era un simbol potrivit al tronului marelui Dumnezeu, care Își proclamă numele ca „plin de îndurare, milostiv, îndelungrăbdător, plin de bunătate și adevăr,” (Exod 16:32, 33). Urciorul cu mană (Evrei 9:4) era  o amintire a grijii providențiale a lui Dumnezeu când a plouat cu pâine în pustie pentru a le susține viețile (Exod 16:32, 33). Astfel, astăzi, în grija Sa pentru noi, Dumnezeu a revărsat asupra noastră razele prețioase ale luminii cu privire la chestiunea alimentației care se vor dovedi a fi o binecuvântare pentru toți cei care le strâng.¹⁷ Pe măsură ce împărtășim lumina aceasta, ușile se vor deschide pentru predicarea Evangheliei.Astfel, solia sănătății trebuie să fie mâna dreaptă a celui de-al treilea înger.¹⁸ Toiagul lui Aaron care a înmugurit (Evrei 9:4) era o amintire a respectului față de sistemul de ordine și conducere pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru biserica Sa.¹⁹

Sanctuarul pământesc și serviciile sale tipice erau instituite de Dumnezeu pentru a-l învăța pe Israel și pe noi despre sistemul jertfelor, despre planul de mântuire desăvârșit și complet și despre slujirea lui Hristos în sanctuarul ceresc. Moartea lui Hristos pe cruce a înlăturat ritualurile jertfelor din sanctuarul pământesc și astfel ele nu mai au vreo semnificație în continuare astăzi (Coloseni 2:14; Evrei 9:8-14).

PREOȚIA

Există deosebiri notabile între preoția lui Isus în contrast cu preoția pământească.

Dumnezeu a ales seminția lui Levi ca să slujească în preoția din tabernacolul pământesc (numeri 1:50; Exod 28:1; Levitic 21:17-23). Dar Isus nu putea fi un mare preot pe Pământ, „căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție” (Evrei 7:14). Un mare preot era ales din poporul lui (Evrei 5:1). Pentru ca Isus să devină în ceruri marele preot al omenirii, El „nu a luat asupra Lui natura îngerilor; ci a luat asupra Lui sămânța lui Avraam” (Evrei 2:16). Diferit față de preoția levitică, preoția lui Isus era după rânduiala lui Melhisedec care nu avea nici început, nici sfârșit (Evrei 7:3).

Două evenimente au marcat tranziția de la preoția pământească la cea cerească. Atunci când Hristos a fost pironit pe cruce, „ruperea perdelei din templu a arătat că jertfele iudaice și ritualurile nu mai aveau să fie primite.”²⁰ „Prin ruperea hainei sale, (Caiafa) s-a înlăturat singur ca să mai fie un caracter reprezentativ. El nu a mai fost acceptat de Dumnezeu ca un mare preot în funcție.”²¹

JERTFELE ZILNICE

Serviciile zilnice de jertfă se desfășurau în curte și în Locul Sfânt pentru a indica spre jertfa lui Mesia pe cruce. Păcătosului i se cerea să aducă un animal tânăr fără cusur (miel) ca jertfă pentru păcat. Mielul (Exod 12:21) îl reprezenta pe Isus, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii (Ioan 1:29; 1 Corinteni 5:7). Păcătosul își punea mâinile pe capul animalului și în timp ce își mărturisea păcatele, el personal înjunghia animalul.

Preotul lua din sângele său, stropea pe coarnele altarului și turna ceea ce rămânea la picioarele altarului sau stropea înaintea perdelei de deasupra altarului de tămâiere din Locul Sfânt sau mânca o parte din jertfă înainte de a intra în Locul Preasfânt. Acest serviciu în întregime semnifica transferul păcatelor de la păcătos la sanctuar (Evrei 9:6; Levitic 4:3, 7, 22, 23; 6:10; 10:17, 18).

