Duminică, 8 dec. 2024, METAMORFOZA

                                                                                                                                                                                                                                                                                   de Elias Rivera - SUA

Natura are ilustrații frumoase care ne învață despre puterea mare a lui Dumnezeu, dar și despre lucrarea Sa de răscumpărare în inimile noastre. Ciclul fluturilor este compus din patru stadii, numite astfel: ou, larvă, pupă și adult. Procesul este scurt, luând aproximativ o lună. Fluturii își depun ouăle pe dosul frunzelor plantelor din carese vor hrăni larvele sale. Când ouăle eclozează, o mică omidă iese din carapace. Omizile, pe de altă parte, sunt foarte lacome; ele mănâncă mult și cresc repede. Când o omidă ajunge la maturitate, ea formează o pupă, care mai este numită și crisalidă. Odată aflată în interiorul crisalidei, omida va suferi o transformare cunoscută metamorfoză și după câteva zile, din pupă va ieși un fluture minunat.

Omida suferă o transformare totală. Ea devine o creatură complet diferită cu o natură complet nouă și distinctă. Și aceasta este ceea ce intenționează Dumnezeu pentru viața noastră spirituală în Hristos: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Planul lui Dumnezeu este de a transforma vieți, de a restaura chipul Său în noi, de a schimba inimile noastre. El declară, „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.” (Ezechiel 36:26,27).

Cuvântul „convertire” înseamnă transformare, a face ceva diferit, a se schimba complet în altceva decât era înainte. un exemplu de acest fel se găsește în Ioan16:20: „Întristarea voastră se va preface în bucurie” sau în Apocalipsa11:6: „...auputere să prefacă apele în sânge.”

Astfel, când vorbim de convertire, vorbim despre lucrarea de transformare a lui Dumnezeu pentru om și în om, o lucrare prin care omul este iertat și transformat, o lucrare sublimă care îl îndreptățește și sfințește pe credincios. Este o lucrare prin care omul vechi este răstignit și îngropat și unde omul nou este născut la o nouă viață.

CUM LUCREAZĂ CONVERTIREA

Convertirea este lucrarea lui Dumnezeu în om prin puterea dragostei Sale și a Duhului Său Sfânt. Există convertiri radicale ca cea a lui Saul, o convertire care a fost foarte marcată de întâlnirea personală a bărbatului din Tars cu Hristos, pe drumul său către Damasc. Viața lui Saul a fost influențată de descoperirea slavei lui Hristos. Această întâlnire i-a schimbat viața în mod instantaneu până în punctul în care, lovit de orbire și prosternat la pământ, el a declarat: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9:6). Cel care se îndrepta spre Damasc cu scopuri negre împotriva bisericii lui Hristos, și-a recâștigat vederea numai după ce a petrecut trei zile de post și rugăciune urmate de botez. Apoi, el a început imediat să lucreze pentru a construi biserica pe care cu câteva zile înainte o persecutase cu pasiune. Saul era acum dornic să-L predice pe Hristos care era acum centrul vieții și soliei sale. „Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu” (Fapte 9:20).

Convertirea lui Saul, de asemenea numit și Pavel (semnificând „cel mic”) a fost o lucrare a harului lui Dumnezeu și a dragostei transformatoare a lui Isus Hristos. Aceasta a făcut ca persecutorul de temut să fie el însuși persecutat de dragul lui Isus și să proclame solia Sa fără teamă, înfruntând dificultăți, chiar moartea însăși. Există de asemenea și alte tipuri de convertire cum ar fi cazul lui Nicodim. I-a luat trei ani după acea întrevedere cu Isus (vezi Ioan capitolul 3) lui Nicodim pentru a ajunge în acel punct în care să facă publică credința sa în Isus și să se predea în mod complet Mântuitorului răstignit.

