Lecţia 10. Judecat în Cezareea

„De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele Apostolilor 24:16).

„Fiind unul dintre solii lui Dumnezeu trimis să consolideze adevărul Cuvântului, [Pavel] ştia ce este adevărul; şi cu îndrăzneala unei conştiinţe sfinţite, el s-a lăudat cu acea cunoştinţă.” – Comentarii biblice, vol. 6, pag. 1094 engl.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pag. 419-438 engl. (cap. 39).

Duminică 1 septembrie
1. Adus înaintea lui Felix

a. Cine a fost acuzatorul lui Pavel? Cum a minţit şi linguşit acesta ca să obţină o acuzaţie? Faptele Apostolilor 24:1-9.

După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale. Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul. Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte. Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei nazarinenilor şi a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră, dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu mare silă şi a poruncit pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile. (Faptele apostolilor 24:1-9)

b. Cum vorbeşte psalmistul despre calea linguşitorului? Psalmii 5:8, 9.

Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei. Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare. (Psalmii 5:8,9)

c. În contrast, ce a caracterizat apărarea lui Pavel? Cum reflectă aceasta propriul sfat dat de Pavel turmei lui? Faptele Apostolilor 24:10-21; Romani 12:17, 18.

După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, te poţi încredinţa de lucrul acesta, de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu. Tocmai atunci nişte iudei din Asia m-au găsit curăţat în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: „Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.”  (Faptele apostolilor 24:10-21)

Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.  (Romani 12:17-18)

„Felix avea un discernământ destul de clar ca să poată citi firea şi caracterul acuzatorilor lui Pavel. El ştia din ce motiv îl linguşiseră [iudeii şi sfetnicul lor Tertul] şi a văzut şi că ei nu probaseră îndeajuns învinuirile lor faţă de Pavel. Întorcându-se către acuzat, Felix i-a făcut semn să vorbească în apărarea sa. Pavel nu a risipit cuvinte măgulitoare, ci, în mod simplu, a arătat că se poate apăra cu multă încredere înaintea lui Felix, deoarece acesta era de lungă vreme procurator şi, prin urmare, avea o bună cunoştinţă a legilor şi obiceiurilor iudeilor. Referindu-se la acuzaţiile aduse împotriva lui, el a arătat clar că nici una dintre ele nu era adevărată.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 420, 421 engl. (cap. 39).

Luni 2 septembrie
2. O şansă de a scăpa

a. Bazându-se pe mărturia lui Pavel, ce a putut înţelege şi hotărî guvernatorul Felix? Faptele Apostolilor 24:22, 23.
Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul Lisias.” Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el. (Faptele apostolilor 24:22, 23).

b. Cum a insuflat Duhul Sfânt un interes spiritual mai adânc în inima lui Felix şi a celei de-a doua soţii, Drusila? Faptele Apostolilor 24:24.
După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. (Faptele Apostolilor 24:24).

„Un exemplu de imoralitate nestăvilită, care a mânjit caracterul [lui Felix], se vede în unirea lui cu Drusila, cu care era împreună de ceva vreme. Prin meşteşugurile înşelătoare ale lui Simon Magul, un vrăjitor din Cipru,
Felix a determinat-o pe această prinţesă să-şi părăsească soţul şi să devină soţia lui. Drusila era tânără şi frumoasă şi, mai mult decât atât, era iudeică. Ea fusese ataşată cu devotament de soţul ei, care făcuse un mare sacrificiu ca să obţină mâna ei. Doar puţine lucruri o puteau determina să renunţe la cele mai puternice prejudecăţi ale ei şi să aducă asupra ei dezaprobarea naţiunii ei ca să intre într-o relaţie adulterină cu un desfrânat crud şi bătrân. Totuşi meşteşugurile satanice ale vrăjitorului şi trădătorului au avut ucces, şi Felix şi-a atins scopul.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 235, 236.

c. Asupra cărui lucru ar trebui să medităm când observăm îndelunga răbdare pe care Dumnezeu a avut-o cu Felix şi Drusila? 2 Petru 3:9.
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9).

