Vineri, 6 dec. 2024, O SOLIE DIVINĂ SPECIALĂ

Compilații din scrierile lui Ellen G. White

PREGĂTIREA PENTRU REVENNIREA LUI HRISTOS

Dragi frați și surori,

Credeți din toată inima că Hristos vine în curând și acum avem ultima solie de har care trebuie să fie dată vreodată unei lumi vinovate? Este exemplul nostru ceea ce ar trebui să fie? Arătăm noi, prin viețile și conversația noastră sfântă, că noi așteptăm arătarea glorioasă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, care va schimba aceste trupuri întinate și le va modela asemenea trupului Său slăvit? Mă tem că nu credem și nu realizăm aceste lucruri așa cum ar trebui. Acei care cred adevărurile importante pe care le mărturisim, ar trebui să acționeze conform credinței lor. Există prea multă căutare după amuzament și lucruri care distrag atenția în această lume; mintea este lăsată să alerge prea mult către subiectul îmbrăcămintei și limba se angajează prea adesea în conversații ușuratice și lipsite de importanță, care transmit o minciună despre mărturisirea noastră, deoarece conversația noastră nu este în ceruri, de unde așteptăm pe Mântuitorul.

Îngeri ne veghează și ne păzesc; adesea îi întristăm pe acești îngeri îngăduindu-ne conversații ușuratice, glume și farse și de asemenea afundându-ne într-o stare nepăsătoare și prostească. Deși putem face din când în când câte un efort pentru bruință și să oobținem, totuși dacă nu o păstrăm, ci ne afundăm în aceeași stare de nepăsare și indiferență, neputincioși să rezistăm ispitelor și să ne împotrivim vrăjmașului, nu vom rezista încercării credinței noastre care este mai de preț decât aurul. noi nu suferim de dragul lui Hristos și nu-L slăvim în încercare.

Există o lipsă a tăriei morale creștine și a slujirii lui Dumnezeu din principiu. Ar trebui să nu căutăm să ne facem pe plac și să ne satisfacem eul, ci să-L onorăm și să-L slăvim pe Dumnezeu și în tot ce facem și spunem să avem în vedere numai slava Sa. Dacă am lăsa ca inimile noastre să fie impresionate de următoarele cuvinte importante și dacă le-am purta mereu în minte, n-am mai cădea așa de ușor în ispită și cuvintele noastre ar fi mai puține și bine alese: „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” „În ziua judecății, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.” „Tu ești Dumnezeu care mă vezi.”

Nu putem să ne gândim la aceste cuvinte importante și să ne revină în minte suferințele lui Isus pentru ca noi bieți păcătoși să putem primi iertare și să fim răscumpărați pentru Dumnezeu prin sângele Său prețios, fără să simțim o constrângere sfântă asupra noastră și o dorință serioasă de a suferi pentru Cel care a suferit și a îndurat atât de mult pentru noi. Dacă insistăm asupra acestor lucruri, dragul nostru eu, cu onoarea sa, va fi umilit și locul lui va fi ocupat de o simplitate ca a unui copil, care va suporta mustrarea din partea celorlalți și nu va fi ușor de provocat. Un spirit îndărătnic nu va mai pătrunde atunci ca să ne conducă sufletul.¹

CULTIVÂND OCAZIA NOASTRĂ

Când realizez cât de mult s-a făcut pentru noi ca să fim făcuți drepți, sunt îndemnată să exclam: Oh, ce iubire, ce iubire minunată, are Fiul lui Dumnezeu pentru noi, păcătoși sărmani! Am putea să fim noi nebuni și nepăsători când tot ce ar putea fi făcut pentru mântuirea noastră este făcut? Tot cerul este interesat de noi. Ar trebui să fim plini de viață și veghetori în a-I aduce slavă și a-L glorifica și adora pe Cel Preaînalt și Măreț. Din inimile noastre ar trebui să curgă dragoste și recunoștință pentru Cel care a fost atât de plin de dragoste și compasiune pentru noi. Cu viețile noastre ar trebui să-L onorăm și prin conversațiile noastre pure și sfinte să arătăm că suntem născuți de sus, că lumea aceasta nu este casa noastră, ci noi suntem peregrini și străini aici, călătorind spre o țară mai bună.

