Lecția 1. Convertirea lui Saul

„[Saul] este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” (Faptele Apostolilor 9:15, 16). 

„[Saul] cunoştea Scripturile, iar după convertirea Sa, o lumină divină a strălucit asupra profeţiilor cu privire la Isus, ceea ce l-a ajutat să prezinte adevărul clar şi cu îndrăzneală şi să corecteze orice pervertire a Scripturilor.” – Spiritual Gifts, vol. 1, pag. 92.

Recomandare pentru studiu: Experienţe şi viziuni, pag. 197-202 engl. (cap.: „Moartea lui Ştefan”; „Convertirea lui Saul”).

Duminică 30 iunie
1. Diaconul principal

a. Cum l-a folosit Domnul pe Ştefan ca un instrument puternic în biserica timpurie? Faptele Apostolilor 6:2-8.

Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă. -Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod. (Faptele apostolilor 6:2-8).

„Biserica… a ales şapte bărbaţi plini de credinţă şi de înţelepciunea Duhului lui Dumnezeu ca să ajute lucrarea. Ştefan a fost ales primul; el era evreu prin naştere şi religie, însă vorbea greaca şi era familiar cu obiceiurile şi datinile grecilor. De aceea, a fost considerat ca fiind cea mai potrivită persoană să stea în frunte şi să supravegheze distribuirea fondurilor care se cuveneau văduvelor, orfanilor şi săracilor vrednici…
Cei şapte bărbaţi aleşi au fost puşi deoparte pentru datoriile lor într-un mod solemn prin rugăciune şi punerea mâinilor. Cei care au fost hirotonisiţi în felul acesta, nu au fost scutiţi prin aceasta de la transmiterea şi altora  a credinţei. Dimpotrivă, s-a consemnat că ‚Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod’. (Faptele Apostolilor 6:8)…. De asemenea, ei erau bărbaţi cu judecată matură şi calmă, calculaţi, putând să facă faţă încercării, murmurării sau invidiei.” – The Spirit of Prophecy, vol. 3, pag 292, 293. 

b. Ce anume din personalitatea lui Stefan a trezit mânia iudeilor? Faptele Apostolilor 6:9-14.

Unii din sinagoga numită a izbăviţilor, a cirinenilor şi a alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan; dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.” Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor. Au scos nişte martori mincinoşi care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui Locaş Sfânt şi împotriva Legii. În adevăr, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma Locaşul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.” (Faptele apostolilor 6:9-14).

Luni 1 iulie
2. O moarte de neuitat

a. Descrieţi diferenţa contrastantă care se putea vedea între atitudinea lui Ştefan şi cea a consiliului iudaic atunci când Ştefan a fost să depună mărturie cu privire la credinţa lui în Isus şi să istorisească despre răzvrătirea lui Israel. Faptele Apostolilor 6:15; 7:54-60.

Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger. (Faptele apostolilor 6:15).
Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit. (Faptele apostolilor 7:54-60). 

b. Cine este numit cu numele că a fost prezent şi a observat tot ce s-a întâmplat? Mai târziu, cum se descrie această persoană ca fiind complice la acea crimă? Faptele Apostolilor 7:58; 22:20.

L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. (Faptele apostolilor 7:58).
… şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.” (Faptele apostolilor 22:20). 

„Martirajul lui Ştefan a lăsat o impresie profundă asupra tuturor celor prezenţi. Amintirea semnului lui Dumnezeu de pe faţa sa; cuvintele sale, care au atins sufletele tuturor acelora care le-au auzit, au rămas în mintea  privitorilor şi vorbeau în favoarea adevărului a ceea ce vestea el. Moartea lui era o încercare dureroasă pentru biserică, dar ea a dus la convertirea lui  Saul, care nu putea şterge din memorie credinţa şi statornicia martirului, şi nici slava de pe faţa lui.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 101 engl. (cap. 10).

c. Pentru a fi în concordanţă cu mentalitatea tradiţională a concetăţenilor săi, în ce şi-a investit Saul energiile după moartea lui Ştefan? Faptele Apostolilor 8:1-3.

Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare tânguire. Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. (Faptele apostolilor 8:1-3).