„Cât de mulţi, înşelaţi de ispitele lui Satan, aduc ocară Mântuitorului abuzând de privilegiile lor, refuzând să-I recunoască interesul iubitor în ei.” – The Upward Look, pag. 244.
„Fratele meu, sora mea, Isus te invită să devii mlădiţă din Via cea vie. El te cheamă să te legi de El, ca prin puterea Sa să împlineşti poruncile Sale. Ai încercat să te desparţi de El, dar nu ai reuşit. Dumnezeu te iubeşte şi doreşte să stai la picioarele Sale şi să înveţi de la El. Iertarea Sa, mila Sa, îndelunga Sa răbdare sunt prezentate lumii în Hristos. Dacă Hristos nu ar fi plătit răscumpărarea pentru sufletele noastre, nu am fi avut un timp de probă în care să ne dezvoltăm caracterele în ascultare de poruncile lui Dumnezeu. Atunci nu-L dezamăgi pe Hristos prin îndărătnicie şi necredinţă. Preţuieşte darul lui Dumnezeu pentru om. Arată că înţelegi ce înseamnă pentru tine timpul tău de încercare. Înseamnă viaţă sau moarte pentru fiecare dintre noi. Prin purtarea noastră zilnică ne decidem destinul veşnic.” – The Review and Herald, 26 ianuarie 1897.

Marţi 3 septembrie
3. Dând mărturie înaintea guvernatorului

a. Ce solie necesară a dat Pavel lui Felix şi Dursilei, perechii desfrânate? Cum au răspuns ei? Faptele Apostolilor 24:25; Eclesiastul 11:9.

Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”  (Faptele apostolilor 24:25)

Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.  (Eclesiastul 11:9)

„Pavel a considerat această [întrevedere personală cu Felix şi Drusila o] ocazie dată de Dumnezeu şi a folosit-o cu credincioşie. El ştia că bărbatul şi femeia din faţa lui aveau puterea să-l dea la moarte, sau să-i cruţe viaţa; totuşi, el nu li s-a adresat cu laudă sau flatare. Ştia că cuvintele sale aveau să fie pentru ei un miros de viaţă sau de moarte şi, uitând de toate interesele personale, a căutat să-i trezească faţă de primejdia în care se afla sufletul lor. Solia evangheliei nu admite neutralitatea. Ea consideră că oamenii sunt fie de partea adevărului, fie împotriva lui; dacă nu primesc şi nu ascultă de învăţăturile ei, ei sunt vrăjmaşii ei. Totuşi, nu este părtinitoare în funcţie de persoană, clasă sau stare.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 240.
„Apostolul a vorbit cu ardoare şi vădită sinceritate iar cuvintele sale au fost însoţite de o putere convingere. Claudius Lisias, în scrisoarea sa către Felix, adusese o mărturie asemănătoare despre conduita lui Pavel… Totuşi, Felix nu cunoştea nici un interes mai presus de propriu interes, şi era stăpânit de plăcerea de a fi lăudat şi de dorinţa de a ajunge mai sus. Teama de a nu-i supăra pe iudei, l-au reţinut ca să nu facă deplină dreptate unui om despre care ştia că este nevinovat.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 421, 422 engl. (cap. 39).

b. Cât de limitat a fost interesul guvernatorului faţă de Pavel? De ce a refuzat apostolul oferta lui Felix de a-l elibera? Faptele Apostolilor 24:26, 27; Isaia 33:14-16.
Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.Doi ani au trecut astfel; şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă. (Faptele apostolilor 24:26, 27).
Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion; un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul, acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. (Isaia 33:14-16).