Mulți care mărturisesc numele lui Hristos și pretind că așteaptă grabnica Sa venire, nu știu ce înseamnă să suferi de dragul lui Hristos. Inimile lor nu sunt supuse prin har și ei nu sunt morți față de eu, după cum se observă adesea în diferite moduri. În același timp ei vorbesc despre faptul că au încercări. Dar principala cauză a încercărilor lor este o inimă nesupusă, care face eul atât de sensibil că este adesea atins. Dacă aceștia ar putea realiza ce înseamnă să fii un umil urmaș al lui Hristos, un creștin adevărat, ei ar începe să lucreze cu un zel serios și ar începe aceasta într-un mod corect. Ei ar muri mai întâi față de eu, apoi s-ar afla imediat în rugăciune și și-ar verifica fiecare înclinație a inimii. Renunțați la încrederea de sine și la autosuficiența voastră, fraților, și urmați Modelul umil. Întotdeauna să-L păstrați pe Isus în mintea voastră pentru că EL este exemplul vostru și voi trebuie să călcați pe urmele Lui. Priviți la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre, care pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea, a disprețuit rușinea. El a suferit repulsia păcătoșilor față de El. Pentru păcatele noastre, El a fost odată mielul umil, înjunghiat, rănit, lovit, bătut și îndurerat.²

TRĂIND SUB PRIVILEGIILE NOASTRE

Noi suntem departe de a fi poporul pe care Dumnezeu și l-a dorit ca să fim, deoarece nu ne înălțăm sufletul și nu ne perfecționăm caracterul în armonie cu minunata descoperire a adevărului lui Dumnezeu și scopurile Sale. „neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea oricărui popor” (Proverbe 14:34). Păcatul este un distrugător. Oriunde este cultivat – în inima individuală, în cămin, în biserică – acolo este dezordine, luptă, dezacord, vrăjmășie, invidie, gelozie, deoarece vrăjmașul omului și al lui Dumnezeu are puterea care controlează mintea. Dar lăsați ca adevărul să fie iubit și adus în viață și de asemenea susținut și bărbatul și femeia vor urî păcatul și vor fi niște reprezentanți vii pentru Isus Hristos în lume.

Poporul care pretinde a crede adevărul nu va fi condamnat deoarece nu a avut lumina, ci pentru că au avut o mare lumină și nu au adus inimile lor pentru a fi testate de marele standard moral de neprihănire al lui Dumnezeu. Poporul care pretinde a crede adevărul trebuie să fie înălțat trăindu-l. Religia biblică adevărată trebuie să dospească în viață, să rafineze și să înnobileze caracterul, făcându-l din ce în ce mai mult asemănător cu modelul divin. Atunci va răsuna căminul de rugăciuni, cu recunoștințe și laude lui Dumnezeu. Îngerii vor sluji în cămin și-l vor însoți pe închinător în casa de rugăciune.

Fie ca bisericile care pretind a crede adevărul, care sunt susținătoare ale legii lui Dumnezeu, să țină legea și să se depărteze de orice nelegiuire. Fie ca membrii individuali ai bisericii să se împotrivească ispitei de a practica răul și de a-și îngădui păcatul. Fie ca biserica să înceapă lucrarea de sfințire înaintea lui Dumnezeu prin pocăință, umilință, cercetare profundă a inimii, pentru că ne aflăm în ziua antitipică a ispășirii – ceasul solemn plin de consecințe veșnice.

Fie ca acei care învață adevărul să-l prezinte așa cum este el în Isus. Sub influența care supune, sfințitoare și rafinatoare a adevărului lui Dumnezeu, ei sunt asemenea unor vase curate. Fie ca ei să fie dospiți cu religia Bibliei și ce influență va porni mai departe de la ei către lume! Fie ca membrii individuali ai bisericii să fie curați, statornici, neschimbători, întotdeauna abundând în dragostea lui Isus și atunci vor fi o lumină în lume. Fie ca oamenii care stau ca străjeri și ca păstori ai turmei să proclame adevărul solemn, să dea sunete de avertizare tuturor popoarelor, neamurilor și limbilor. Fie ca ei să fie reprezentanți vii ai adevărului pe care îl susțin și să onoreze legea lui Dumnezeu prin supunere strictă și sfântă față de cerințele ei, umblând înaintea Domnului în curăție, în sfințenie și o putere va însoți proclamarea adevărului care va reflecta lumină peste tot.