„Pe când preotul intra dimineața și seara în Locul Sfânt la momentul tămâierii, jertfa zilnică era pregătită să fie adusă pe altarul din curte, în afară. . . (închinătorii) uniți în rugăciunea lor în taină, își îndreptau fețele spre Locul Sfânt. Astfel cererile lor se înălțau cu norul de tămâie, în timp ce credința se baza pe meritele Mântuitorului făgăduit prefigurat prin jertfa de ispășire.”²²

„Păcatele lui Israel fiind astfel transferate asupra sanctuarului, locurile sfinte erau întinate și devenea necesară o lucrare specială de înlăturare a păcatelor. Dumnezeu a poruncit ca o ispășire să fie făcută pentru fiecare din încăperile sfinte, cât și pentru altar, pentru ”a-l curăța și a-l sfinți de necurățiile copiilor lui Israel.”²³

ZIUA ISPĂȘIRII

Ziua Ispășirii (Yom Kipur) este ziua a 10-a a lunii a 7-a, Tishrei (între Septembrie și Octombrie) și rămâne cea mai sfântă zi din calendarul iudaic (Levitic 23:27).

„o dată pe an, în marea zi a Ispăşirii, preotul a intrat în Locul Preasfânt pentru a curăţa sanctuarul. Lucrarea îndeplinită acolo completa ciclul anual al slujbelor (Evrei 9:7).”²⁴

„Fiecare om trebuia să-și umilească sufletul în timp ce se desfășura lucrarea de ispășire. Toate afacerile erau puse deoparte și întreaga adunare a lui Israel petrecea ziua în umilință solemnă înaintea lui Dumnezeu, cu rugăciune, post și profundă cercetare de inimă.

...Slujba se desfășura în așa fel în cât era „un exemplu și o umbră a lucrurilor cerești”(Evrei8:5).²⁵

SLUJBA LUI HRISTOS ÎN LOCUL SFÂNT

După înălțarea lui Hristos la cer, El Și-a început lucrarea ca Marele nostru Preot. „Timp de optsprezece secole această lucrare de slujire a continuat în prima încăpere a sanctuarului. Sângele lui Hristos, a pledat în favoarea credincioșilor pocăiți, asigurându-le iertarea și acceptarea din partea Tatălui, totuși păcatele lor au rămas încă înregistrate în cărțile de amintire.”²⁶

JUDECATA DE CERCETARE

„După cum curățirea tipică a celor pământești era îndeplinită prin înlăturarea păcatelor prin care fuseseră contaminate, la fel curățirea celor cerești trebuie să fie realizată prin înlăturarea sau ștergerea păcatelor care sunt înregistrate acolo. Dar înainte ca aceasta să poată fi îndeplinită, trebuie să fie o examinare a cărților de amintire pentru a determina cine, prin pocăință a păcatelor și credință în Hristos, este îndreptățit să beneficieze de ispășirea Sa. De aceea curățirea sanctuarului, implică o lucrare de investigare a lucrării de judecată. Această lucrare trebuie să fie realizată înainte de venirea lui Hristos ca să-și răscumpere poporul Său.”²⁷

„În marea zi a ispășirii finale și judecății de cercetare singurele cazuri care vor fi luate în considerare sunt ale celor care au mărturisit a fi poporul lui Dumnezeu (1 Petru 4:17). Judecata celor răi este o lucrare distinctă și separată și are loc într-o perioadă ulterioară.”²⁸

„La timpul indicat pentru judecată – încheierea celor 2300 de zile, în 1844 – a început lucrarea de cercetare şi ştergere a păcatelor. Toți cei care au luat asupra lor numele lui Hristos trebuie să treacă prin examinarea cercetătoare. Atât cei care trăiesc, cât și cei morți sunt judecați „după acele lucruri care au fost scrise în cărți, după faptele lor.”²⁹

„Cărțile de amintire din cer, în care numele și faptele oamenilor sunt înregistrate, trebuie să determine decizia la judecată...