„Timp de doi ani, împotriva lui Pavel nu s-a mai luat nici o măsură, totuşi el a rămas în temniţă. Felix l-a vizitat de mai multe ori şi a ascultat cu atenţie cuvintele lui. Însă adevăratul motiv pentru această aparentă prietenie era dorinţa după câştig, şi el a sugerat că, prin plata unei mari sume de bani, Pavel putea să-şi asigure eliberarea. Totuşi, apostolul avea un character prea nobil ca să se elibereze prin mită. El nu se făcuse vinovat de nici o nelegiuire, şi nu dorea să se degradeze ca să săvârşească o faptă greşită pentru a-şi câştiga libertatea. Mai mult decât atât, el era prea sărac ca să plătească o astfel de răscumpărare, chiar dacă ar fi fost dispus să facă astfel; şi nu dorea să apeleze pentru sine la mila şi generozitatea convertiţilor lui. De asemenea, el simţea că se află în mâinile lui Dumnezeu şi nu dorea să se amestece în planurile divine faţă de sine.” – Idem., pag. 426, 427 engl. (cap. 39).

Miercuri 4 septembrie
4. Adus înaintea împăraţilor

a. Ce i-au propus iudeii lui Procius Festus, noul guvernator? Care a fost urmarea? Faptele Apostolilor 25:1-12. Relataţi conversaţia dintre Festus şi Agripa. Faptele Apostolilor 25:13-22.
Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile, s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo. „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile; apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii care veniseră de la Ierusalim l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri pe care nu le puteau dovedi. Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” Festus, care voia să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de cezar.” Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce.” (Faptele apostolilor 25:1-12).
După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un om, împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea. Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. Ei au venit deci aici; şi, fără întârziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta. Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu. Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. (Faptele apostolilor 25:13-20).

b. Ce ar trebui să învăţăm din încercarea lui Pavel de a profita din plin de ocazia ce i se prezenta? Faptele Apostolilor: 26:1-23.
Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel:„Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei; căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă. mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre. -acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinţei pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri  şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde, împărate, sunt pârât eu de iudei! Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii? Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine. În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă. Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.” „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor. Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare. Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus Prorocii şi Moise că are să se întâmple; şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească şi că, după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.” (Faptele apostolilor 26:1-23).

„În onoarea vizitatorilor lui, Festus căutase să facă din aceasta o ocazie de etalare impunătoare. Veşmintele luxoase ale procuratorului şi ale oaspeţilor lui, săbiile soldaţilor şi armura strălucitoare a comandanţilor lor, oferea strălucire scenei. Iar acum, Pavel, încă în cătuşe, stătea înaintea mulţimii adunate. Ce contrast se vede aici! Agripa şi Berenice deţineau putere şi poziţie şi, din cauza aceasta, erau favorizaţi de lume. Dar ei nu posedau trăsăturile de character pe care le preţuieşte Dumnezeu. Ei erau călcători ai legii Sale, aveau inima stricată şi o viaţă decăzută. Cursul acţiunii lor era urât de cer. Captivul în vârstă, legat cu un lanţ de garda lui, nu avea în înfăţişarea lui nimic care să-i facă pe oameni să-i aducă omagii. Totuşi, de acest bărbat, aparent fără prieteni, avere sau poziţie, şi ţinut captiv din cauza credinţei lui în Fiul lui Dumnezeu, tot cerul era interesat. Îngerii erau însoţitorii şi slujitorii lui. Dacă slava vreunuia dintre acei mesageri strălucitori ar fi scânteiat, atunci pompa şi mândria personalităţilor regeşti ar fi pălit; regale şi curtenii ar fi fost aruncaţi la pământ aşa cum s-a întâmplat cu gărzile romane la mormântul lui Isus…
Apostolul nu a fost tulburat de etalarea strălucitoare sau de înaltul rang al celor care formau audienţa sa; căci el ştia cât de lipsite de valoare sunt bogăţia lumească şi poziţia. Pompa şi puterea pământească nu puteau să scadă nici un moment curajul lui nici să-l facă să-şi piardă calmul.” – The Review and Herald, 16 noiembrie 1911.
„Nimeni nu poate şti unde şi cum va fi chemat să lucreze sau să vorbească pentru Dumnezeu. Numai Tatăl nostru ceresc vede ce poate face din oameni. Înaintea noastră se află posibilităţi pe care credinţa noastră slabă nu le poate discerne. Mintea noastră ar trebui antrenată/educată în aşa fel încât, dacă este nevoie, să putem prezenta adevărurile cuvântului Său înaintea celor mai înalte autorităţi pământeşti în aşa fel încât să aducem slavă numelui Său. Nu ar trebui să lăsăm nici o ocazie să treacă fără a ne califica din punct de vedere intelectual pentru a lucra pentru Dumnezeu.” Parabolele Domnului Hristos, pag. 333, 334 engl. (cap. 25).

