Lecţia 4. O preoţie coruptă

„Împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit Legea şi n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe care li le dădeai.” (Neemia 9:34).

„Exemplul celor care slujesc în lucrurile sfinte ar trebui să fie astfel încât să imprime în oameni respectul adânc pentru Dumnezeu şi teama de a-L insulta. Când bărbaţii care sunt ,împuterniciţi ai lui Hristos’ (2 Corinteni 5:20) să ducă poporului solia de har şi împăcare a lui Dumnezeu, folosesc chemarea lor sfântă ca pe un acoperământ pentru egoism şi îngăduinţă personală, ei se transformă în cei mai eficienţi agenţi ai Satanei. Asemenea lui Hofni şi Fineas, ei fac ca oamenii să ‘dispreţuiască jertfa Domnului’.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 580 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 575 – 580 engl., cap. Eli şi fiii săi.

Duminică 17 aprilie

1. COPIII LUI ISRAEL ÎN ŢARA PROMISĂ

a. Unde şi-au instalat temporar israeliţii tabăra cu cortul întâlnirii după ce au trecut Iordanul? Iosua 4:19; 5:10; 10:6.

Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi, şi a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. (Iosua 4:19).

Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal; şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului. (Iosua 5:10).

Oamenii din Gabaon au trimis să spună lui Iosua, în tabăra din Ghilgal: „Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăveşte-ne, dă-ne ajutor; căci toţi împăraţii Amoriţilor, care locuiesc pe munte, s-au strâns împotriva noastră”. (Iosua 10:6).

„La mică distanţă de Iordan evreii şi-au aşezat prima tabără din Canaan. Aici Iosua ,i-a circumcis pe copiii lui Israel’ ,şi copiii lui Israel au tăbărât la Gilgal şi au sărbătorit Paştele’. (Iosua 5:3,10).” – Patriarhi şi profeţi, pg. 485 engl.

b. Unde a fost aşezat cortul întâlnirii după ce israeliţii s-au stability în ţara Canaanului? Iosua 18:1.

Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, şi au aşezat acolo Cortul Întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor. (Iosua 18:1).

„Înainte, Gilgal fusese sediul naţiunii şi locul unde se găsea cortul întâlnirii. Dar acum cortul întâlnirii urma să fie mutat la locul ales ca amplasare permanentă. Acesta era la Şilo, un oraş micuţ în pământurile lui Efraim. Era aproape de mijlocul ţării şi era uşor de ajuns la el pentru toate seminţiile.” – Idem., pg. 514 engl.

Luni 18 aprilie

2. O STARE DE ANARHIE

a. Descrieţi, începând cu preoţia, apostazia lui Israel către sfârşitul perioadei Judecătorilor. 1 Samuel 2:12,17,22. Ce efect a avut asupra fiilor săi mustrarea blândă a marelui preot? 1 Samuel 2:23-25.

Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.

Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului.

Eli era foarte bătrân, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile care slujeau afară la uşa cortului întâlnirii. (1 Samuel 2:12,17,22).

El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască. Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare. (1 Samuel 2:23-25).

„Poporul privea cu veneraţie la preoţi [Hofni şi Fineas] şi ceda la pretenţiile lor care nu erau în conformitate cu legea, jefuindu-se pe sine de partea cuvenită din jertfă. În acest fel, apetitul, egoismul şi zgârcenia au triumfat, exercitându-şi influenţa rea asupra poporului chiar atunci când fiecare inimă ar fi trebuit să fi fost îndreptată în pocăinţă şi credinţă la marea Jertfă care urma să ridice păcatele lumii. Aceste lucruri au avut o influenţă grăitoare asupra poporului şi ei îşi pierdeau cu rapiditate simţul sfinţeniei rânduielii jertfelor şi al importanţei de a lua parte la serviciile din Sanctuar. Preoţii apostaziaţi au adăugat imoralitatea la celelalte încălcări ale legii; cu toate acestea, ei profanau prin prezenţa lor cortul întâlnirii cu Domnul şi, plini de păcate, îşi permiteau să vină în prezenţa unui Dumnezeu sfânt. Pe măsură ce bărbaţii lui Israel erau martori la vieţuirea stricată a preoţilor, ei s-au gândit că este mai sigur pentru familiile lor să nu mai vină la locul destinat pentru închinare. Mulţi plecau de la Şilo cu pacea tulburată, plini de indignare, până când ei, în cele din urmă, au hotărât să-şi aducă ei înşişi jertfele, trăgând concluzia că aceasta ar fi la fel de acceptabilă înaintea lui Dumnezeu, cum ar fi şi susţinerea în vreun fel a urâciunilor practicate în sanctuar.” – The Signs of Time, 1 decembrie 1881.

