Lecţia 3. Lucrând cu cei lumeşti

„După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” (Faptele Apostolilor 14:21, 22).

„Nimeni să nu se teamă că va fi învins de mâna vrăjmaşului; căci este privilegiul lucrătorului evanghelic să fie înzestrat cu suficientă putere de sus încât să poată să se împotrivească oricărei influenţe satanice.” – The Review and Herald, 18 mai 1911.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pag. 177-187 engl. (cap. 18).

Duminică 14 iulie
1. Începutul

a. U nde şi-au început misiunea Pavel şi Barnaba? Cine a fost tânărul care i-a însoţit? Faptele Apostolilor 13:4, 5; 12:12, 25.

Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.  Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan. (Faptele apostolilor 13:4,5)
După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau. (Faptele apostolilor 12:12).
Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu. (Faptele apostolilor 12:25).

„Nu fără luptă permite Satana împărăţiei lui Dumnezeu să se întărească pământ. Forţele celui rău sunt angajate într-un război neîncetat împotriva agenţilor aleşi să răspândească evanghelia; iar aceste puteri ale întunericului sunt active în mod deosebit atunci când adevărul este proclamat înaintea oamenilor cu renume şi integritate veritabilă. La fel s-a întâmplat şi atunci când Sergius Paulus, dregătorul din Cipru, a ascultat solia evangheliei. Dregătorul trimisese după apostoli ca să fie învăţat cu privire la mărturia pe care veniseră să o aducă, iar acum forţele celui rău, lucrând prin vrăjitorul Elima, căutau să-l întoarcă de la credinţă prin aluzii otrăvitoare şi, în felul acesta, să zădărnicească planul lui Dumnezeu. În acelaşi fel lucrează vrăjmaşul ca să reţină în rândurile lui oameni de influenţă care, dacă s-ar converti, ar putea aduce un serviciu valoros cauzei lui Dumnezeu.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 167 engl. (cap. 17).

Luni 15 iulie
2. Nevoia de curaj

a. Cum a binecuvântat Domnul în mod spiritual îndrăzneala uimitoare cu care a tratat Pavel împotrivirea lui Elima, vrăjitorul? Faptele Apostolilor 13:9-12.

Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului. –(Faptele apostolilor 13:9-12).

„Deşi aspru atacat de Satana, Pavel a avut curajul să-l mustre pe cel prin care vrăjmaşul îşi făcea lucrarea… Vrăjitorul îşi închisese ochii faţă de dovezile adevărului evanghelic, iar Domnul, într-o mânie dreaptă, i-a închis ochii naturali, înlăturând de la el lumina zilei. Această orbire nu a fost permanentă, ci doar pentru o vreme, pentru ca el să fie avertizat să se pocăiască şi să caute iertarea lui Dumnezeu pe care Îl insultase atât de mult….
Elima nu era un om educat, totuşi era foarte potrivit să facă lucrarea lui Satana. Cei care predică adevărul lui Dumnezeu vor avea de a face cu vrăjmaşul cel viclean sub nenumărate forme.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 168, 169 engl. (cap 17).

b. După aceea, unde au semănat apostolii sămânţa evangheliei? Ce s-a întâmplat cu Ioan Marcu? Faptele Apostolilor 13:13. Aşa cum se întâmplă cu mulţi misionari noi, de ce a avut dificultăţi acest  tânăr? 2 Timotei 2:3.

Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. (Faptele apostolilor 13:13).
Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. (2 Timotei 2:3).

„Pavel şi Barnaba învăţaseră să se încreadă în puterea lui Dumnezeu de a elibera. Inimile lor fuseseră umplute cu dragostea fierbinte pentru sufletele pieritoare. Ca păstori credincioşi în căutare de oi pierdute, ei nu s-au gândit la propriul lor confort sau avantaj. Uitând de sine, ei nu au şovăit atunci când era obositor, când le era foame sau frig. Nu aveau în vedere decât o singură ţintă – mântuirea celor care erau departe de turmă. Aici [în Perga], Marcu, biruit de teamă şi descurajare, a avut pentru un timp reţineri de a se preda cu totul în lucrarea Domnului. Neobişnuit cu greutăţile, el a fost descurajat de pericolele şi lipsurile de pe cale. El lucrase cu succes în împrejurări favorabile; însă acum, în mijlocul împotrivirii şi al primejdiei care îl înconjoară atât de adesea pe lucrătorul pionier, el nu a izbutit să îndure greutăţile ca un bun ostaş al crucii.” – Idem., pag. 169, 170 engl. (cap.: „).
„Marcu nu a căzut de la credinţa creştină; dar, asemenea multor slujitori tineri, el s-a dat înapoi din faţa greutăţilor şi a preferat confortul şi siguranţa căminului faţă de călătoriile, munca şi pericolele câmpului misionar. Acest abandon l-a făcut pe Pavel să-l judece aspru timp îndelungat.” Sketches From the Life of Paul, pag. 46, 47.