Joi 5 septembrie
5. Un apel adresat Cezarului

a. În ce fel s-a deosebit reacţia lui Agripa de cea a lui Festus? Faptele Apostolilor 26:24-28.
Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite. Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele apostolilor 26:24-28).

„Festus, Agripa şi Berenice pe bună dreptate ar fi putut purta lanţurile care îl legau pe apostol. Toţi erau vinovaţi de nelegiuri grave. Acestor vinovaţi le fusese prezentată oferta mântuirii prin numele lui Isus. Unul, cel puţin, fusese aproape convins să primească harul şi iertarea oferite. Însă Agripa a respins îndurarea oferită, refuzând să primească crucea unui Mântuitor răstignit.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 438 engl. (cap. 41).

b. Cum s-a încheiat întrevederea? Faptele Apostolilor 26:29-32. În ce sens a fost această mărturie dată înaintea conducătorilor păgâni o încercare mai uşoară decât alte încercări prin care au trecut Pavel şi alţi slujitori ai lui Dumnezeu? Ezechiel 2:3-7; Ieremia 1:17.

„Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.” Nevinovăţia lui Pavel recunoscută. Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat. Şi când au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de cezar.” (Faptele Apostolilor 26:29-32).
El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste „popoare îndărătnice” care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!” Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti totuşi că în mijlocul lor este un proroc. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpioni, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici! (Ezechiel 2:3-7).
Dar tu încinge-ţi coapsele, scoală-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor. (Ieremia 1:17).

c. Descrieţi viaţa ulterioară a lui Felix.

„[Din cauza faptelor îndrăzneţe de nedreptate şi cruzime,] iudeii au înaintat o plângere oficială împotriva lui Felix şi el a fost chemat la Roma ca să răspundă de învinuirile aduse. Ştia prea bine că faptele lui de jefuire şi opresiune le dăduseră motive suficiente ca să se plângă, totuşi sperase să-i împace. De aceea, chiar dacă nutrea un respect sincer faţă de Pavel, s-a hotărât să le satisfacă răutatea şi l-a lăsat în închisoare. Dar toate eforturile lui au fost în zadar; deşi a scăpat de exil sau moarte, el a fost îndepărtat din funcţie şi i-a fost confiscată cea mai mare parte din averea dobândită ilegal. Drusila, complice la vina lui, a pierit mai târziu împreună cu singurul lor fiu în timpul erupţiei Vezuviului. El şi-a încheiat viaţa acoperit de ruşine şi în anonimat.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 246.

Vineri 6 septembrie
Întrebări recapitulative personale

1. Explicaţi deosebirea dintre respectul faţă de autoritate şi linguşire.
2. Cum putem evita capcana care a făcut ca apelul lui Pavel făcut lui Felix să nu fie binevenit?
3. De ce s-a purtat Felix în felul acesta cu Pavel – atât favorabil cât şi nefavorabil?
4. Descrieţi felul în care Dumnezeu a văzut contrastul dintre regale Agripa şi Pavel.
5. În ce fel putem fi în primejdia de a repeta greşeala lui Felix şi a lui Agripa?