„Un cetăţean roman, născut într-o cetate păgână; un evreu, nu numai prin descendenţă ci şi printr-o educaţie de-o viaţă, prin devotament patriotic şi credinţă religioasă; educat în Ierusalim de către cel mai eminent dintre rabini, şi instruit în toate legile şi tradiţiile strămoşilor, Saul din Tars era plin de mândria şi prejudecăţile ce caracterizau naţiunea sa…
În şcolile teologice din Iudeea, cuvântul lui Dumnezeu fusese pus deoparte pentru a face loc speculaţiilor omeneşti; el a fost jefuit de puterea lui prin interpretările şi tradiţiile rabinilor. Înălţarea de sine, iubirea de putere, exclusivismul invidiei, bigotismul şi mândria dispreţuitoare erau principiile conducătoare şi motivaţiile acestor învăţători. Rabinii se lăudau cu superioritatea lor, nu numai faţă de celelalte naţiuni, dar şi faţă de masele propriei naţiuni. Nutrind o ură aprigă împotriva apăsătorilor lor romani, ei doreau să recupereze supremaţia lor naţională prin forţa armelor. Pe urmaşii lui Isus, a căror solie de pace era atât de contrară intrigilor lor ambiţioase, i-au urât şi i-au trimis la moarte. În această persecuţie, Saul a fost unul dintre actorii cei mai cruzi şi aprigi.” – Educaţia, pag. 64, 65 engl. (cap.: „Vieţile unor mari bărbaţi”). 

Marţi 2 iulie
3. Mustrarea de conştiinţă 

a. Ce au făcut credincioşii ca urmare a persecuţiei lui Saul împotriva bisericii şi a paşilor furioşi făcuţi de Saul. Faptele Apostolilor 8:3, 4; 9:1, 2. În adâncul inimii lui, care fusese scopul său, chiar din tinereţea lui? Faptele Apostolilor 23:1; Evrei 13:18.

Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. (Faptele apostolilor 8:3, 4).
Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. (Faptele apostolilor 9:1, 2). 

„[Saul] era privit ca fiind un bărbat promiţător, un apărător zelos al străvechii credinţe.” – Educaţia, pag. 64 engl. (cap.: „Vieţile unor mari bărbaţi”).

b. Atunci când dorim cu sinceritate să-L urmăm pe Dumnezeu, ce arată Isus că ne face să nu ne simţim bine atunci când facem ceva rău? Ioan 16:7, 8.

Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. (Ioan 16:7, 8).

„Dragostea noastră faţă de Isus va fi proporţională cu profunzimea convingerii noastre cu privire la păcat, şi prin lege vine cunoştinţa păcatului.” – Faith and Works, pag. 96.
„Se poate să ai o conştiinţă şi ca acea conştiinţă să-ţi aducă convingerea, însă întrebarea este: Duce această convingere la o schimbare? Îţi atinge această convingere inima şi faptele omului dinlăuntru? Are loc o curăţire a templului sufletului de necurăţiile lui? Aceasta este ceea ce ne dorim.” – Minte, caracter şi personalitate, vol. 1, pag. 324 engl. (cap. 34). 

c. Ce fenomen neaşteptat a întrerupt brusc cursul acţiunilor lui Saul? Faptele Apostolilor 9:3, 4. Cine i-a vorbit şi ce trebuie să înţelegem cu privire la faptul că Saul a trebuit să „arunce cu piciorul înapoi într-un ţăpuş”? Faptele Apostolilor 9:5.

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” (Faptele apostolilor 9:3, 4).
„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” (Faptele apostolilor 9:5). 

„[Saul] văzuse îngăduinţa lui Ştefan faţă de vrăjmaşii lui şi iertarea manifestată faţă de ei. De asemenea fusese martor la tăria de caracter şi resemnarea voioasă din partea acelor mulţi creştini pe care el a făcut să fie torturaţi şi chinuiţi. El a văzut cum unii şi-au dat bucuros chiar şi viaţa de dragul credinţei lor. Toate aceste lucruri făcuseră un apel răsunător la inima lui Saul şi uneori aduceau asupra minţii lui convingerea copleşitoare că Isus era Mesia cel făgăduit. Cu astfel de ocazii, el se luptase nopţi întregi împotriva convingerii, şi întotdeauna încheiase lupta cu o recunoaştere a credinţei sale că Isus nu era Mesia şi că urmaşii lui erau nişte fanatici înşelaţi.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 116, 117 engl. (cap. 12).
„Orice efort făcut pentru a opri progresul evangheliei duce la rănirea şi suferinţa celui care se opune. Mai devreme sau mai târziu, inima lui îl va condamna; el îşi va da seama că a lovit într-adevăr cu piciorul înapoi întrun ţăpuş.” – The Review and Herald, 16 martie 1911. 

Miercuri 3 iulie
4. Punctul de cotitură

a. Descrieţi felul în care Saul a fost umilit dintr-o dată. Faptele Apostolilor 9:6-9.

Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. (Faptele apostolilor 9:6-9).

„Persecutându-i pe urmaşii lui Isus, Saul lovise direct în Domnul cerului. Acuzându-i în mod fals şi mărturisind împotriva lor, El Îl acuzase în mod fals şi mărturisise împotriva Mântuitorului lumii.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 117 engl. (cap. 12).

b. Cine a fost Anania şi ce i-a spus Isus să facă? Faptele Apostolilor 9:10-12. De ce a avut Anania reţineri în a asculta de această poruncă? Ce asigurare i-a fost dată? Faptele Apostolilor 9:13-16. De ce a fost Saul cel cu educaţie înaltă trimis la Anania, un om simplu?

