Lecţia 12. Roma

„Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului” (Romani 1:15, 16).

„De vreme îndelungată îşi dorise Pavel mult să viziteze Roma; el dorise tare mult să fie martor pentru Hristos acolo, dar simţise că intenţia lui era zădărnicită de vrăjmăşia iudeilor. Puţin crezuse el… că avea să ajungă în Roma [ca întemniţat].” – Sketches From the Life of Paul, pag. 225.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pag. 447-468, 483, 484 engl. (cap. 42, 43, 44, 45).

Duminică 15 septembrie
1. O dorinţă mult nutrită

a. Cât timp a sperat Pavel să se întâlnească cu credincioşii din Roma? Faptele Apostolilor 19:21. Cine a întărit acest obiectiv în inima apostolului? Faptele Apostolilor 23:11.
După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma.” (Faptele apostolilor 19:21).
În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.” (Faptele apostolilor 23:11).

b. Descrieţi impactul epistolei lui Pavel către romani. Romani 1:1-7.
Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile, între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos. Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! (Romani 1:1-7).

„Când s-a adresat creştinilor romani, Pavel a dorit să dea învăţătură şi altor biserici; dar cât de puţin a putut să prevadă cât de departe avea să ajungă influenţa cuvintelor sale! Marele adevăr al îndreptăţirii prin credinţă, aşa cum este prezentat în această epistolă, a stat în picioare de-a lungul veacurilor ca un far puternic care îl îndrumă pe păcătosul căit pe calea vieţii.” – Sketches from the Life of Paul, pag. 187.

c. De ce a dorit Pavel să vină la Roma? Roamni 1:8-17. Ce cuvinte de laudă şi încurajare a trimis apostolul în epistola sa către romani? Romani 16:19, 20.
Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea. Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi. Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu. Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până acum. Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi. Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani 1:8-17).
Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, dar, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul. Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin. – (Romani 16:19, 20).

Luni 16 septembrie
2. O primire călduroasă

a. Descrieţi sosirea lui Pavel în cetatea Romei. Faptele Apostolilor 28:15.
Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele trei cârciumi”, fraţii care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat. (Faptele apostolilor 28:15).

„Pavel înainta cu o inimă apăsată către mult aşteptata vizită în metropola lumii. Cât de diferite erau împrejurările faţă de cele pe care le anticipase el! Oare cum avea el să vestească evanghelia fiind în lanţuri şi stigmatizat? Nădejdea lui de a câştiga multe suflete la adevăr în Roma părea sortită dezamăgirii.
În cele din urmă, călătorii au ajuns la Forul lui Apiu, la şaizeci de km de Roma. În timp ce-şi croiau drum prin mulţimile care se îmbulzeau pe acea mare arteră principală, bătrânul cu părul încărunţit, legat în lanţuri împreună cu un grup de nelegiuiţi îndârjiţi, a fost obiectul multor priviri dispreţuitoare şi subiectul multor glume josnice şi batjocoritoare. Deodată, se aude un strigăt de bucurie şi un bărbat se desprinde din mulţimea care trecea şi cade pe grumazul întemniţatului, îmbrăţişându-lcu lacrimi şi bucurându-se ca un copil care îşi salută tatăl care a lipsit multă vreme. Scena se repetă iarăşi şi iarăşi pe măsură ce privirea pătrunzătoare a unei aşteptări iubitoare descoperă în întemniţatul din lanţuri pe acela care în Corint, în Filipi, în Efes le adusese cuvintele vieţii.
Cum ucenicii cu multă dragoste se înghesuie călduros în jurul tatălui lor în evanghelie, întreaga grupă ajunge să nu se mai poată mişca. Soldaţii sunt nerăbdători din cauza întârzierii, totuşi, nu au inima ca să întrerupă această fericită întâlnire; căci şi ei au învăţat să-l respecte şi să-l stimeze pe întemniţatul lor. În acea faţă obosită şi chinuită de dureri, ucenicii văd oglindindu-Se chipul lui Hristos. Ei îl asigură pe Pavel că nu l-au uitat şi nici nu au încetat să-l iubească; că ei sunt datori faţă de el pentru fericita nădejde care le-a însufleţit viaţa şi le-a adus împăcarea cu Dumnezeu. În ardoarea dragostei lor, ei l-ar fi purtat pe umeri tot drumul până în cetate, dacă li s-ar fi îngăduit să aibă acest privilegiu. Puţini îşi dau seama de semnificaţia acelor cuvinte ale lui Luca, şi anume că atunci când Pavel i-a văzut pe fraţi ‚a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat’ (Faptele Apostolilor 28:15). În mijlocul grupei de credincioşi care plângeau şi care simţeau împreună cu el şi cărora nu le era ruşine de lanţurile lui, apostolul Îl lăuda pentru Dumnezeu cu glas tare. Norul de tristeţe care se lăsase asupra spiritului său dispăruse. Viaţa lui de creştin fusese o succesiune de încercări, suferinţe şi dezamăgiri, dar în acel ceas el se simţea pe deplin răsplătit. Cu un pas mai vioi şi cu inima plină de bucurie, el şi-a continuat drumul. Nu avea să se plângă de trecut, nici să se teamă de viitor. Îl aşteptau lanţurile şi durerile, ştia aceasta, dar ştia şi că lui îi fusese rânduit să elibereze sufletele din nişte lanţuri mult mai grozave, şi el s-a bucurat de suferinţele sale pentru cauza lui Hristos.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 448, 449 engl. (cap. 43).