ÎI DATORĂM TOTUL LUI DUMNEZEU 

„Vântul se aude printre ramurile copacilor, fâșâind frunzele și florile; totuși este invizibil și niciun om nu știe de unde vine și încotro se îndreaptă. Tot așa este cu lucrarea Duhului Sfânt în inimă. Nu poate fi explicată mai mult decât poate fi explicată mișcarea vântului. O persoană poate să nu fie capabilă să spună timpul sau locul exact, sau să indice toate împrejurările din procesul convertirii; dar aceasta nu dovedeşte că nu este convertită. Printr-un agent la fel de nevăzut ca vântul, Hristos lucrează în mod constant la inimă. Puţin câte puţin, probabil inconştient pentru primitor, impresii care tind să atragă sufletul către Hristos sunt lăsate. Acestea pot fi primite prin medita- ție asupra Lui, prin citirea Scriptu- rilor, sau prin auzirea cuvântului de la un predicator real. Dintr-o dată, pe măsură ce Spiritul vinecu apeluri tot mai directe, sufletul se predă bucuros lui Isus. Aceasta este numită de mulți o convertire neașteptată; dar este rezultatul unei lungi insistențe a Spiritului lui Dumnezeu – un proces plin de răbdare, îndelungat.”¹

 NU VĂ ÎMPOTRIVIȚI

„Cum putem noi atunci să fim salvaţi?... Lumina care străluceşte de la cruce descoperă dragostea lui Dumnezeu. Dragostea Sa ne atrage la el. Dacă nu ne împotrivim acestei atracții, vom fi. conduși la piciorul crucii în pocăință pentru păcatele care L-au răstignit pe Mântuitorul. Apoi, Duhul lui Dumnezeu prin credinţă, produce o viaţă nouă în suflet. Gândurile şi dorinţele sunt aduse în ascultare de voinţa lui Hristos. Inima, mintea sunt create noi după chipul Celui care lucrează în noi şi Îşi supune toate lucrurile. Apoi legea lui Dumnezeu este scrisă în minte și inimă și putem spune cu Hristos, „Mă desfătez să fac voia ta, oh, Dumnezeul meu” (Psalmul 40:8).

CONVERTIRE PRIN DUHUL SFÂNT

„În timp ce vântul este invizibil, el produce efecte care sunt vizibile și simțite. Astfel lucrarea Duhului asupra sufletului se va descoperi în fiecare acțiune a celui care a simțit puterea lui salvatoare. Când Spiritul lui Dumnezeu ia în stăpânire inima, el transformă viaţa. Gândurile păcătoase sunt puse deoparte, se renunţă la faptele rele; dragostea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi conflictului. Bucuria ia locul tristeții și fața reflectă lumina cerului. Nimeni nu vede mâna care ridică povara, nici nu privește lumina care coboarădin curțile de sus. Binecuvântarea vine când prin credinţă sufletul se supune lui Dumnezeu. Atunci acea putere pe care ochiul umannu o poate vedea creează o ființă nouă după chipul lui Dumnezeu.”³

POCĂINȚĂ VERITABILĂ

„Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” (Fapte 3:19).

„Fără o pocăinţă adevărată, nu poate exista convertire adevărată. Mulți sunt înșelați aici și prea ade- sea întreaga lor experiență se dovedește a fi o amăgire. De aceea atât de mulți care se alătură bisericii, nu s-au unit niciodată cu Hristos.”⁴

„Pocăiți-vă și abateți-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire.” (Ezechiel 18:30).

„Pocăința include părere de rău pentru păcat și abatere de la el. Nu vom renunța la păcat decât dacă îi vedem păcătoșenia; până când nu ne vom abate de la el în inimă, nu va exista o reală schimbare în viață.”⁵

Totuși, pentru a experimenta acest fel de pocăință, avem nevoie să înțelegem cum se produce. „Pe măsură ce păcătosul este convins depăcat, el este de asemenea atras de dragostea și sfințenia lui Hristos; pentru că Isus îl atrage la Sine. Niciun om nu poate produce pocăința care este esențială pentru mântuirea sufletului. El nu poate să se aducă pe sine la pocăință mai mult decât poate să se aducă pesine la convertire. Pocăința este născută în inimă privind dragostea lui Hristos, care Și-a dat viața pentru a-L salva pe păcătos. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu care înmoaie inimile cele mai tari.”⁶

ROADELE CONVERTIRII

Lucrarea de convertire aduce cu ea roade minunate: o viață nouă, o inimă curată și reînnoită, un spirit drept și alte roade, toate sunt dovezi slăvite ale convertirii. „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17).

- Femeia samariteană, după convertirea la Isus, a renunțat la viața ei de adulter și a mers în cetate mărturisind pe Isus Hristos ca Mântuitorul Mesia. (Ioan 4:28,29).