b. Ce solie I-a trimis Dumnezeu lui Eli, marele preot? 1 Samuel 2:27-29,34,35. Cum a fost privită solia?

Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.” Şi împăratul a zis: „Este un om de bine, şi aduce veşti bune.” Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru împăratul.” Împăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare învălmăşală, când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.” (1 Samuel 2:27-29).

Şi iată semnul celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amândoi vor muri într-o zi. Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului... Meu. (1 Samuel 2:34, 35).

„Eli nu a dat pe faţă roadele adevăratei pocăinţe. El şi-a mărturisit vina, dar nu a reuşit să renunţe la păcat. An după an Domnul a amânat pedeapsa divină cu care-l ameninţase. Multe s-ar fi putut face în acei ani pentru a răscumpăra greşelile trecutului, dar preotul vârstnic nu a luat nici o măsură eficientă pentru a îndrepta relele care profanau sanctuarul Domnului şi îi conduceau pe mii de oameni din Israel la ruină. Îndurarea lui Dumnezeu a făcut ca Hofni şi Fineas să-şi împietrească inimile şi să devină încă mai îndrăzneţi în călcarea legii. Solia de avertizare şi mustrare către casa sa a fost adusă de Eli la cunoştinţa întregii naţiuni... Dar avertismentele nu au fost luate în considerare de către popor, aşa cum nu au fost luate în considerare nici de către preoţi.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 582 engl.

Marţi 19 aprilie

3. ELI ESTE CONSIDERAT RĂSPUNZĂTOR

a. Prin cine şi cum l-a avertizat Dumnezeu pe Eli a doua oară? 1 Samuel 3:2-18.

Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, iar canDe la lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s-a dus şi s-a culcat. Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”. Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil, şi i-a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui. Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”. Atunci Domnul i-a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă, şi prin care fiii lui... s-au făcut vrednici de lepădat, fără...... ca el să-i fi oprit. De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare”. Samuel a rămas culcat până dimineaţa, apoi a deschis uşile casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis: „Samuele, fiule”! El a răspuns: „Iată-mă!” Şi Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!” Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!” (1 Samuel 3:2-18).

„Eli era preot şi judecător în Israel. El deţinea cea mai înaltă şi mai plină de răspundere funcţie din poporul lui Dumnezeu. Ca bărbat ales, în mod divin, să poarte responsabilităţile sfinte ale preoţiei şi să exercite asupra ţării cea mai înaltă autoritate judiciară, el era privit ca un exemplu şi exercita o mare influenţă asupra seminţiilor lui Israel. Dar, deşi fusese desemnat să conducă poporul, el nu-şi cârmuia propria casă. Eli era un tată indulgent. Iubitor de pace şi viaţă uşoară, el nu şi-a exercitat autoritatea pentru a corecta obiceiurile proaste şi izbucnirile copiilor săi. Decât să discute în contradictoriu cu ei sau să-i pedepsească, el se supunea voinţei lor şi îi lăsa să facă ce vor. În loc să privească educaţia fiilor săi ca pe una dintre cele mai importante din responsabilităţile pe care le avea, el a tratat problema într-un mod superficial.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 575 engl.

b. Descrieţi diferenţele dintre Eli şi Avraam în ceea ce priveşte responsabilitatea de părinte. 1 Samuel 2:30; Genesa 18:19.

De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea”. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti... pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc,...... vor fi dispreţuiţi. (1 Samuel 2:30).

Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”... (Genesa 18:19).