Marţi 17 septembrie
3. Apelând la concetăţenii săi

a. Cum au fost uşurate unele din suferinţele lui Pavel? Faptele Apostolilor 28:16.
Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaş care-l păzea. (Faptele apostolilor 28:16).

„La Roma, sutaşul Iuliu i-a încredinţat pe întemniţaţii lui căpitanului gărzii împăratului. Raportul favorabil pe care l-a dat despre Pavel, împreună cu scrisoarea de la Festus au făcut ca apostolul să fie privit cu bunăvoinţă de căpitan şi, în loc să fie aruncat în închisoare, i s-a permis să locuiască într-o casă închiriată de el. Deşi era tot timpul legat cu lanţul de un soldat, el era liber să-i primească prieteni şi să lucreze pentru înaintarea cauzei lui Hristos.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 449, 450 engl. (cap. 43).

b. După trei zile petrecute în Roma, Pavel a cerut să se întâlnească cu bătrânii iudeilor. Ce putem învăţa din atitudinea lui Pavel? Faptele Apostolilor 28:17-20.
Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor. După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. Dar iudeii s-au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu.  aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.” (Faptele apostolilor 28:17-20).

„[Pavel] nu a spus nimic despre abuzul cu care îl trataseră iudeii, nici de uneltirile repetate de a-i curma viaţa. Cuvintele lui au fost caracterizate de precauţie şi amabilitate. El nu căuta să câştige de partea sa atenţia şi simpatia acestora, ci să apere adevărul şi să susţină onoarea evangheliei.” – Idem., pag. 450 engl. (cap. 43).

c. Descrieţi rezultatele obţinute. Faptele Apostolilor 28:21-24. Ce concluzie a adăugat în cele din urmă apostolul? Faptele Apostolilor 28:25-27.
Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte împotrivire.” I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţa până seara. Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut. (Faptele Apostolilor 28:21-24).
...când a zis: „Du-te la poporul acesta şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” (Faptele Apostolilor 28:25-27).

„[Pavel] şi-a povestit propria experienţă şi a prezentat argumente din Vechiul Testament cu simplitate, sinceritate şi putere. Apostolii au arătat că religia nu constă din ritualuri şi ceremonii, credinţe şi teorii… Paul a învăţat că religia este o forţă practică şi mântuitoare, un principiu care provine în întregime de la Dumnezeu, o experimentare personală a puterii înnoitoare a lui Dumnezeu asupra sufletului… A-l cunoaşte pe Hristos prin credinţă, a avea o cunoştinţă spirituală despre El, era mai de dorit decât a-L fi cunoscut personal atunci când a fost pe pământ. Comuniunea cu Hristos de care se bucura acum Pavel era mai apropiată, mult mai dăinuitoare decât o simplă tovărăşie pământească şi omenească.
Când Pavel vorbea despre ceea ce ştia şi mărturisea despre ceea ce văzuse cu privire la Isus din Nazaret ca nădejde a lui Israel, cei care căutau cu sinceritate adevărul erau convinşi. Cel puţin asupra unor minţi, cuvintele lui au făcut o impresie care nu avea să se şteargă niciodată. Dar alţii au refuzat cu încăpăţânare să primească mărturia clară a Scripturilor.” – Idem., pag. 451, 452 engl. (cap. 43).

Miercuri 18 septembrie
4. Mântuirea la neamuri

a. Ce declaraţie a lui Pavel este valabilă şi astăzi? Faptele Apostolilor 28:28. Care a fost urmarea cuvintelor lui Pavel? Faptele Apostolilor 28:29.
Să ştiţi, dar, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi o vor asculta.” – (Faptele apostolilor 28:28).
Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei. (Faptele apostolilor 28:29).

b. Descrieţi noile condiţii de viaţă acordate lui Pavel, deşi era încă legat cu lanţuri de soldatul roman. Faptele Apostolilor 28:30, 31. Cum a folosit Dumnezeu această dificultate spre bine? Filipeni 1:12-14.
Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos. (Faptele apostolilor 28:30, 31).
Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1:12-14).

