Lecţia 8. Încon­ju­rat de pri­mej­dii

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotrivacăpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilorîntunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt înlocurile cereşti.” (Efeseni 6:12). 

„Avem de îndeplinit datoria unui ostaş, de câştigat biruinţe, pentru că nu trebuie să fim neştiutori cu privire la planurile lui Satana. Ne rugăm şi apoi veghem ca nu cumva Satana să se furişeze la noi şi să ne facă să uităm de nevoia noastră de rugăciune.” – This Day With God, pag. 27.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pag. 389-405 engl. (cap. 37, 38).

Duminică 18 august
1. Văzând faptele supranaturale 

a. Vorbiţi despre neobişnuitele fapte misionar-medicale care aminteau de unele din minunile lui Hristos. Faptele Apostolilor 19:11, 12; Matei 14:35, 36; Luca 8:43-48.

Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel; până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele. (Faptele apostolilor 19:11, 12).
Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat. (Matei 14:35, 36).
Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. •  Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine”? Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.”  (Luca 8:43-48). 

„Apostolii nu au putut face întotdeauna minuni după cum doreau. Domnul a dat slujitorilor Săi această putere specială în funcţie de cum cerea progresul cauzei Sale sau onoarea numelui Său…. Cu această ocazie, hainele au fost folosite ca mijloc de vindecare a tuturor celor care credeau; ‚îi lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele.’ Totuşi, aceste minuni nu încurajau superstiţia oarbă. Atunci când Isus a simţit atingerea femeii suferinde, El a exclamat: ‚A ieşit din Mine o putere.’ Aşa că Scriptura declară că Domnul făcea minuni prin Pavel, şi că numele Domnului Isus era înălţat, şi nu numele lui Pavel. Manifestările puterii supranaturale care însoţeau lucrarea apostolului aveau menirea de a lăsa o impresie adâncă asupra poporului dedat la vrăjitorie şi care se mândrea cu legăturile pe care le avea cu fiinţele nevăzute. Minunile lui Pavel erau mult mai convingătoare decât orice se văzuse vreodată în Efes şi erau de aşa natură încât nu puteau fi imitate de dibăcia escrocilor sau de farmecele vrăjitorului. În felul acesta, Domnul l-a înălţat pe slujitorul Său, chiar şi în ochii idolatrilor, nespus mai presus de cei mai favorizaţi şi puternici vrăjitori.” – Sketches Form the Life of Paul, pag. 135, 136.

Luni 19 august
2. Vrăjitoria antică şi contemporană 

a. Cum a fost apărat numele lui Hristos spre ruşinea iudeilor apostaziaţi care înclinaseră spre vrăjitorie? Faptele Apostolilor 19:13-16. Cum au fost mulţi impresionaţi de acest eveniment? Faptele 19:17, 18.

Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?” Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. (Faptele apostolilor 19:13-16).
Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit. Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. . (Faptele apostolilor 19:17, 18). HYPERLINK "http://biblia.resursecrestine.ro/matei/3" \l "verset-6" \o "<strong>Mat 3.6</strong>: şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan." 

b. Ce pas a fost făcut de noii convertiţi care practicaseră vrăjitoria? Faptele Apostolilor 19:19, 20. De ce? Matei 5:29, 30; Efeseni 6:12.

Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.
Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. (Matei 5:29, 30).
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. (Efeseni 6:12). 

„Atunci când harul transformator al lui Hristos este în inimă, sufletul este luat în stăpânire de o indignare justificată din cauza că păcătosul a fost nepăsător atât de mult timp faţă de marea mântuire pe care i-a oferito Dumnezeu… Asemenea efesenilor, el va denunţa vrăjitoria şi va tăia şi ultimul fir care-l leagă de Satana. El va părăsi stindardul prinţului întunericului şi va veni sub stindardul pătat de sânge al Prinţului Emanuel. El va arde cărţile de magie.” - The Youth’s Instructor, 16 noiembrie 1893.

c. Ce trebuie să înţelegem despre multele materiale care sunt tipărite sau înregistrate video, pe DVD-uri sau pe site-uri de internet? Eclesiastul 12:12; 1 Timotei 6:20, 21.

Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul. (Eclesiastul 12:12).
Timoteie, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii, şi au rătăcit cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin. (1 Timotei 6:20). 

„A accepta poveştile fictive, roadele imaginaţiei cuiva, înseamnă a deschide mintea la puterea fermecătoare a lui Satan; şi acest fel de lectură creează un apetit nefiresc după povestiri fictive, din care nu se câştigă nici o putere morală. Povestirile fictive lasă mintea şi inima la fel de lipsite de harul lui Dumnezeu cum erau dealurile Ghilboa lipsite de rouă şi ploaie. Toţi cei care pretind că sunt copiii lui Dumnezeu să-şi ardă cărţile de magie…
Cărţile scrise de pana celor necredincioşi nu ar trebui să se găsească în bibliotecile acelora care Îi slujesc lui Dumnezeu. Ele sunt mai bune ca material de aprins focul în soba voastră decât ca hrană pentru minte. Cărţile acestea au dus la ruina multor suflete. Oamenii au studiat aceste cărţi inspirate de Satana şi au ajuns în confuzie cu privire la ce este adevărul. Satana stă lângă cel care deschide o carte păgână, şi educă mintea care citeşte o astfel de literatură şi farmecă sufletul în aşa măsură încât îi va fi aproape imposibil să pună capăt acestei pasiuni.” – Idem., 23 noiembrie 1893.
„Toţi cei care se aventurează în risipă sau plăcere lipsită de religiozitate, sau caută tovărăşia celui senzual, sceptic sau hulitor, prin relaţie personală sau prin intermediul presei, se ating de vrăjitorie.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 140. 

Marţi 20 august
3. New Age , ocultism şi spiritism 

a. În ochii lui Dumnezeu, cât de urâtă este vrăjitoria? Leveticul 20:6, 27; Deuteronomul 18:9-12. Numiţi câteva căi prin care acest rău antic este practicat astăzi sub diferite nume şi măşti.

Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui. (Leviticul 20:6).
Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.” (Leviticul 20:27).
După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. (Deuteronomul 18:9-12). 

