Lecţia 5. Simbolul prezenţei lui Dumnezeu se întoarce în Israel

„Şi Filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi au zis: ,Ce să facem cu chivotul Domnului?’ ” (1 Samuel 6:2).

„Şapte luni întregi a rămas chivotul în ţara filistenilor. În tot acest timp, israeliţii nu au făcut nici o încercare de a recupera simbolul prezenţei lui Iehova. Dar filistenii erau acum la fel de nerăbdători să scape de puterea sa după cum fuseseră să o obţină.” – The Signs of Times, 12 ianuarie 1882. Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 586-591 engl., cap. Chivotul şi legământul luat de filisteni.

Duminică 24 aprilie

1. CHIVOTUL TRIMIS ÎNAPOI

a. Când filistenii şi-au dat seama că L-au insultat pe Dumnezeul lui Israel prin faptul că au luat chivotul – simbolul prezenţei divine – ce au decis ei să facă? 1 Samuel 6:1-3.

Chivotul Domnuluui a fost şapte luni în ţara Filistenilor.Şi Filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.” Ei au răspuns: „Dacă trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi cu mâna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veţi vindeca, şi veţi şti... pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.” (1 Samuel 6:1-3).

„Conform superstiţiilor lor dominante, domnitorii filisteni au îndrumat poporul să facă reprezentări ale plăgilor prin care fuseseră loviţi.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 587 engl.

b. În ce fel a fost chivotul înapoiat ţării şi poporului lui Israel? Rezumaţi evenimentul descris în 1 Samuel 6:7-9,14,15.

Acum, faceţi un car nou de tot, şi luaţi două vaci tinere care dau ţîţă şi care n-au tras la jug; înjugaţi vacile la car, şi mânaţi înapoi acasă viţeii lor care se ţin după ele. Să luaţi chivotul Domnului, şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într-o ladă, lucrurile din aur pe care le daţi Domnului ca dar pentru vină; apoi să-l trimiteţi, şi va pleca. Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.” (1 Samuel 6:7-9).

Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş, şi s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului. Leviţii au pogorât chivotul Domnului, şi lada de lângă el în care se aflau lucrurile din aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot şi jertfe. (1 Samuel 6:14,15).

c. Pentru lipsa de respect faţă de semnul prezenţei lui Dumnezeu, de ce au fost israeliţii pedepsiţi mai aspru decât filistenii? 1 Samuel 6:19,20; Iacov 4:17.

Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) şaptezeci de oameni din popor. Şi poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie. Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu Sfânt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?” (1 Samuel 6:19,20).

Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat! (Iacov 4:17).

„Filistenii, care nu aveau o cunoştinţă a legii lui Dumnezeu, aşezaseră chivotul într-un car când l-au înapoiat lui Israel şi Domnul a acceptat efortul pe care l-au făcut. Dar israeliţii cunoşteau cerinţele clare ale voinţei lui Dumnezeu cu privire la aceste chestiuni şi desconsiderarea acestor instrucţiuni a fost dezonorantă pentru Dumnezeu.” – Idem., pg. 706 engl.

Luni 25 aprilie

2. CHIVOTUL MUTAT LA CHIRIAT-IEARIM

a. Deoarece supravieţuitorilor de la Bet-Şemeş le-a fost teamă să aibă chivotul lui Dumnezeu în mijlocul lor, în ce alt loc l-au trimis? Cât timp a stat acolo? Între timp, ce a fost condus poporul lui Israel să facă şi de ce? 1 Samuel 6:21; 7:1,2.

Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; pogorâţi-vă şi suiţi-l la voi.” (1 Samuel 6:21).

Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului. Trecuse destulă vreme din ziua când fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul. (1 Samuel 7:1,2).

b. Ce l-a instruit Samuel – marele preot, profet şi judecător – pe popor să facă mai întâi pentru a ieşi din situaţia dificilă produsă de apostazie? 1 Samuel 7:3. În ce fel este aceasta o lecţie pentru noi astăzi?

Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele..., îndreptaţi-vă inima...... spre Domnul, şi slujiţi-I numai... Lui; şi El vă va izbăvi din mâna Filistenilor.” (1 Samuel 7:3).