„Eli a permis copiilor lui să-l controleze. Tatăl a devenit supus copiilor. Blestemul călcării legii era vizibil în stricăciunea şi răul care marcau conduita fiilor săi. Ei nu manifestau o preţuire adecvată a caracterului lui Dumnezeu sau a sfinţeniei legii Sale. Slujirea Sa era pentru ei un lucru obişnuit. Din copilărie fuseseră obişnuiţi cu sanctuarul şi serviciul său; dar, în loc să devină tot mai plini de respect, ei pierduseră cu totul orice sentiment al sfinţeniei şi semnificaţiei sale.” – Idem., pg. 575, 576 engl.

„Ce contrast izbitor există între cele două cazuri ale lui Eli şi Avraam! Exemplul unuia este dat pentru ca părinţii să evite un comportament similar; exemplul celuilalt este dat pentru ca părinţii să-l imite. Caracteristicile fiecăruia ies în evidenţă precis şi clar. Fiecare făcea o lucrare ale cărei rezultate urmau să se vadă nu doar în viaţa proprie, ci care urmau să influenţeze generaţii viitoare, pe copiii şi pe copiii copiilor lui. Influenţa pe care o persoană o exercită în propria familie este aceea care dă mărturie despre cât de reală este experienţa sa religioasă.” – The Review and Herald, 4 mai 1886.

Miercuri 20 aprilie

4. O LECŢIE PENTRU ASTĂZI

a. Ce va face un tată înţelept dacă-şi iubeşte copiii? Proverbele 3:11, 12; 22:15. Cum vor dovedi adolescenţii dacă sunt înţelepţi sau nebuni? Proverbele 10:1,8; 13:1; 15:5,20.

Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte! (Proverbele 3:11, 12).

Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. (Proverbele 22:15).

Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.

Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. (Proverbele 10:1,8).

Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. (Proverbele 13:1).

Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. (Proverbele 15:5).

Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. (Proverbele 15:20).

„Acei care urmează propriei lor înclinaţii, în dragoste oarbă pentru copiii lor, permiţându-le împlinirea dorinţelor lor egoiste şi nu se folosesc de influenţa autorităţii lui Dumnezeu de a mustra păcatul şi de a îndrepta răul, dau pe faţă faptul că ei îi onorează mai mult pe copiii lor cei răi, decât Îl onorează pe Dumnezeu. Sunt mai preocupaţi să-şi apere reputaţia decât să-I dea slavă lui Dumnezeu; să placă copiilor lor decât să placă Domnului...

Cei care au prea puţin curaj să mustre greşeala sau care din indolenţă sau lipsă de interes nu fac nici un efort serios să cureţe familia sau biserica lui Dumnezeu, sunt consideraţi răspunzători pentru răul care ar putea rezulta din neglijarea datoriei lor. Noi suntem la fel de responsabili pentru relele pe care le-am fi putut împiedica la alţii prin exercitarea autorităţii părinteşti sau pastorale, cum am fi dacă noi înşine am fi săvârşit acele fapte.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 578 engl.

b. Cum accentuează Biblia importanţa de a fi îndreptat? Evrei 12:5-8. Cum îi putem ajuta pe cei care sunt ologi din punct de vedere spiritual? Evrei 12:13; Galateni 6:1.

Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă Sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, Sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. (Evrei 12:5-8).

…croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat. (Evrei 12:13).

Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care Sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. (Galateni 6:1).

„Mulţi par a fi statornici în adevăr, fermi, hotărâţi în fiecare punct al doctrinei, cu toate acestea este o mare lipsă la ei – gingăşia şi dragostea care marchează caracterul Marelui Model. Dacă un frate alunecă de la adevăr, dacă el cade în ispită, ei nu fac nici un efort să-l aducă înapoi cu blândeţe, temându-se ca nu cumva să fie şi ei ispitiţi. Ei par să considere a fi lucrarea lor specială aceea de a se sui pe scaunul de judecată pentru a condamna şi exclude... [Se citează Galateni 6:1]. Spiritul descris în acest verset este foarte rar în bisericile noastre. Lipsa acestuia este cea care îl scoate din inimă, din cămin şi biserică pe Duhul lui Dumnezeu. Să nu practicăm de aici înainte planul Bibliei pentru restaurarea cu spiritul blândeţii a celor greşiţi? Să nu avem spiritul lui Isus şi să nu lucrăm aşa cum a lucrat El?...