- Demonizatul, care era gol când a fost eliberat, era acum observat îmbrăcat și cu mintea întreagă; goliciunea lui a dispărut după convertire. (Luca 8:35)

- Petru, pescarul incult, după convertirea sa a devenit un păstor credincios al Evangheliei, un om învățat și un mesager al împărăției luminii. (Matei 4:19).

- Zacheu, un colector de taxe, care era acuzat a fi trădător și vrăjmaș al poporului, după convertirea sa, a dat jumătate din avere săracilor și a decis să restituie celor pe care i-a înșelat. (Luca 19:8,9).

- Maria, cea care fusese posedată de șapte demoni din cauza vieții ei imorale, după eliberare și convertire i-a adus lui Isus un dar prețios pentru a-și exprima dragostea și recunoștința ei. (Marcu 14:3).

„Spiritul lui Hristos este un spirit misionar. Chiar primul impuls al inimii reînnoite este de a aduce şi pe alţii la mântuitorul.”⁷

„Fiecare ucenic adevărat este născut ca misionar în împărăţia lui Dumnezeu. Cel care bea din apa vie devine o fântână de viaţă. Primitorul devine dătător.”⁸

FALSA CONVERTIRE

Este la modă să faci o mărturisire de religie. Nu toți cei care mărturisesc a fi religioși sunt într-adevăr creștini; mulți dintre cei care se numesc pe ei înșiși creștini nu ascultă de principiile legii lui Dumnezeu, ei trăiesc hrăniți de plăcerile de carne ale omului vechi. Ei se înșală pe ei înșiși crezând că sunt convertiți când de fapt nu sunt. Mulți declară: „Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” (Luca 18:11, 12). Mărturisirea nu va avea nicio valoare dacă inima nu a fost schimbată.

Motivul falselor convertiri nu este lipsa de cunoștință sau ocazii, ci lipsa de o predare totală și completă și eșecul cuiva de a-și deschide inima pe deplin lui Isus și de a-i permite să facă lucrarea de transformare prin harul Său în viață.

Un prim exemplu este cel al lui Iuda Iscarioteanul, al cărui nume este bine cunoscut.

„Iuda nu a ajuns în punctul în care să se supună pe deplin lui Hristos. El nu a renunțat la ambițiile sale lumești sau la dragostea sa de bani. În timp ce el a acceptat poziția sa ca slujitor al lui Hristos, el nu s-a adus pe sine sub modelarea divină.”⁹

Când ești dispus să te separi în mod total de toate căile tale păcătoase, vei fi una cu Hristos și a fi una cu Hristos înseamnă să intri pe calea vieții și în tărâmurile păcii.

Așa că, acum, pentru că ne aflăm în Săptămâna de Rugăciune, fie ca aceasta să fie o ocazie să ne examinăm inimile și să vedem dacă există vreo cale a nelegiuirii pe care o urmăm – dacă nu cumva iubirea noastră este împărțită, dacă nu avem idoli care să ocupe tronul inimii și să ne asigurăm că avem o experiență unde Isus este Rege și este singurul Rege care ocupă tronul inimilor noastre. (Isaia 33:22). „Întoarce-ne la Tine, Doamne și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca de odinioară!” (Plângeri 5:21).

A SOSIT TIMPUL

Este timpul ca noi, asemenea lui Iacov, să înlăturăm idolii care au fost în inimile noastre și să-i îngropăm pentru totdeauna (Geneza 35:2-4). Este timpul să fim născuți din nou prin cuvântul lui Dumnezeu și puterea spiritului Său (1 Petru1:23). Este timpul să fim făcuți liberi, cu libertatea cu care Hristos ne face liberi. Este timpul să părăsim inima împărțită și prin harul miraculos al lui Dumnezeu, să fim transformați în bărbați, femei și tineri după inima Sa (Fapte 13:22). Este timpul să-I spunem da lui Isus. Dacă te supui lui Isus astăzi, El va face minunea care poate că lipsește din viața ta. Scopul Său este ferm: „Le voi da o altă inimă și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră și le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile mele, să păzească și să împlinească legile Mele și ei vor fi poporul Meu, iar eu voi fi Dumnezeul lor.” (Ezechiel 11:19, 20)