În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” (Faptele apostolilor 9:10-12).
Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” (Faptele apostolilor 9:13-16). 

„Lumina care venea din cer l-a lăsat pe Saul fără vedere; însă Isus, marele Vindecător, nu l-a tămăduit imediat. Toate binecuvântările se revarsă de la Hristos, însă El întemeiase acum o biserică. Ea era reprezentantul Său pe pământ şi ei îi revenea datoria de a-l îndrepta pe păcătosul pocăit pe calea vieţii. Exact acei oameni pe care Saul intenţionase să-i nimicească aveau să fie instructorii lui cu privire la religia pe care o dispreţuise şi persecutase.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 29.

c. Cum s-a adresat Anania lui Saul şi ce biruinţe minunate au fost atinse prin întâlnirea lor? Faptele Apostolilor 9:17-19.

Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. (Faptele apostolilor 9:17-19).

„Isus ar fi putut face toată lucrarea [de instruire] a lui Pavel în mod direct, însă nu acesta era planul Său. Pavel trebuia să facă o mărturisire înaintea bărbaţilor a căror nimicire o plănuise, iar Dumnezeu avea o lucrare importantă pentru bărbaţii pe care îi hotărâse ca să acţioneze în locul Său. Pavel trebuia să parcurgă acei paşi necesari în convertire. Lui i s-a cerut să se unească exact cu acei oameni pe care îi persecutase pentru religia lor. Aici, Hristos dă întregului Său popor un exemplu despre felul în care El lucrează pentru mântuirea oamenilor. Fiul lui Dumnezeu S-a identificat pe Sine cu slujba şi autoritatea bisericii Saleorganizate. Binecuvântările Sale aveau să vină prin intermediul a aceea ce El rânduise, punându-l în felul acesta pe om în legătură cu canalul prin care vin binecuvântările Sale. Faptul că Saul a fost sincer în lucrarea lui de persecutare a sfinţilor nu-l face nevinovat atunci când Duhul lui Dumnezeu îl impresionează cu privire la lucrarea lui plină de cruzime. El trebuie să devină un învăţăcel al ucenicilor.” – Testimonies, vol. 3, pag. 431, 432 engl. (cap.: „Individualismul”).

Joi 4 iulie
5. Botezat în trupul lui Hristos

a. De ce a fost următorul pas făcut de Saul atât de important? Marcu 16:16.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. (Marcu 16:16).

„Prin lumina legii morale, pe care crezuse că o păzeşte cu mare zel, Saul se văzuse ca fiind păcătosul păcătoşilor. El s-a pocăit, adică, a murit faţă de păcat, a devenit ascultător de legea lui Dumnezeu, a exersat credinţă în Isus Hristos ca Mântuitor al lui, a fost botezat şi L-a predicat pe Isus cu la fel de multă seriozitate şi zel cu care l-a persecutat cândva.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 31.

b. De ce are Hristos un trup organizat pe pământ – şi ca ce trebuie cunoscută biserica? Matei 16:18, 19; 1 Timotei 3:15.

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16:18, 19).
Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului. (1 Timotei 3:15). 

c. De ce este biserica atât de preţioasă pentru Isus? Efeseni 5:2 (u.p.), 29, 30.

... cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea… (Efeseni 5:25).
Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. (Efeseni 5:29, 30) 

„Isus este prietenul păcătoşilor; inima Sa este atinsă de suferinţa lor; El deţine toată puterea, atât în cer cât şi pe pământ; dar El respectă mijloacele pe care El le-a rânduit pentru iluminarea şi mântuirea oamenilor; El îi îndreaptă pe păcătoşi la biserica, pe care El a făcut-o un canal de lumină către lume. Saul era un învăţător educat al luiIsrael; dar, în timp ce se afla în mijlocul rătăcirii oarbe şi a prejudecăţii, Hristos i s-a descoperit şi l-a pus în legătură cu biserica Sa… Totul se face în numele şi de către autoritatea lui Hristos; însă biserica este mijlocul de comunicare.” – Idem., pag. 31, 32.

Vineri 5 iulie
Întrebări recapitulative personale

1. În ce fel ne poate inspira viaţa lui Ştefan?
2. La ce atitudine a dus martirajul lui Ştefan realizat de oamenii religioşi?
3. De ce l-a folosit Dumnezeu pe Anania în vindecarea lui Pavel?
4. De ce nu se merită să „arunce cu piciorul înapoi într-un ţăpuş”?
5. Ce l-a motivat pe Saul să fie botezat – şi ce trebuie să ne motiveze şi pe noi în acelaşi fel?