„Cartea vieții conține numele tuturor celor care au intrat vreodată în serviciul lui Dumnezeu... (Luca 10:20, Filipeni 4:3; Daniel 12:1;Apocalipsa 21:27.)

„O carte de aducere aminte este scrisă înaintea lui Dumnezeu, în care sunt înregistrate faptele bune ale celor ce „se tem de Domnul și cinstesc numele Lui” (Maleahi 3:16; Neemia 13:14)... Fiecare faptă de neprihănire este imortalizată.

„Există o înregistrare de asemenea a păcatelor oamenilor.”³⁰ Fiecare faptă rea, fiecare cuvânt nefolositor rostit vor fi judecate (Eclesiastul 12:14; Matei 12:36, 37; 1 Corinteni 4:5; Isaia 65:6, 7).

„Păcatele de care nu s-a pocăit şi pe care nu le-a părăsit nu vor fi iertate şi şterse din cărţile de aducere aminte, ci vor sta ca mărturie împotriva păcătosului în ziua lui Dumnezeu... Păcatul poate fi ascuns, negat, mușamalizat de tată, mamă, soție, copii și colaboratori; nimeni în afară de făptuitorii vinovați nu poate nutri nici cea mai mică suspiciune cu privire la rău; dar el este descoperit înaintea inteligențelor cerești...Dumnezeu are o înregistrare exactă a fiecărui raport nedrept și a fiecărui comportament necinstit.”³¹

„Lucrarea fiecărui om este trecută în revistă înaintea lui Dumnezeu și este înregistrată drept credincioșie sau necredincioșie. În dreptul fiecărui nume din cărțile din cer este introdus cu o teribilă exactitate fiecare cuvânt greșit, fiecare faptă egoistă, fiecare datorie neîndeplinită și fiecare păcat secret, cu orice fățărnicie vicleană.”³² „Cât de solemn este acest gând! Zi după zi, care trece spre veșnicie, poartă povara ei de înregistrări pentru cărțile din ceruri... Faptele noastre, cuvintele noastre, chiar cele mai secrete intenții... deși ele pot fi uitate de noi, ele își vor aduce mărturia pentru a îndreptăți sau condamna.”³³

HRISTOS,  AVOCATUL NOSTRU ÎN LOCUL PREASFÂNT

 „Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit” (1 Ioan 2:1). Vezi de asemenea Evrei 9:24.

„Când cărțile de aducere aminte sunt deschise la judecată, viețile tuturor celor care au crezut în Isus sunt trecute în revistă înaintea lui Dumnezeu. Începând cu cei care au trăit la început pe Pământ, Avocatul nostru prezintă cazurile fiecărei generații succesive și încheie cu cei care trăiesc. Fiecare nume este menționat, fiecare caz investigat îndeaproape. Nume sunt acceptate, nume sunt respinse. Când unii au păcate care au rămas în cărţile de aducere aminte, necăite şi neiertate, numele lor vor fi şterse din cartea vieții și înregistrarea faptelor bune va fi ștearsă din cartea de aducere aminte a lui Dumnezeu...

„Toţi cei care s-au pocăit cu adevărat de păcat şi prin credinţă au pretins sângele lui Hristos ca jertfa lor ispăşitoare, au înregistrat iertare în dreptul numelor lor din cărțile din cer; pe măsură ce au devenit părtași la neprihănirea lui Hristos și caracterele lor sunt găsite a fi în armonie cu legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi șterse și ei înșiși vor fi socotiți vrednici de viața veșnică.”(Isaia43:25;Apocalipsa 3:5; Matei 10:32, 33.)³⁴

RESPONSABILITATEA NOASTRĂ SOLEMNĂ

Înțelegerea noastră adecvată a lucrării din judecata de cercetare necesită o acțiune decisivă cu privire la mântuirea noastră.