„Ca proprietate plătită de Dumnezeu, nouă ni se cere să lucrăm aşa cum a lucrat Hristos în serviciul Său divin, nu conform înclinaţiilor noastre naturale, ci în armonie cu spiritul lui Dumnezeu. Dar vieţile oamenilor, aşa cum le dezvăluie Evanghelia, sunt pline de păcat. Prin cedarea la ispită, ei şi-au slăbit puterea lor de a se supune. Inimile lor sunt ,nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rele’. (Ieremia 17:9). Ei sunt morţi în greşeli şi păcate şi prin propria lor putere nu pot face nici un bine. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu într-un mod corespunzător, noi trebuie să fim ,născuţi din nou’. (Ioan 3:7). Trebuie să dăm la o parte înclinaţiile noastre fireşti, care sunt în contrast marcant cu Duhul lui Dumnezeu. Trebuie să fim transformaţi în bărbaţi şi femei noi în Hristos Isus. Vieţile noastre vechi, nereînnoite trebuie să facă loc unei vieţi noi – o viaţă plină de dragoste, încredere, ascultare de bunăvoie… Dacă schimbarea nu va avea loc, nu vom putea să-L servim pe Dumnezeu cum trebuie. Lucrarea noastră va fi nedesăvârşită; planuri pământeşti vor fi introduse; foc străin, dezonorându-L pe Dumnezeu, va fi oferit. Vieţile noastre vor fi nesfinte şi nefericite, pline de nelinişte şi necaz. Schimbarea inimii, reprezentată prin naşterea din nou, poate să se producă doar prin lucrarea eficientă a Duhului Sfânt. Doar el poate să ne cureţe de toate nedesăvârşirile. Dacă i se permite să ne modeleze şi să ne transforme inimile, vom putea fi în stare să discernem caracterul împărăţiei lui Dumnezeu şi să ne dăm seama de nevoia de schimbare pe care trebuie să o suferim înainte de a obţine intrarea în împărăţia aceasta. Mândria şi dragostea de sine I se împotrivesc Duhului lui Dumnezeu; fiecare înclinaţie firească a sufletului se împotriveşte schimbării, de la importanţa de sine şi mândrie la supunere şi umilinţă în Hristos. Dar, pentru a călători pe cărarea spre viaţa veşnică, nu trebuie să ascultăm de şoaptele eului.” – The Youth’s Instructor, 9 septembrie 1897.

Marţi 26 aprilie

3. CHIVOTUL ÎN DRUM SPRE IERUSALIM

a. Când David a fost instalat pe tronul lui Israel, ce a decis să facă cu privire la chivotul lui Dumnezeu? 1 Cronici 13:1-6.

David a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi mai marii. Şi David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă găsiţi cu cale, şi dacă lucrul acesta vine de la Domnul, Dumnezeul nostru, să trimitem în toate părţile la fraţii noştri care au rămas în toate ţinuturile lui Israel, şi la preoţi şi Leviţi în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se strângă la noi, şi să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, căci nu ne-am mai îngrijit de el de pe vremea lui Saul.” Toată adunarea a Hotărât să facă aşa, căci lucrul acesta a părut bun întregului popor. David a strâns pe tot Israelul, de la Şilhor în Egipt, până la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu. Şi David, împreună cu tot Israelul, s-a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care şade între heruvimi. (1 Cronici 13:1-6).

„David a strâns treizeci de mii dintre căpeteniile lui Israel, deoarece dorea să facă din acea ocazie o scenă de mare bucurie şi de manifestare impunătoare. Poporul a răspuns cu bucurie la chemare. Marele preot, cu fraţii săi din serviciul sfânt, cu prinţii şi conducătorii seminţiilor, s-au adunat la Chiriat-Iearim. David era aprins de zel sfânt. Chivotul a fost scos din casa lui Abinadab şi aşezat într-un car nou tras de boi, în timp ce doi dintre fii lui Abinadab se îngrijeau de el. Bărbaţii lui Israel mergeau în urmă cu strigăte triumfătoare şi cântece de veselie, alăturându-se în cântec sunetelor scoase de instrumentele muzicale; ,David şi toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu … harfe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere şi cu ţimbale.’ (2 Samuel 6:5). De mult nu mai văzuse Israel o astfel de scenă triumfală. Cu bucurie solemnă, marea procesiune se întindea şerpuind de-a lungul dealurilor şi văilor către Oraşul Sfânt.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 704, 705 engl.

b. Ce s-a întâmplat pe drum în timp ce David şi poporul duceau chivotul lui Dumnezeu? 2 Samuel 6:5-10.