„Deşi, în aparenţă, nu era implicat într-o lucrare activă, Pavel a exercitat o influenţă mai întinsă şi mai dăinuitoare decât dacă ar fi fost liber să călătorească de la o biserică la alta ca în anii anteriori. Ca întemniţat al Domnului, el se bucura de mai multă afecţiune din partea fraţilor săi; iar cuvintele sale, scrise de unul în lanţuri de dragul lui Hristos, impuneau mai multă atenţie şi respect decât atunci când el era personal cu ei. Numai după ce Pavel a fost luat de la ei, numai atunci au înţeles credincioşii cât de grele fuseseră poverile pe care le purtaseră pentru ei. Până aici, ei se dăduseră în mare măsură înapoi de la purtarea de răspunderi şi poveri, scuzându-se că le lipseşte înţelepciunea, tactul şi energia lui neobosită; dar acum, când au fost lăsaţi în lipsa lor de experienţă să înveţe lecţiile pe care le refuzaseră, ei preţuiau avertismentele, sfaturile şi instrucţiunile sale aşa cum nu preţuiseră lucrarea lui personală. Şi când au auzit de curajul şi credinţa lui din timpul îndelungatei sale întemniţări, ei au fost treziţi la o credincioşie şi un zel mai mare pentru cauza lui Hristos.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 454 engl. (cap. 43).

c. Pavel nu a încercat să răstoarne sistemul de guvernare din Roma cu politica lui ce permitea deţinerea de sclavi. Totuşi, ce principii a transmis el? Galateni 3:8; Efeseni 6:9; 2 Corinteni 3:17. Daţi un exemplu despre cum a văzut nădejde în cel pentru care nu mai era speranţă. Filimon 10-18.
Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” (Galateni 3:8).
Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului. (Efeseni 6:9).
Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. (2 Corinteni 3:17).
Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim, care altădată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie. -l trimit înapoi, pe el, inima mea. - Aş fi dorit să-l ţin la mine ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie. - Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie. Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veşnicie, - dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul! -Dacă mă socoteşti, dar, ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi. Şi, dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. (Filimon 1:10-18).

„În bunătatea inimii sale, Pavel a căutat să uşureze sărăcia şi durerea sărmanului fugar [Onisim] şi apoi s-a străduit să facă să strălucească lumina adevărului în mintea lui întunecată. Onisim a ascultat cuvintele vieţii,
şi-a mărturisit păcatele şi a fost convertit la credinţa lui Hristos.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 456 engl. (cap. 43).

Joi 19 septembrie
5. Chiar în centrul păgânismului

a. Cine a fost printre convertiţii cei mai remarcabili din timpul şederii lui Pavel în cetatea josnică şi decăzută condusă de cel mai rău dintre împăraţii ei, Nero? Filipeni 4:22. Ce ne spune acest lucru ori de câte ori am fi tentaţi să ne scuzăm atunci când nu ne aflăm în cele mai favorabile împrejurări? Filipeni 4:11-13.
Toţi sfinţii vă trimit sănătate, mai ales cei din casa cezarului. (Filipeni 4:22).
Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte. (Filipeni 4:11-13).

„Este cineva ispitit să facă din împrejurările în care se află o scuză pentru a nu mărturisi pentru Hristos? Să se gândească la situaţia în care se aflau ucenicii în casa Cezarului – la depravarea împăratului, la destrăbălarea de la curte. Cu greu am putea să ne imaginăm împrejurări mai nefavorabile unei vieţi religioase şi care să ducă la sacrificii mai mari sau la împotriviri mai mari, decât cele în care se găseau aceşti convertiţi. Totuşi, în mijlocul greutăţilor şi al primejdiilor, ei şi-au menţinut credincioşia…
Prin propriul Său exemplu, Mântuitorul a arătat că urmaşii Săi pot fi în lume şi totuşi nu din lume. El nu a venit ca să ia parte le plăcerile ei înşelătoare, să fie purtat încoace şi în colo de obiceiurile ei şi să urmeze practicile ei, ci ca să facă voia Tatălui Său, să-i caute şi să-i salveze pe cei pierduţi. Având acest obiectiv înainte, creştinul poate sta în picioare fără să fie atins de împrejurări. Oricare ar fi situaţia sau împrejurările lui, mai înalte sau mai umile, el va da pe faţă puterea adevăratei religii prin îndeplinirea cu credincioşie a datoriei. Nu în lipsa încercării, ci în mijlocul ei se dezvoltă caracterul creştin. Dând piept cu refuzul şi împotrivirea, urmaşul lui Hristos este determinat să vegheze mai mult şi să înalţe rugăciuni mai serioase către puternicul Ajutor. Încercarea aspră îndurată prin harul lui Dumnezeu dezvoltă răbdare, vigilenţă, forţă morală şi o încredere profundă şi trainică în Dumnezeu. Triumful credinţei creştine îl face în stare pe urmaşul ei să sufere şi să fie puternic; să se supună, şi astfel să biruiască; să fie dat morţii toată ziua, şi totuşi să trăiască; să poarte crucea şi astfel să câştige cununa slavei.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 466-468 engl. (cap. 44).

Vineri 20 septembrie
Întrebări recapitulative personale

1. Cum putem fi inspiraţi de dorinţa fierbinte a lui Pavel de a veni la Roma?
2. Ce ne învaţă despre priorităţile în viaţă scena sosirii lui Pavel la Roma?
3. Cum putem fi în pericolul de a-L pierde din vedere pe Hristos aşa cum au făcut iudeii?
4. Explicaţi care era scopul lui Dumnezeu atunci când i-a oferit un loc de şedere lui Pavel în Roma.
5. De ce ar trebui să ne simţim umili în comparaţie cu convertiţii din casa Cezarului?