„Toţi cei care vor avea numele păstrate în cartea vieţii, trebuie ca astăzi, în puţinele zile de probă care au mai rămas, să îşi mâhnească sufletele înaintea lui Dumnezeu prin părere de rău faţă de păcat şi adevărată pocăinţă. Trebuie să fie o cercetare profundă şi credincioasă a inimii. Spiritul ușuratic și frivol îngăduit de atât de mulți care mărturisesc a fi creștini trebuie să fie pus deoparte.”³⁵

Avem nevoie să lucrăm la mântuirea noastră cu teamă și cu tremur. (Filipeni2:12)„ Când lucrarea judecății de cercetare se încheie, destinul tuturor va fi decis pentru viață sau pentru moarte. Timpul de probă se încheie cu puțin înainte de apariția Domnului pe norii cerului. Hristos . . . declară: „Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană, să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe. Iată, Eu vin curând și răsplata mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apocalipsa 22:11, 12”³⁶

CONCLUZIE

„Cel neprihănit și cel rău vor trăi încă pe Pământ în condiția lor muritoare – oamenii vor sădi și vor construi, vor mânca și vor bea, toți inconștienți că decizia finală, irevocabilă a fost pronunțată în sanctuarul de sus.

. . . În mod tăcut, neobservabil ca un hoț la miezul nopții, va sosi ora decisivă care marchează fixarea destinului fiecărui om, retragerea finală a ofertei harului pentru oamenii vinovați.

„ ”Vegheați dar: . . . pentru ca venind pe neașteptate, să nu vă găsească dormind” (Marcu 13:35, 36). Primejdioasă este situaţia celor care, obosind în vegherea lor, s-au întors către atracţiile lumii. În timp ce omul de afaceri este absorbit în urmărirea câștigului, în timp ce iubitorul de plăceri caută răsfăț, în timp ce fiica modei își aranjează podoabele – poate fi acea oră în care Judecătorul întregului Pământ va pronunța sentința: „Ai fost cântărit în cumpănă și găsit cu lipsă.” Daniel 5:27.”³⁷

Până când Dumnezeu nu va distruge autorul păcatului, poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să se considere liber de povara păcatului. Acum este timpul în care să ne mâhnim, să ne cercetăm în mod profund inimile și să ne rugăm cu seriozitate pentru ștergerea păcatelor noastre în loc de ștergerea numelor noastre din cartea vieții, Amin.

Referințe:

1 Maranata, pg.93. 
2 Solii alese, c.1, pg.270.
3 Harul uimitor al lui Dumnezeu, pg.161.
4 Marea luptă, pg.2 (ediția 1888).
5 Credința prin care trăiesc,pg. 75.
6 Patriarhi și profeți,pg.63.
7 Evanghelizare,pg.221.
8 Credința prin care trăiesc,pg. 202.
9 Patriarhi și profeți,pg.343.
10 Haskell,S.N.,Crucea și umbra ei,pg.176,178.
11 Ibid.,pg.129, 130.
12 Ibid.,pg.179.
13 Ibid.,pg.56.
14 Mărturii pentru comunitate,vol.4,pg.157.
15 Reflectându-L pe Hristos,pg.46.
16 Harul uimitor al lui Dumnezeu,pg. 69.
17 Sfaturi pentru Dietă și Hrană,pg.269.
18 Sfaturi pentru sănătate,pg.219.
19 Patriarhi și profeți,pg. 397, 403.
20 Experiențe și viziuni, pg.259, 260.
21 Hristos, Lumina lumii,pg.709.
22 Patriarhi și profeți,pg.353.
23 Ibid.,pg.355.
24 Ibid.
25 Ibid.
26 Marea luptă,pg.421.
27 Ibid.
28 Ibid.,pg.480.
29 Ibid.,pg.486.
30 Ibid.,pg.480, 481.
31 Ibid.,pg.486.
32 Ibid.,pg.482.
33 Ibid.,pg.486, 487.
34 Ibid.,pg 483.
35 Ibid.,pg.490.
36 Ibid.
37 Ibid.,pg.491.