David şi toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente din lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale. Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lângă chivotul lui Dumnezeu. David s-a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupându-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). David s-a temut de Domnul în ziua aceea şi a zis: „Cum să intre chivotul Domnului la mine?” N-a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. (2 Samuel 6:5-10).

„O groază neaşteptată s-a aşternut asupra mulţimii ce se bucura. David a fost uluit şi foarte îngrijorat şi în inima lui şi-a pus problema dreptăţii lui Dumnezeu. El încercase să onoreze chivotul ca pe simbolul prezenţei divine. De ce fusese atunci trimisă îngrozitoarea pedeapsă ce a transformat un moment de veselie într-o ocazie de durere şi jale?... Pieirea lui Uza a fost o pedeapsă divină din cauza încălcării unei porunci deosebit de clare. Prin Moise, Domnul dăduse instrucţiuni speciale cu privire la transportarea chivotului. Nimeni în afară de preoţi, urmaşii lui Aron, nu trebuia să-l atingă şi nici măcar să-l privească descoperit... Astfel, în transportarea chivotului de la Chiriam-Iearim, se dăduse pe faţă o nesocotire directă şi de neiertat a instrucţiunilor Domnului.” – Idem., pg.705 engl.

Miercuri 27 aprilie

4. CHIVOTUL ÎN CASA LUI OBED-EDOM

a. În timp ce chivotul a rămas în casa lui Obed-Edom şi în timp ce David a avut timp să-şi analizeze inima, de ce a fost îndreptată atenţia întregului Israel spre Obed-Edom şi casa lui? 2 Samuel 6:11.

Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvântat pe Obed-Edom şi toată casa lui. (2 Samuel 6:11).

„Simţind că inima sa nu era într-o relaţie perfectă cu Dumnezeu, David, văzând lovitura dată lui Uza, s-a temut de chivot, ca nu cumva vreun păcat de-al său să aducă pedepse asupra sa...

Asupra lui David, mustrarea Domnului a avut efect. El a fost făcut să-şi dea seama, aşa cum niciodată nu o mai făcuse, de sfinţenia legii lui Dumnezeu şi de nevoia ascultării stricte. Binecuvântarea arătată casei lui Obed- Edom l-a făcut pe David să spere din nou că chivotul ar putea să aducă binecuvântare pentru el şi poporul Său.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 706 engl.

b. Ce ar trebui să învăţăm din binecuvântările revărsate asupra lui Obed-Edom? Psalmii 140:13.

Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta. (Psalmii 140:13).

„Să ne rugăm pentru binecuvântarea prezenţei continue a lui Hristos în căminurile noastre. Să ne luăm timp să-i învăţăm pe copiii noştri lecţii de credinţă şi încredere în El. Noi putem crede că făcând aceasta neglijăm munca pe care o avem, dar aşa e? Niciodată nu vom pierde dacă ne vom face timp să-L căutăm pe Dumnezeu pentru binecuvântările Sale.” – The Signs of Times, 3 martie 1909.

c. Ce s-a făcut cu chivotul după o perioadă de trei luni? 2 Samuel 6:12,17; 1 Cronici 15:1-3.

Au venit şi au spus împăratului David: „Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei.

După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus... înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţumire. (2 Samuel 6:12,17).

David şi-a zidit case în cetatea lui David; a pregătit un loc chivotului lui Dumnezeu, şi a ridicat un cort pentru el. Atunci David a zis: „Chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decât de Leviţi, căci pe ei i-a ales Domnul să ducă chivotul lui Dumnezeu şi să-I slujească pe vecie. Şi David a strâns tot Israelul la Ierusalim ca să suie chivotul Domnului la locul pe care i-l pregătise. (1 Cronici 15:1-3).