CONVERTIREA REALĂ, NU SUPERFICIALĂ

Convertirea trebuie să fie reală, nu superficială. Interiorul inimii trebuie să fie schimbat, nu doar viața exterioară; esența credinței trebuie să meargă dincolo de ritualuri și ceremonii. În zilele Mântuitorului, iudeii și conducătorii religioși făceau o mare paradă de evlavie, dar Isus a declarat că viețile lor erau goale și imorale. (Matei 23:27, 28). Se cerea mai mult decât doar schimbări exterioare; acestea au rolul lor, dar „inima spirituală”– care este mintea – trebuie să fie reînnoită și astfel să dea naștere unei noi vieți.

Poporul iudeu din zilele lui Hristos se baza pe sacrificii și ritualuri în loc de Cel spre care acestea arătau. Și ca și când nu ar fi fost îndeajuns, ei au venit ca să înlocuiască prezența pierdută a lui Dumnezeu cu numeroase cerințe ale invenției umane – chiar mergând atât de departe încât să măsoare sfințenia lor prin multitudinea de ceremonii, în timp ce inimile lor au rămas pline de mândrie și ipocrizie.

Nu se cer schimbări sau îmbunătățiri exterioare, ci o totală și completă transformare a vieții. Blana vulpii arctice este maronie, dar în timpul iernii blana sa devine la fel de albă ca zăpada. Pare atuncică vulpea este o ființă diferită, dar adevărul este că singurul lucru pe care l-a schimbat este blana, o schimbare care îi oferă camuflaj în timpul sezonului de iarnă. Deși înfățișarea sa exterioară se schimbă temporar, natura sa rămâne aceeași, ea este încă o vulpe îndrăzneață, pânditoare și ucigașă.

„Izvorul vieţii trebuie curăţit înainte ca pâraiele să devină curate. Cel care încearcă să ajungăla cer prin propriile fapte de păstrare a legii încearcă o imposibilitate. Nu există siguranță pentru cineva care are doar o simplă religie legalistă, o formă de evlavie. Viaţa creştină nu este o modificare sau îmbunătăţire a celei vechi, ci o transformare a naturii. Are loc o moarte a eului și păcatului, o nouă viaţă în totalitate. Această schimbare poate fi adusă doar prin lucrarea eficace a Duhului Sfânt.”¹⁰

"EU MOR ÎN FIECARE ZI"

Umblarea noastră cu Dumnezeu trebuie să fie zilnică; în fiecare zi avem nevoie de harul Său reînnoitor în inimile noastre așa încât natura noastră veche, păcătoasă – „omul cel vechi”- să fie cu totul anihilat. S-a observat că în timp ce omul cel vechi este scufundat în apele botezului, se poate întâmpla ca ticălosul să fie și un bun înotător. De aici cuvintele hotărâte ale lui Pavel: „Eu mor în fiecare zi”(1Corinteni15:31).

„Este nevoie de veghere constantă, o reconvertire zilnică, astfel încât trăsăturile noastre individuale de caracter să fie pe deplin sfințite pentru Dumnezeu. Toate puterile noastre trebuie curățite de zgura păcatului și antrenate pentru slujire.”¹¹

„Sfințirea lui Pavel a fost un constant conflict cu eul. „Eu mor în fiecare zi,” spunea el. În fiecare zi voința lui și dorințele lui erau în conflict cu datoria și voința lui Dumnezeu. Dar în loc să urmeze înclinației, el făcea voia lui Dumnezeu, totuși neplăcută și care necesita răstignirea naturii sale. Dacă am înainta spre semnul înaltei noastre chemări în Hristos Isus, ar trebui să arătăm că suntem goliți de tot eul și alimentați cu uleiul de aur al harului.”¹²

SECRETUL ESTE DESCOPERIT 

Daniel în Babilon este descris ca un om fără vină: „Atunci căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel casă-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău.” (Daniel 6:4).

Unde era secretul trăirii unei astfel de vieți credincioase? Regele Darius ne-a descoperit secretul lui Daniel; el a recunoscut în două ocazii că secretul lui Daniel era în continua sa comuniune cu Dumnezeu. Daniel și-a menținut o viață de credință și rugăciune zilnică,  s-a bucurat de comuniunea intimă cu Dumnezeu în fiecare zi. Scrierile inspirate spun: „oh, Daniel, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?”„Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.” (Daniel 6:20, 23).