Trataţi cu respect şi consideraţie chiar şi pe cei mai aprigi duşmani pe care-i aveţi, pe cei care v-ar face rău dacă ar putea.” – The Review and Herald, 16 decembrie 1884.

Joi 21 aprilie

5. ISRAEL ÎNVINS ŞI CHIVOTUL LUAT

a. Ce au făcut israeliţii când au fost înfrânţi de filisteni? 1 Samuel 4:1-4. Care a fost rezultatul? 1 Samuel 4:10,11; 5:1,2.

Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel. Israel a ieşit înaintea Filistenilor, ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer, şi Filistenii tăbărâseră la Afec. Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de Filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. Poporul s-a întors în tabără, şi bătrânii lui Israel au zis: „Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de Filisteni? Haide să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din mâna vrăjmaşilor noştri. Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oştirilor, care şade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu. (1 Samuel 4:1-4).

Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri. Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit. (1 Samuel 4:10,11).

Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon. (1 Samuel 5:1,2).

„Cu cât este mai mare cunoaşterea voii lui Dumnezeu, cu atât este mai mare păcatul celor care o nesocotesc. Cea mai groaznică nenorocire care se putea petrece căzuse asupra lui Israel. Chivotul legământului fusese capturat şi se afla în posesia duşmanului. Slava se îndepărtase într-adevăr de la Israel când simbolul prezenţei permanente şi puterii lui Iehova a fost mutat din mijlocul lor.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 584 engl.

b. Când un sol a venit alergând pentru a aduce vestea tristă lui Eli, cum au reacţionat marele preot şi poporul din Şilo? 1 Samuel 4:12-18.

Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo în aceaş zi cu hainele sfîşiate, şi cu capul acoperit cu ţărână. Când a ajuns, Eli, aştepta, stând pe un scaun lângă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat. Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce înseamnă zarva aceasta?” Şi îndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta. Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă. Omul i-a zis lui Eli: „Vin de pe câmpul de bătaie, şi din câmpul de bătaie am fugit astăzi”. Eli a zis: „Ce s-a întâmplat, fiule?” Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea Filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrângere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.” Abea a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani. (1 Samuel 4:12-18).

„Gândul că păcatul [lui Eli] dezonorase astfel pe Dumnezeu şi făcuse ca prezenţa Lui să se retragă de la Israel, a fost mai mult decât putea să îndure; a rămas fără putere, a căzut şi ,şi-a rupt gâtul şi a murit’. (1 Samuel 4:18).” – Idem., pg. 585.

c. În ce fel a fost adusă în faţa izraeliţilor acestă experienţă îngrozitoare în mod repetat şi cu ce scop? Psalmii 78:56-61; Ieremia 7:12,14.

Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s-au răzvrătit împotriva Lui, şi n-au ţinut poruncile Lui. Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte, ca un arc înşelător, L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor. Dumnezeu a auzit, şi Ş-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel. A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni. Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului. (Psalmii 78:56-61).

„Duceţi-vă, deci, la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut, din pricina răutăţii poporului Meu Israel! Ieremia 7:12

…voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo. (Ieremia 7:14).

„[Fiii oamenilor] au refuzat să asculte de glasul lui Dumnezeu din creaţia Sa, din avertismentele, sfaturile şi mustrările cuvântului Său şi astfel El a fost forţat să le vorbească prin pedepse.” – Idem., pg. 588.

Vineri 22 aprilie

ÎNREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Unde şi-au stabilit israeliţii sediul în ţara promisă şi unde şi-au mutat mai târziu sanctuarul?

b. Descrieţi situaţia din Israel în zilele preotului Eli.

c. De ce l-a considerat Dumnezeu răspunzător pe Eli?

d. Cum deosebeşte Biblia o educaţie corectă de una greşită?

e. Ce a dorit Dumnezeu să-i înveţe pe israeliţi prin tragicul eveniment de la Şilo?