„După trei luni, [David] a decis să facă o nouă încercare de a muta chivotul şi, acum, s-a străduit cu seriozitate să dea atenţie fiecărui amănunt din indicaţiile Domnului. Au fost chemaţi din nou conducătorii naţiunii şi o mare mulţime s-a strâns la locuinţa Gatitului. Cu grijă plină de respect sfânt, chivotul a fost aşezat pe umerii bărbaţilor numiţi prin voinţă divină, mulţimea s-a aliniat şi cu inimile tremurând, marea procesiune a pornit din nou la drum. După ce au înaintat şase paşi, trompeta a dat oprirea. Din porunca lui David urmau să aducă jertfe din ,boi şi viţei graşi’. Bucuria a luat acum locul fricii şi groazei.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 706 engl.

Joi 28 aprilie

5. CHIVOTUL ADUS LA IERUSALIM

a. Pe măsură ce procesiunea ce urma chivotului s-a apropiat de capitală, ce cântec a fost intonat de sute de voci? Psalmii 24:7-10.

Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! „Cine este acest Împărat al slavei?” -Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! „Cine este acest Împărat al slavei?” -Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! (Oprire). (Psalmii 24:7-10).

„Procesiunea triumfală s-a apropiat de capitală, venind după simbolul sfânt al Regelui lor nevăzut. Atunci, o izbucnire în cântec a cerut străjerilor de pe ziduri să deschidă larg porţile Cetăţii Sfinte: [citat Psalmii 24:7-10].” – Patriarhi şi profeţi, pg. 707 engl.

b. Ce efect a avut aducerea chivotului lui Dumnezeu asupra poporului? 1 Cronici 16:7,30-36.

În ziua aceea David a însărcinat pentru întâiaş dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului. (1 Cronici 16:7).

Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului! Căci lumea este întărită, şi nu se clatină. Să se bucure cerurile, şi să se veselească pământul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte! Să urle marea cu tot ce este în ea! Câmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea! Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul. Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac! Ziceţi: „Mântuieşte-ne, Dumnezeul mântuirii, strânge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel Sfânt, şi să ne punem slava în a Te lăuda! Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul a zis: „Amin!” şi lăuda pe Domnul! (1 Cronici 16:30-36).

„Ceremoniile solemne care au însoţit mutarea chivotului au făcut o impresie de durată asupra poporului lui Israel, trezind un interes mai adânc faţă de serviciul sanctuarului şi aprinzând din nou zelul lor pentru Iehova. David s-a străduit ca, prin tot ce-i stătea la îndemână, să adâncească aceste impresii. Folosirea cântecelor a devenit o regulă a închinării religioase şi David a compus psalmi, nu doar pentru a fi folosiţi de preoţi în serviciul sanctuarului, ci şi pentru a fi cântaţi de către popor în călătoriile lor spre altarul naţional cu ocazia sărbătorilor anuale. Influenţa exercitată astfel a avut o întindere mare şi a dus la eliberarea naţiunii de idolatrie.” – Idem., pg. 711.

c. Conform planului lui Dumnezeu, ce fel de arme ar fi trebuit să folosească Israel pentru a cuceri naţiunile învecinate? Deuteronom 1:30; 3:21,22; 2 Cronici 20:21,22.

Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt. (Deuteronom 1:30).

În vremea aceea, am poruncit lui Iosua, şi i-am zis: „Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge. Nu te teme de ei; căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El însuşi pentru voi.” (Deuteronom 3:21,22).

Apoi în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi cari, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!” În clipa când au început cântările şi laudele. Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. (2 Cronici 20:21,22).

Vineri 29 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. De ce au hotărât filistenii să înapoieze lui Israel chivotul lui Dumnezeu?

b. Ce deosebire a făcut Dumnezeu între evrei şi neamuri când i-a pedepsit pe cei care s-au ocupat de chivot? De ce s-a făcut o astfel de deosebire?

c. Cu ce condiţie îl proteja Dumnezeu pe Israel de duşmanii săi?

d. Ce primire a fost făcută cu ocazia sosirii chivotului în Ierusalim?

e. Care era principala „armă” de care avea Israel nevoie pentru a domina alte naţiuni? Ce a fost întotdeauna mai important decât sabia?