„Convertirea veritabilă ne aduce zilnic în comuniune cu Dumnezeu. Vor fi ispite de întâmpinat și un curent puternic care ne atrage de la Dumnezeu la starea noastră dinainte de indiferență și uitare păcătoasă a lui Dumnezeu.”¹³

„Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5).

CONVERTIREA PERSONALĂ

Fiecare dintre noi are nevoie să fie sigur de consacrarea sa individuală, o convertire personală. Toți avem nevoie să câștigăm o experiență vie; Hristos trebuie să fie întronat în inimă, Spiritul Său trebuie să controleze afecțiunile noastre. Părinții au nevoie de harul răscumpărător al lui Dumnezeu printr-o experiență personală cu Hristos, la fel cum au și copiii. Fiecare trebuie să fie altoit în adevărata viță. ca să aducă roadele prin care Tatăl nostru ceresc să fie onorat. „Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei.” (Ioan 15:8).

„Dumnezeu interacționează cu noi prin providența Sa. Din veșnicie El ne-a ales să fim copiii Săi ascultători. El L-a dat pe Fiul Său ca să moară pentru noi, ca noi să fim sfințiți prin ascultarea de adevăr, curățiți de toată micimea eului. Acum El ne cere o lucrare personală, o predare de sine personală.”¹⁴

„În cetatea lui Dumnezeu nu va intra nimic care întinează. Toți cei care vor fi locuitori aici au devenit curați la inimă. În cineva care învață de la Isus, se va manifesta un dezgust crescând pentru stilul neglijent, limbajul indecent și gândirea aspră. Când Hristos rămâne în inimă, va fi curăție și rafinament al gândirii și manierelor.”¹⁵

CONCLUZIE

Enoh a umblat cu Dumnezeu 300 de ani după nașterea fiului său Metusala și pentru mai bine de 300 de ani în fiecare zi, Enoh L-a invitat pe Dumnezeu să umble cu el,până într-o zi când Dumnezeu a venit și practic i-a zis: „Enoh, tu m-ai invitat să umblu cu tine în toți acești 300 de ani, așa că astăzi am venit să te invit să umbli cu Mine,” și l-a luat la cer. „Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu” (Geneza 5:24). Enoh nu doar s-a rugat, ci și-a împlinit de asemenea cu credincioșie datoriile față de Dumnezeu și față de semenii săi; Enoh a ajuns să iubească ceea ce Dumnezeu iubea și să urască ceea ce Dumnezeu ura; el a trăit prin credință o viață pe calea ascultării, făcându-i pe plac lui Dumnezeu în tot ceea ce făcea. „Prin credință a fost mutat Enoh de pe Pământ casă nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu” (Evrei 11:5).

„Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet.” (Ioel 2:12). Luați-vă astăzi suficient timp să vă examinați căile și să vedeți dacă sunteți într-o relație corectă cu Isus.

- Ți-ai dori să Îi predai inima lui Isus astăzi ca să o schimbe?

- Și tu care deja te-ai predat pe tine lui Isus, ai vrea să îți re- înnoiești predarea lui Isus așa încât inima ta să fie chiar mai frumoasă, asemenea celei a lui Hristos?

- Ai vrea să te rogi chiar acum ca să-ți predai inima lui Isus?
Haideți să ne rugăm împreună.

Referințe:

1 Hristos Lumina lumii, pg.172.
2 Ibid.,pg.175,176. (sublinieri adăugate)
3 Ibid.,pg.173. (sublinieri adăugate)
4 Spiritul Profeției, vol. 4, pg. 298. (sublinieri adăugate)
5 Calea către Hristos, pg.23.
6 The Review and Herald, 3 septembrie 1901.
7 Marea luptă, pg.195. (sublinieri adăugate)
8 Hristos Lumina lumii, pg.195.(sublinieri adăugate)
9 Ibid.,pg.717.
10 Ibid., pg 172.(sublinieri adăugate)
11 Astăzi cu Dumnezeu, pg.307.
12 The Youth Instructor, 24 august 1899.
13 Astăzi cu Dumnezeu, pg.277.
14 The Youth Instructor, 24 august 1899.
15 Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 24, 25.