Lecţia 2. Isus a chemat doisprezece ucenici

„A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimi -tă să propovăduiască.” (Marcu 3:14).

„Isus îi chemase pe ucenicii Săi ca să-i trimită ca martori ai Lui să declare lumii ceea ce văzuseră şi auziseră despre El. Misiunea lor era cea mai importantă la care fuseseră chemate vreodată fiinţele umane şi nu exista nicio misiune superioară ei, decât cea a lui Hristos Însuşi. Ei urmau să fie conlucrători cu Dumnezeu pentru salvarea lumii.”—The Review and Herald, 11 ianuarie 1912.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 290-297 (engl.) (rom. cap. 30, „Chemarea celor doisprezece”).

Duminică 5 octombrie
1. DOISPREZECE UCENICI

a. Ce fel de oameni a instruit Hristos să proclame mesajul salvării către lume? Care erau numele lor? Matei 10:2-4.

Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; Simon, Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.  (Matei 10:2-4)

„Salvatorul nostru ... a adus în legătură cu Sine oameni care aveau ca-ractere defectuoase şi le-a pus la dispoziţie beneficiile învăţăturii Sale şi ale exemplului Său, pentru ca ei să aibă ocazia de a-şi vedea erorile şi de a le corecta.”— Marea luptă, pg. 43 (engl.) (rom. cap. 2, „Persecuţia în primele secole”) .

b. Ce afirmaţie a lui Hristos arată că El cunoştea caracterul acelor oameni? Ioan 6:70.

 Isus le -a răspuns: ,,Nu v'am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac.(Ioan 6:70)

„Salvatorul cunoştea caracterul bărbaţilor pe care îi alesese; toate slăbiciunile şi defectele lor erau deschise în faţa Sa.”—Hristos, Lumina lumii , pg. 291 (engl.) (rom. cap. 30, „Chemarea celor doisprezece”).
„Între cei doisprezece apostoli era un trădător. Iuda a fost acceptat nu datorită defectelor sale, ci în ciuda lor.”— Marea luptă, pg. 43, 44 (engl.) (rom. cap. 2, „Persecuţia în primele secole”)

Luni 6 octombrie
2. IUDA

a. Cum şi de ce l-a acceptat Hristos pe Iuda? Matei 8:19, 20.

Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”  (Matei 8:19-20)

„În timp ce Hristos îi pregătea pe ucenici pentru hirotonisirea lor, unul care nu fusese convocat şi-a făcut simţită prezenţa între ei. Era Iuda Iscarioteanul, un om care pretindea a fi adept al lui Hristos. El a venit în faţă, solicitând un loc în acest cerc intim al ucenicilor. Cu mare seriozitate şi aparentă sinceritate, el a declarat: ‚Învăţătorule, te voi urma oriunde vei merge.’ Isus nu l-a respins, nici nu i-a spus bun venit, ci a rostit doar cuvintele pline de tristeţe: ‚Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; însă Fiul omului nu are unde să Îşi plece capul.’ ” (Matei 8:19, 20)... 

Ucenicii erau nerăbdători ca Iuda să facă parte din numărul lor. El avea o înfăţişare impunătoare, era un om cu un discernământ ascuţit şi capacităţi administrative, şi ei l-au recomandat lui Isus ca pe unul care L-ar ajuta mult în lucrarea Sa. Ei erau surprinşi că Isus l-a primit atât de rece.”—Hristos, lumina lumii , pg. 293, 294 (engl.) (rom. cap. 30, „Chemarea celor doispreze ce”).

b. Ce alegere sta în faţa lui Iuda, la fel cum stă şi în faţa noastră, a tuturor? Deuteronom 30:19.

Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,  (Deuteronomul 30:19)

„Dacă Iuda şi-ar fi deschis inima faţă de Hristos, harul divin ar fi alungat demonul egoismului, iar Iuda ar fi putut ajunge un supus al Împărăţiei lui Dumnezeu. Iuda a avut aceleaşi oportunităţi ca ceilalţi ucenici. El a ascultat aceleaşi lecţii preţioase. Însă practicarea adevărului, pe care o cerea Isus, era în dezacord cu dorinţele şi scopurile lui.” — Idem., pg. 294, 295 (engl.) (rom. cap. 30, „Chemarea celor doisprezece”).

c. Doar în ce mod ar fi putut Iuda să aleagă viaţa, şi ce ar fi implicat din partea lui o astfel de alegere? Ioan 1:12, 13; 1 Petru 1:22, 23.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.  (Ioan 1:12-13)

Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima; fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.  (1 Petru 1:22-23)

„[Iuda] a fost pus în legătură cu ucenicii, pentru ca, prin instruirea şi exemplul lui Hristos, el să poată învăţa ce constituie caracterul creştin, şi astfel să fie condus să îşi vadă defectele, să se căiască şi, prin ajutorul harului divin, să îşi curăţească sufletul ‚prin ascultare de adevăr’ (1 Petru 1:22).”— Marea luptă, pg. 44 (engl.) (rom. cap. 2, „Persecuţia din primele secole„)

Marţi 7 octombrie
3. „ÎNVĂȚAȚI DE LA MINE”

a. Cum descrie apostolul Pavel simplitatea bărbaţilor şi femeilor chemaţi să lucreze pentru Dumnezeu? 1 Corinteni 1:26-28.

De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;  (1 Corinteni 1:26-28)

„Dumnezeu îi ia pe oameni aşa cum sunt, cu elementele umane din caracterul lor, şi îi instruieşte pentru serviciul Său, dacă doresc să fie disciplinaţi şi să înveţe de la El. Ei nu sunt aleşi pentru că sunt perfecţi, ci în ciuda imperfecţiunilor lor, pentru ca prin cunoştinţa şi practica adevărului, prin harul lui Hristos, ei să poată fi transformaţi după chipul Său.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 294 (engl.) (rom. cap. 30, „Chemarea celor doisprezece”).

„Pe căile obişnuite ale vieţii sunt mulţi truditori care cu răbdare execută şirul îndatoririlor lor zilnice, inconştienţi de puterile latente care, dacă ar fi trezite la acţiune, i-ar aşeza între marii conducători ai lumii. Este necesară atingerea unei mâini îndemânatice pentru a trezi şi dezvolta aceste facultăţi adormite.”— Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pg. 511 (engl.) (rom. cap. 73, „Conform cu ce are un om”).

b. Ce a însemnat pentru primii ucenici chemarea la slujire pentru Hristos? Luca 14:27, 33; Efeseni 4:20-24.

Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.  (Luca 14:27)

Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.  (Luca 14:33)

Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.  (Efeseni 4:20-24)

„Toţi ucenicii aveau greşeli serioase când Isus i-a chemat în serviciul Său. Chiar Ioan, care a venit în cea mai strânsă asociere cu Cel blând şi umil, nu a fost de felul său blând şi supus. El şi fratele său erau numiţi ‚fiii tunetului’... [Însă] contemplându-L pe Hristos, ei au devenit transformaţi în caracter.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 295, 296 (engl.) (rom. cap. 30, „Chemarea celor doisprezece”).

c. De la cine trebuia să înveţe ucenicii pentru a-şi îndeplini chemarea? Pe ce principiu se baza educaţia lor? Matei 11:29; Ioan 17:26.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.  (Matei 11:29)

Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”  (Ioan 17:26)

„O viaţă devotată lui Dumnezeu nu ar trebui să fie o viaţă de ignoranţă. Mulţi vorbesc împotriva educaţiei pentru că Isus a ales nişte pescari needucaţi care să predice Evanghelia. Ei susţin că El i-a preferat pe cei needucaţi. Însă erau mulţi oameni învăţaţi şi onorabili care au crezut învăţătura lui Hristos. Dacă aceştia ar fi ascultat fără temeri convingerile conştiinţelor lor, ei L-ar fi urmat.”—Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pg. 511 (engl.) (rom. cap. 73, „Conform cu ce are un om”).

Miercuri 8 octombrie
4. FĂCÂND CHEMAREA NOASTRĂ SIGURĂ

a. La ce se referă Pavel când spune că se ruga întotdeauna pentru credincioşii din Tesalonic, „pentru ca Dumnezeul nostru să vă considere demni de chemarea Sa”? 2 Tesaloniceni 1:11.

De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă.  (2 Tesaloniceni 1:11)

b. Cum sunt instruiţi „cei părtaşi la chemarea cerească” (Evrei 3:1) să îşi facă sigură (rom. „întărească”) chemarea? 2 Petru 1:2-11 .

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.  (2 Petru 1:2-11)

„Să nu gândiţi că trebuie să aşteptaţi până aţi desăvârşit o virtute înainte de a cultiva o alta. Nu; ele trebuie să crească împreună, să fie permanent alimentate de la Izvorul dragostei; în fiecare zi pe care o trăiţi puteţi să vă desăvârşiţi trăsăturile binecuvântate descoperite pe deplin în caracterul lui Hristos; şi când faceţi aceasta, veţi aduce lumină, dragoste, pace şi bucurie în căminele voastre.”—Comentarii biblice ale Noului Testament, vol. 7, pg. 943 (engl.) (rom. cap. referitor la 2 Petru 1).

c. Ce instrucţiune este dată în mod special celor care simt că au fost chemaţi să fie evanghelişti? 2 Timotei 2:15.