Marţi 16 iulie
3. Alţi păzitori ai Sabatului se alătură credincioşilor

a. U nde şi-au început Pavel şi Barnaba lucrarea de predicare în Antiohia? Cine au fost cei care au apreciat-o cel mai mult – şi cel mai puţin? Faptele Apostolilor 13:14, 42-45.

Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos. (Faptele apostolilor 13:14).
Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. Şi, după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l batjocoreau. (Faptele Apostolilor 13: 42-45).

b. Descrieţi atitudinea credincioşilor în faţa unei împotriviri atât de mari. Faptele Apostolilor 13:46-52. Ce ar trebui să învăţăm din felul în care Hristos a prevăzut acest conflict şi i-a avertizat pe urmaşii Săi credincioşi? Matei 10:23.

Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.” Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut. Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt. (Faptele apostolilor 13:46-52).
Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului. (Matei 10:23).

„‚Când suntem aduşi înaintea judecătorilor, trebuie să renunţăm la drepturile noastre, dar nu şi atunci când, făcând astfel, suntem aduşi în conflict cu Dumnezeu. Noi nu pledăm pentru dreptul nostru, ci pentru dreptul lui Dumnezeu de a primi slujirea noastră. În loc de a ne împotrivi pedepselor impuse pe nedrept asupra noastră, ar fi mai bine să dăm ascultare de cuvântul Mântuitorului: [Marcu 10:23].’” – Spalding and Magan Collection, pag. 26.

c. Unde s-au dus Pavel şi Barnaba după aceea? Ce au găsit acolo? Faptele Apostolilor 14:1, 2. Totuşi, ce putem învăţa din succesul lor? Faptele Apostolilor 14:3.

În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor. (Faptele apostolilor 14:1,2).
Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. (Faptele apostolilor 14:3).

„Prietenii apostolilor, deşi necredincioşi, i-au avertizat [pe Pavel şi Barnaba] cu privire la planurile maliţioase ale iudeilor şi i-au îndemnat să nu se expună fără rost furiei ei, ci să plece ca să-şi scape viaţa. De aceea, au plecat din Iconia pe furiş şi au lăsat ca cei necredincioşi să se lupte cu credincioşii, sperând că Dumnezeu va da biruinţă învăţăturii lui Hristos. Dar, în nici un caz, nu au plecat din Iconia ca să nu se mai întoarcă; intenţia lor era să revină după ce agitaţia se mai liniştea ca să-şi continue lucrarea pe care o începuseră. Cei care respectă pretenţiile obligatorii ale legii lui Dumnezeu şi spun şi altora despre ele sunt trataţi, într-o oarecare măsură, în aproape acelaşi fel ca apostolii în Iconia. Adesea, ei au de întâmpinat împotriviri puternice din partea predicatorilor şi a oamenilor care refuză în mod constant lumina lui Dumnezeu şi care, prin interpretare greşită şi falsitate, închid orice uşă prin care mesagerul adevărului ar fi putut avea acces la oameni…. În lucrarea lor, apostolii au avut de-a face cu oameni de toate categoriile, de tot felul de credinţe şi religii. Ei au fost aduşi faţă în faţă cu bigotismul şi intoleranţa iudaică, cu vrăjitoria, blasfemia, cu magistraţii nedrepţi, cărora le plăcea să-ş exercite puterea, cu păstori falşi, cu superstiţia şi idolatria. Deşi peste tot aveau parte de persecuţie şi împotrivire, totuşi eforturile lor au fost încoronate de succes şi noi convertiţi veneau la credinţă.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 54, 55.

Miercuri 17 iulie
4. Listra şi Derbe

a. De ce a trebuit ca imediat după aceea, Pavel şi Barnaba să plece din Iconia? Ce anume caracteriza această nouă zonă? Faptele Apostolilor 14:4-7.

Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii. Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre. Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur. Şi au propovăduit Evanghelia acolo. (Faptele apostolilor 14:4-7).

„Listra şi Derbe, oraşele din Licaonia…. erau locuite de un popor păgân şi superstiţios; însă între ei se aflau suflete care doreau să asculte şi să primească învăţătura lui Hristos. Apostolii au ales să lucreze în acele cetăţi pentru că acolo nu aveau să întâlnească prejudecata şi persecuţia iudeilor. Acum ei au intrat în contact cu un element cu totul nou – superstiţia şi idolatria păgână….
În Listra nu se afla nici o sinagogă iudaică, deşi existau câţiva iudei acolo. Templul lui Jupiter se afla într-un loc care atrăgea privirile.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 55.

b. Daţi un exemplu despre legătura dintre credinţă şi ascultarea evangheliei. Faptele Apostolilor 14:8-10. Care a fost răspunsul oamenilor entuziaşti, totuşi ignoranţi, atunci când au văzut minunea aceasta? Faptele Apostolilor 14.11-13.