ÎNTRISTÂNDU-L PE DUHUL LUI DUMNEZEU

Dumnezeu nu a părăsit niciodată un popor sau indivizi până când ei nu L-au părăsit. Opoziția din afară nu va face să se micșoreze credința poporului lui Dumnezeu, care păzesc poruncile Sale. neglijarea de a aduce sfințenia și adevărul în practică va întrista pe Duhul lui Dumnezeu și îi va slăbi pentru că Dumnezeu nu este în mijlocul lor pentru a-i binecuvânta. Corupția interioară va aduce denunțarea lui Dumnezeu asupra acestui popor așa cum a făcut-o asupra Ierusalimului. Oh, fie ca vocile implorând, fie ca rugăciunile serioase să se audă, așa încât cei care predică altora să nu fie ei înșiși lepădați. Frații mei, nu știm ce este înaintea noastră și singura noastră siguranță este în a urma Lumina lumii. Dumnezeu va lucra cu noi și pentru noi dacă păcatele care au adus mânia Sa asupra lumii vechi, asupra Sodomei și Gomorei și asupra vechiului Ierusalim, nu vor deveni și nelegiuirile noastre.

Cea mai mică încălcare a legii lui Dumnezeu aduce vinovăție asupra călcătorului de lege și fără o pocăință serioasă și părăsire a păcatului el va deveni cu siguranță apostat.... Fie ca noi ca popor, pe cât posibil,să curățim tabăra de întinare morală și păcate grave. Când păcatul își face loc în poporul care pretinde a fi înălțat în standardul moral al neprihănirii, cum ne putem aștepta ca Dumnezeu să Își întoarcă puterea Sa în favoarea noastră și să ne salveze ca popor care a înfăptuit neprihănirea?... Dacă nu ne păstrămîn credință ca popor și susținem doar cu stiloul și cu vocea poruncile lui Dumnezeu, în loc să le și păstrăm pe fiecare, fără să încălcăm un singur precept cu bună știință, atunci slăbiciunea și ruina vor veni asupra noastră. Este o lucrare la care trebuie să participăm în fiecare din bisericile noastre. Fiecare om trebuie să fie un creștin.

ÎNLĂTURÂND PĂCATUL

Să punem păcatul mândriei deoparte, să biruim toate excesele în îmbrăcăminte și să practicăm pocăința înaintea lui Dumnezeu pentru jefuirea îndrăzneață față de El, care a reținut banii care trebuia să curgă în vistierie pentru a susține lucrarea lui Dumnezeu în câmpurile misionare. Fie ca lucrarea de reformă, de convertire adevărată să fie pusă înainte și. poporul să fie îndemnat la ea. Fie ca acțiunile noastre, comportamentul nostru, să corespundă cu lucrarea pentru acest timp, ca noi să putem spune, „Călcați pe urmele mele, așa cum și eu calc pe urmele lui Hristos.” Să ne umilim sufletele înaintea lui Dumnezeu prin umilință, post și rugăciune, pocăindu-ne de păcat și punându-l deoparte.

Vocea adevăratului străjer trebuie să fie acum auzită pe tot parcursul: „Vine dimineața și este tot noapte” (Isaia 21:12). Trâmbița trebuie să dea un sunet distinct pentru că ne aflăm în marea zi a pregătirii Domnului ...

Există multe doctrine actuale în lumea noastră. Există multe curente religioase care se numără cu miileși zecile de mii, dar există doar una singură care poartă inscripția și sigiliul lui Dumnezeu. Este o religie a omului și o religie a lui Dumnezeu. Trebuie să avem sufletele fixate pe Stânca veșnică. Totceea ce aparține lumii lui Dumnezeu, atât oameni, cât și doctrine și natura însăși, împlinesc sigurul cuvânt al profeției lui Dumnezeu și îndeplinesc lucrarea Sa mare și finală în istoria acestei lumi.