„Cei care sunt agenţi ai marelui înşelător vor spune şi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a-şi atinge scopul. Contează mai puţin dacă acesta îşi spune spiritist, „medic energetician” sau „vindecător prin magnetism”. Prin amăgiri şi înşelăciuni, el câştigă încrederea celor creduli. El pretinde că ştie istoria vieţii şi că înţelege toate greutăţile şi necazurile celor care apelează la el. Deghizat într-un înger de lumină, în timp ce întunericul abisului se află în inima sa, el manifestă un interes deosebit pentru femeile care caută sfatul său. El le spune că toate necazurile lor se datorează căsătoriilor lor nefericite. S-ar putea ca acest lucru să fie adevărat, însă un astfel de sfat nu le îmbunătăţeşte starea. El le spune că au nevoie de dragoste şi simpatie. Pretinzând că are un mare interes pentru bunăstarea lor, el îşi aruncă vraja asupra victimelor sale, care nu bănuiesc nimic, fermecându-le aşa cum farmecă şarpele pasărea care tremură. Curând, ele sunt cu totul pradă puterii sale, iar urmarea este păcatul, ocara şi ruina. Unica noastră siguranţă constă în a păstra vechile semne de hotar.” – Sfaturi pentru sănătate, pag. 459 engl. (cap.: „Dumnezeu, ajutorul poporului Său”).
„Cei ce cred în spiritism pot vorbi cu dispreţ despre vrăjitorii din vechime, dar amăgitorul cel mare râde triumfător când ei se supun şireteniilor lui într-o formă diferită. Sunt mulţi care se dau înapoi cu groază de la gândul consultării mediilor spiritiste, dar care sunt atraşi de forme mai atrăgătoare ale spiritismului. Alţii sunt duşi în rătăcire de învăţăturile Ştiinţei Creştine şi de misticismul teosofiei şi al altor religii orientale. Apostolii majorităţii formelor de spiritism pretind că au puterea să vindece. Ei atribuie această putere electricităţii, magnetismului, aşa numitelor ‚remedii simpatice’ sau forţelor latente dinăuntrul minţii omului.” – Profeţi şi regi, pag. 210, 211 engl. (cap. 16).
„Nu puţini sunt aceia care în acest veac creştin şi în această naţiune creştină apelează la spiritele rele şi nu se încred în puterea viului Dumnezeu. Mama, veghind lângă patul copilului ei bolnav, exclamă: ‚Nu mai pot face nimic. Nu există nici un medic care să aibă puterea să aducă vindecare copilului meu?’ I se spune despre vindecările miraculoase săvârşite de un clarvăzător sau de un vindecător prin magnetism şi îl încredinţează pe cel drag ei acestuia, aşezându-l în mâinile lui Satana într-un mod la fel de real ca şi cum el ar sta lângă ea. În multe cazuri, viaţa viitoare a copilului este controlată de o putere satanică ce pare imposibil de sfărâmat.” – Testimonies,  vol. 5, pag. 193, 194 engl. (cap.: „Să consultăm pe medicii spiritişti?”).
„Toţi cei care nutresc o greşeală cunoscută, în credinţă sau practică, se află sub puterea vrăjitoriei.” – The Signs of the Times, 18 mai 1882. 

Miercuri 21 august
4. Pavel merge la Ierusalim 

a. Deşi Pavel dorise din totdeauna să meargă la Ierusalim ca să dărâme prejudecata conaţionalilor săi iudei, ce l-au avertizat fraţii lui? Faptele Apostolilor 21:3, 4. Totuşi, de ce a mers înainte? Faptele Apostolilor 21:5; 2 Corinteni 5:7.

Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. Acolo am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. (Faptele apostolilor 21:3, 4).
Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat. (Faptele apostolilor 21:5).
…pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. (2 Corinteni 5:7). 

„Duhul Sfânt descoperise [câtorva dintre ucenicii din Tir] câte ceva despre primejdiile care îl aşteptau pe Pavel la Ierusalim şi ei au stăruit de el să-şi schimbe planul. Însă acelaşi Spirit care îl avertizase cu privire la chinuri, lanţuri şi întemniţare, l-a îndemnat să meargă înainte ca un rob de bună voie.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 203.

b. Ce altă înştiinţare a primit Pavel în Cezareea? De ce s-au supus cu toţii răspunsului lui mişcător? Faptele Apostolilor 21:8-15. Ce perspectivă ne dă Hristos cu privire la martiraj? Luca 12:4, 5.

A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el. El avea patru fete fecioare care proroceau. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc, numit Agab, s-a coborât din Iudeea şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: „Aşa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile Neamurilor.” Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo, am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. - Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!” După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim. (Faptele apostolilor 21:8-15).
Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. (Luca 12:4, 5). 

„Apostolul a fost profund mişcat de rugăminţile stăruitoare ale iubiţilor săi fraţi. După judecata omenească, el avea destule motive să renunţe la planul său ca fiind neînţelept. Însă el a simţit că merge în ascultare de voinţa lui Dumnezeu, şi el nu putea fi împiedicat de glasul prietenilor, nici măcar de avertismentele profetului. El nu dorea să se abată de la calea datoriei nici la dreapta nici la stânga. El trebuia să-L urmeze pe Hristos, dacă era nevoie, până la închisoare şi moarte. Lacrimile lui curgeau nu pentru sine, ci în împreună simţire cu fraţii lui asupra cărora hotărârea lui adusese o durere atât de mare.” – Idem., pag. 205.

c. Descrieţi rezultatul sosirii lui Pavel la Ierusalim. Faptele Apostolilor 21:17, 18.

Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. (Faptele apostolilor 21:17, 18).

„Pavel şi tovarăşii lor au predat conducătorilor lucrării din Ierusalim în mod oficial darurile trimise de bisericile dintre neamuri pentru sprijinirea săracilor din rândul fraţilor iudei. Strângerea acestor daruri îi costase pe apostol şi pe conlucrătorii lui mult timp, frământare şi muncă neobosită. Suma, care întrecea cu mult aşteptările prezbiterilor din Ierusalim, reprezenta multe sacrificii şi chiar lipsuri severe din partea credincioşilor dintre neamuri…
Pavel şi conlucrătorii lui au constatat că până şi între aceia în faţa cărora stăteau acum erau unii care nu puteau aprecia spiritul de dragoste frăţească ce determinase aducerea acestor daruri.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 399, 400 engl. (cap. 38).

Joi 22 august
5. Aşezat în primejdie 

a. Explicaţi ce plan neînţelept şi nenecesar au dezvăluit dintr-o dată prezbiterii din Ierusalim şi logica omenească din spatele lui. Faptele Apostolilor 21:19-25.

După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui. Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre Neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. Deci fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi care au făcut o juruinţă. Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuie tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea. Cu privire la Neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.” (Faptele apostolilor 21:19-25).

„Fraţii sperau ca Pavel, urmând calea sugerată de ei, să dea o puternică dovadă împotriva rapoartelor neadevărate cu privire la el. Ei l-au asigurat că hotărârea consiliului anterior cu privire la convertiţii dintre neamuri şi la legea ceremonială era considerată încă a fi bună. Însă sfatul dat nu era în concordanţă cu acea hotărâre. Nu Duhul lui Dumnezeu era acela care insuflase acest sfat; ci el era rodul laşităţii.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 404 engl. (cap. 38).

b. Ce a făcut Pavel cu privire la acest plan? Faptele Apostolilor 21:26. De ce a fost de acord să facă acest lucru? 1 Corinteni 9:22, 23.

Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţat şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţării când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. (Faptele apostolilor 21:26).
Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea. (1 Cor0inteni 9:22). 

„Pavel a înţeles că atâta timp mulţi dintre membrii conducători ai bisericii din Ierusalim continuau să nutrească prejudecată faţă de el, ei aveau să lucreze mereu ca să-i nimicească influenţa. Simţea că, dacă printr-o concesie chibzuită i-ar putea câştiga pentru adevăr, ar îndepărta un mare obstacol din calea succesului evangheliei din alte părţi. Dar el nu a fost autorizat de Dumnezeu să cedeze atât de mult cât cereau ei. Când ne gândim la marea dorinţă a lui Pavel de a fi în armonie cu fraţii lui, la bunătatea lui faţă de cei slabi în credinţă, la respectul lui faţă de apostolii care fuseseră cu Hristos, şi faţă de Iacov, fratele Domnului, şi la scopul lui de a se face tuturor totul atât de mult cât era cu putinţă fără a sacrifice principiul – când ne gândim la toate acestea, nu este surprinzător faptul că el a fost constrâns să se abată de la umblarea lui hotărâtă şi neclintită pe care o avusese până atunci.” – Idem., pag. 405 engl. (cap. 38).

Vineri 23 august
Întrebări recapitulative personale 

1. În ce fel de împrejurări a făcut Dumnezeu minuni neobişnuite?
2. Care sunt unele din „cărţile de magie” care trebuie să fie arse fără întârziere?
3. Căror forme de spiritism există riscul să cădem pradă?
4. De ce s-a dus Pavel în Ierusalim?
5. Ce ar trebui să învăţăm din felul de a acţiona al lui Pavel în Ierusalim?