În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată. El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit, a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble. (Faptele apostolilor 14:8-10).
La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.” Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia Cuvântul. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. (Faptele apostolilor 14:11-13).

„Pavel şi Barnaba au apărut în cetate împreună, vorbind despre învăţătura lui Hristos cu mare putere şi elocvenţă. Poporul credul a crezut că ei sunt zei veniţi din cer. Când apostolii i-au strâns pe oameni în jurul lor şi le-au explicat credinţa lor ciudată, închinătorii lui Jupiter au încercat să lege aceste învăţături de credinţa lor superstiţioasă cât de mult cu putinţă.” – Idem.

c. De ce este important să nu se permită ca astfel de neînţelegeri să continue? Faptele Apostolilor 14:14-18; Coloseni 2:8; Apocalipsa 22:8, 9.

Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat:  „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.” Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă. (Faptele apostolilor 14:14-18).
Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni 2:8).
Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 22:8, 9).

 

„Să nu acceptaţi flatarea, nici măcar în viaţa voastră religioasă. Flatarea este un meşteşug prin care Satana aşteaptă să-l înşele şi să-l facă pe om să se umfle de mândrie nutrind gânduri înalte despre sine. [Coloseni 2:8 citat]…. Lauda, flatarea şi îngăduirea de sine au condus sufletele preţioase pe căi greşite mai mult decât oricare alt meşteşug născocit de Satana… Flatarea este o parte a politicii lumii, dar nu este şi o parte a politiciilui Hristos. Prin flatare, sărmanele fiinţe omeneşti, pline de neputinţe şi slăbiciuni, ajung să creată că sunt competente şi vrednice, şi se umflă de mândrie în inima lor firească.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 304 engl. (cap.: „Cuvinte pentru studenţi”).

Joi 18 iulie
5. Dumnezeu stăpâneşte

a. Înfuriaţi de minunea săvârşită în Listra, cine a sosit imediat după aceea? La ce rău i-au aţâţat ei pe păgânii dezamăgiţi? Faptele Apostolilor 14:19.

Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte iudei care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. (Faptele apostolilor 14:19).

„Dezamăgirea suferită de idolatrii pentru că le-a fost refuzat privilegiul de a aduce jertfe apostolilor, i-a pregătit să se întoarcă împotriva acestor slujitori ai lui Dumnezeu cu un zel aproape la fel de mare ca entuziasmul cu care i-au proclamat ca zei. Evreii cei răi nu au ezitat să profite din plin de superstiţia şi credulitatea acestor păgâni, să-şi aducă la îndeplinire planurile nemiloase. Ei i-au incitat să-i atace pe apostoli prin forţă; şi le-a cerut să nu-i dea ocazia lui Pavel să vorbească, pretinzând că, dacă i-ar da voie să vorbească, el ar vrăji poporul.
Locuitorii din Listra s-au năpustit asupra apostolilor cu mare furie şi violenţă. Ei au aruncat cu pietre plini de răutate; iar Pavel, rănit, zdrobit şi aproape leşinat, simţea că-i sosise ceasul. Imaginea martirajului lui Ştefan şi a rolului lui crud jucat cu acea ocazie a apărut clar în mintea lui. El căzu la pământ ca mort, iar gloata înfuriată a târât trupul lui leşinat dincolo de porţile cetăţii şi l-au aruncat sub ziduri.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 60, 61.

b. Cu ce minune uimitoare i-a binecuvântat Dumnezeu? Faptele Apostolilor 14:20-23. Cum i-a încurajat acest act providenţial pe ucenici ca să meargă înainte? Faptele Apostolilor 14:24-28; Maleahi 3:16, 17.

Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,  întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră. (Faptele apostolilor 14:20-23).
Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia au vestit Cuvântul în Perga şi s-au coborât la Atalia. De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o săvârşiseră. După venirea lor, au adunat biserica şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei. Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii. (Faptele apostolilor 14:24-28).
Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte. (Maleahi 3:16, 17).

„Timotei fusese convertit prin lucrarea lui Pavel şi era un martor ocular al suferinţelor apostolului cu această ocazie. El a stat lângă trupul lui mort în aparenţă şi l-a văzut ridicându-se, învineţit, plin de sânge, fără murmure sau oftat pe buzele sale, ci cu laudă adusă lui Isus Hristos că i s-a îngădui să sufere pentru numele Său.” – Idem., pag. 62.

Vineri 19 iulie
Întrebări recapitulative personale

1. De ce este important să ne rugăm pentru misionarii noştri?
2. Ce lecţie învăţăm despre slăbiciunea omenească de la Ioan Marcu?
3. La ce ne putem aştepta cu toţii atunci când vorbim lumii fără lege despre legea lui Dumnezeu?
4. Cum descoperă această lecţie natura schimbătoare a idolatrilor?
5. Cum a arătat Dumnezeu că aprobă atât atitudinea cât şi lucrarea lui Pavel?