Noi trebuie să fim gata și să așteptăm comenzile lui Dumnezeu. națiunile vor fi agitate chiar în interiorul lor. Susținerea va fi retrasă. de la cei care proclamă singurul standard de neprihănire al lui Dumnezeu, singurul test sigur al caracterului. Și. toți. cei. care nu se vor pleca în fața decretelor consiliilor naționale și nu vor asculta legile naționale pentru a înălța sabatul instituit de omul păcatului, pentru a disprețui ziua sfântă a lui Dumnezeu, vor simți, nu doar puterea opresivă a papalității, ci și a lumii protestante, chipul fiarei.

Satan va lucra prin semnele sale pentru a înșela; el își va înălța puterea ca fiind supremă. Biserica poate părea aproape să cadă, dar nu cade. Ea rămâne, în timp ce păcătoșii din Sion vor fi cernuți – pleava separată de grâul prețios. Aceasta este o încercare teribilă, dar trebuie totuși să aibă loc. Nimeni în afară de cei care au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor nu va fi găsit fără pată sau mânjitură de păcat, fără viclenie în gurile lor. Trebuie să fim dezbrăcați de neprihănirea proprie și să ne îmbrăcăm cu neprihănirea lui Hristos.³

Mi s-a arătat că dacă poporul lui Dumnezeu nu face eforturi de partea sa, ci așteaptă pentru ca reînviorarea să vină asupra lor și să le înlăture greșelile și să le corecteze erorile, dacă ei se bazează pe acel moment pentru a-i curăți de întinarea cărnii și duhului și a-i face potriviți să se implice în strigătul puternic al îngerului al treilea, ei vor fi găsiți lipsă. Înviorarea sau puterea lui Dumnezeu vin doar asupra celor care s-au pregătit pentru aceasta, făcând lucrarea pe care Dumnezeu îi îndeamnă, pe nume, curățindu-se de orice întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințirea în temere de Dumnezeu.⁴

ÎMBRACÂNDU-NE ÎN NEPRIHĂNIREA LUI HRISTOS

Rămășița care își sfințește sufletele prin ascultare de adevăr strânge putere din procesul de probă, prezentând frumusețea sfințeniei în mijlocul apostaziei care ne înconjoară. Pe toți aceștia, spune El, „i-am săpat pe palmele Mele” (Isaia 49:16). Ei sunt ținuți într-o amintire veșnică, nepieritoare. Vrem credință acum, credință vie. Vrem să avem o mărturie vie care să pătrundă în inima păcătosului. Există prea multă predicare și prea puțină slujire. Vrem ungerea sfântă. Avem nevoie de spiritul și ardoarea adevărului. Mulți dintre pastori sunt pe jumătate paralizați de propriile defecte de caracter. Ei au nevoie de puterea convertitoarea lui Dumnezeu.

Ceea ce Dumnezeu a cerut de la Adam înainte de căderea sa a fost ascultarea perfectă de legea Sa. Dumnezeu cere acum ceea ce i-a cerut și lui Adam, ascultare perfectă, neprihănire fără pată, fără defect în ochii Săi. Dumnezeu să ne ajute să îndeplinim față de El toate cerințele legii Sale. Nu putem face aceasta fără acea credință care aduce neprihănirea lui Hristos în practica de zi cu zi.

Dragi frați, Domnul vine. Înălțați-vă gândurile și capetele și bucurați-vă. Oh, dacă ne-am gândi că acei care aud veștile pline de bucurie, care pretind că-L iubesc pe Isus, ar fi umpluți de bucurie de nedescris și plini de slavă. Aceasta este vestea bună, plină de bucurie care ar trebui să entuziasmeze orice suflet, care ar trebui repetată în căminele noastre și spusă celor pe care-i întâlnim pe stradă. Ce altă veste mai plină de bucurie ar putea fi transmisă? Cicăleala și disputa cu credincioși și necredincioși nu este lucrarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o s-o facem.