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.  (2 Timotei 2:15)

„Dacă lucrătorul s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu şi este sârgu-incios în rugăciune pentru tărie şi înţelepciune cerească, harul lui Hristos va fi învăţătorul său, şi el îşi va birui defectele, va deveni tot mai înţelept în lucrurile lui Dumnezeu. Însă nimeni să nu îşi ia pentru aceasta permisiunea de a fi indolent, de a-şi irosi timpul şi ocaziile şi de a neglija instruirea esenţială pentru a deveni eficient. Domnul nu este mulţumit de cei care, având ocazii de a obţine cunoştinţă, neglijează să folosească privilegiile
puse la îndemâna lor...

Mai presus decât toţi oamenii de pe pământ, omul a cărui minte este iluminată de Cuvântul lui Dumnezeu va simţi că trebuie să se aplece cu mai multă sârguinţă asupra asimilării Bibliei şi asupra unui studiu sârguincios al ştiinţelor; pentru că speranţa şi chemarea sa sunt mai mari decât oricare altele. Cu cât mai strâns este unit un om cu Sursa a toată cunoştinţa şi înţelepciunea, cu atât mai mult poate fi ajutat el intelectual precum şi spiritual.”—Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pg. 510 (engl.) (rom. cap. 71, „Educaţia esenţială în cel mai înalt grad pentru slujitorii Evangheliei”) .

Joi 9 octombrie
5. ISUS ÎNCĂ MAI CHEAMĂ BĂRBAȚI ŞI FEMEI

a. În acest timp al sfârşitului, ce pasaje biblice trebuie să păstrăm în minte referitor la încheierea lucrării lui Dumnezeu pe pă-mânt? Matei 24:14; 9:37, 38; 2 Corinteni 4:7.

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.  (Matei 24:14)

Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”  (Matei 9:37-38)

Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.  (2 Corinteni 4:7)

„Cel care i-a chemat pe pescarii din Galileea mai cheamă şi astăzi oameni în serviciul Său. El este şi astăzi la fel de dispus de a-Şi manifesta puterea prin noi ca şi prin primii ucenici. Oricât de imperfecţi şi de păcătoşi am fi, Domnul ne întinde oferta parteneriatului cu El, oferta de a fi ucenici ai lui Hristos. El ne invită să venim sub instruirea divină, pentru ca, unindu-ne cu Hristos, să putem face lucrările lui Dumnezeu...

[2 Corinteni 4:7 citat]. Acesta este motivul pentru care predicarea Evangheliei a fost încredinţată muritorilor mai degrabă decât îngerilor. Este evident că puterea care lucrează prin slăbiciunea oamenilor este puterea lui Dumnezeu... Fiind ei înşişi în pericol, ei sunt familiarizaţi cu primejdiile şi dificultăţile de pe cale şi, pentru acest motiv, sunt chemaţi să îi ajute pe alţii care sunt în pericol similar. Există suflete apăsate de îndoială, împovărate cu slăbiciuni, slabe în credinţă şi incapabile de a se prinde de Cel Nevăzut; însă un prieten pe care îl pot vedea, care vine la ei în locul lui Hristos, poate fi o verigă de legătură care să prindă de Hristos credinţa lor tremurândă.

Noi trebuie să fim lucrători împreună cu îngerii cereşti pentru a prezenta pe Isus în faţa lumii. Cu o dorinţă aproape nerăbdătoare îngerii aşteaptă cooperarea noastră; pentru că omul trebuie să fie canalul de comunicare cu omul. Şi când ne predăm pe noi înşine lui Hristos în consacrare din toată inima, îngerii se bucură că pot vorbi prin vocile noastre pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 297 (engl.) (rom. cap. 30, „Chemarea celor doisprezece”)

Vineri 10 octombrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Deşi Isus ştia că Iuda Îl va trăda, de ce şi cum l-a acceptat El?
2. Cum putem evita greşelile tragice ale lui Iuda?
3. Explicaţi unele dintre scopurile şi cerinţele cheie în colaborarea cu Hristos.
4. Care este secretul real pentru evanghelizare cu succes?
5. Cum suntem instruiţi să ne facem sigură chemarea?