Dacă Hristos este Răscumpărătorul meu, jertfa mea, ispășirea mea, atunci nu voi pieri niciodată. Crezând în El, am viață pentru totdeauna. Oh, fie ca toți cei care cred adevărul să creadă în Isus ca Răscumpărătorul lor personal. Nu mă refer la acea credință ieftină nesusținută de fapte, ci la acea credință serioasă, vie, constantă, care dăinuie și care mănâncă trupul și bea sângele Fiului lui Dumnezeu. Nu vreau doar să fiu iertat de călcarea legii sfinte a lui Dumnezeu, ci vreau să fiu înălțat până la lumina soarelui feței lui Dumnezeu. nu doar să fiu acceptat în cer, ci să am o intrare îmbelșugată.

MÂNTUIREA - O UNIRE CU HRISTOS

Suntem noi atât de insensibili ca popor deosebit, ca neam sfânt, la dragostea de nespus pe care Dumnezeu a manifestat-o față de noi? Mântuirea nu înseamnă să fii botezat, nu înseamnă să avem numele trecute în registrele bisericii, nici să predicăm adevărul. Ci este o unire vie cu Isus Hristos, pentru a fi reînnoită în inimă, făcând faptele lui Hristos prin credință și lucrarea dragostei, cu răbdare, umilință și speranță. Fiecare suflet unit cu Hristos va fi un misionar viu peste tot în jurul său. El va lucra pentru cei care se află aproape și care se află departe. nu va avea sentimente împărțite, nici interes pentru a construi doar una din ramurile lucrării asupra căreia el conduce și să lase astfel ca zelul său să se epuizeze. Toți vor lucra cu interesul de a face fiecare ramură puternică. nu va mai exista dragoste de sine, nici interes egoist. Cauza este una singură, adevărul un mare întreg.

În adevăr să ne punem întrebarea dintr-o inimă serioasă, îngrijorată: „Este cultivată invidia, i se permite geloziei să găsească un loc în inima mea?” Dacă da, Hristos nu este acolo. „ Iubesc eu legea lui Dumnezeu, este dragostea lui Isus Hristos în inima mea?” Dacă ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit Hristos atunci suntem gata pentru binecuvântatul cer de pace și odihnă. Nu există nici o luptă acolo de a fi primul, de a avea supremație; toți își vor iubi aproapele ca pe ei înșiși. Oh, fie ca Dumnezeu să ne deschidă înțelegerea și să vorbească inimilor bisericii noastre trezind membrii individuali...

Acei care stau liniștiți în Sion trebuie să fie treziți. Mare este responsabilitatea celor care poartă adevărul și totuși nu simt nici o greutate sau povară pentru suflete. Oh, fie ca bărbații și femeile care mărturisesc adevărul să se trezească, să ia jugul lui Hristos, și să ridice poverile Lui. Se caută acei care nu vor avea doar un simplu interes nominal, ci un interes ca al lui Hristos, neegoist – o ardoare intensă care nu se va clătina sub dificultăți și nu se va răci din cauza nelegiuiriicare abundă...

Stăm chiar la hotarele lumii veșnice. Creștinii de vreme bună nu vor fi doriți în această lucrare. Nu este nevoie de religia sentimentală și savuroasă în acest timp. Trebuie să fie intensitate adusă în credința noastră și în proclamarea adevărului. Vă spun, o nouă viață acționează de la agenții satanici pentrua lucra cu o putere pe care nu am realizat-o până acum. Și nu ar trebui ca o nouă putere de sus să ia în stăpânire poporul lui Dumnezeu? Adevărul, în influența lui sfințitoare, trebuie să îndemne poporul. Trebuie să fie cereri serioase adresate lui Dumnezeu, rugăciuni în agonie către El, ca speranțele noastre ca popor să nu fie bazate pe presupuneri, ci pe realitățile veșnice. Trebuie să știm pentru noi, prin dovada Cuvântului lui Dumnezeu, dacă suntem în credință, mergând către cer sau nu. Standardul moral al caracterului este legea lui Dumnezeu. Îndeplinim noi cerințele ei? Aduc cei din poporul Domnului posesiunile lor, timpul lor, talentele lor și toată influența lor în lucrarea pentru acest timp? Să ne trezim. „Deci dacă ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde și Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu” (Coloseni 3:1).⁵

Referințe:

1 Experiențe și viziuni, pg. 111,112.
2 Ibid., pg.113,114.
3 Solii alese, c.2,pg.377-380.
4 Mărturii pentru comunitate,vol.1,pg.619.
5 Soliialese, c.2,pg.380-382.