Lecţia 2. Comunicarea dintre cer şi pământ

„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul.” (Evrei 1:1,2).

„După căderea în păcat [a lui Adam], Dumnezeu urma să comunice cu omul doar prin Hristos şi îngeri.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 51, engl.

Recomandare pentru studiu: Istoria mântuirii, pg. 48-51 engl.

Duminică 3 aprilie

1. COMUNICAREA PRIN HRISTOS (exemple )

a. Cum a predicat Hristos „celor din temniţă”, care erau „morţi” în păcat (Isaia 42:7; Efeseni 2:1)? 1 Petru 3:18-20; 4:6.

…să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. (Isaia 42:7).

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre. (Efeseni 2:1).

Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 3:18-20).

Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh. (1 Petru 4:6.)

b. Cine a fost Solul care a vorbit cu Avraam după ce ceilalţi doi soli cereşti au plecat spre Sodoma? Geneza 18:2,13,17,32,33.

2 Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor de la uşa cortului şi s-a aplecat până la pământ.

13 Domnul i-a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care Sunt bătrână?”

17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?...

32 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui. (Geneza 18:2,13,17,32,33).

„Doi dintre solii cereşti au plecat lăsându-l pe Avraam singur cu El, cel pe care el Îl recunoştea acum ca fiind Fiul lui Dumnezeu.”– Patriarhi şi profeţi,pg. 139 engl.

c. Cine a fost Domnul cu care s-a luptat Iacov până ce a primit binecuvântarea dorită ce reprezenta asigurarea iertării de păcate? Geneza 32:24-30.

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov” a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu) „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” (Geneza 32:24-30).

„Lupta a continuat până aproape la revărsatul zorilor, când străinul şi-a pus degetul pe coapsa lui Iacov; el a fost schilodit pe moment. Patriarhul a înţeles acum natura adversarului său. Şi-a dat seama că se luptase cu un sol ceresc şi că acesta fusese motivul pentru care eforturile sale aproape supraomeneşti nu-i aduseră biruinţa. Fusese Hristos, ,Îngerul legământului’, cel care i se descoperise lui Iacov.” – Idem., pg. 197 engl.

Luni 4 aprilie

2. COMUNICAREA PRIN HRISTOS (mai multe exemple )

a. Cum i S-a descoperit Hristos lui Moise? Exodul 3:1-6; Evrei 11:24-27.

Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustie şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ Sfânt.” Şi a adăugat: „Eu Sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu. (Exodul 3:1-6).

Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. (Evrei 11:24-27).

„Moise era pe deplin încrezător în Dumnezeu pentru că avea credinţa cea bună... El Îl vedea şi Îl recunoştea pe Dumnezeu în fiecare amănunt al vieţii sale şi simţea că se află sub ochiul Atotvăzătorului.” – Testimonies, vol. 5, pg. 651, 652 engl.

b. Cum li S-a descoperit Hristos lui Iosua şi Ghedeon? Iosua 5:13- 15; Judecători 6:22-24.

Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii, şi s-a uitat. Şi iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el, şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” El a răspuns: „Nu, ci Eu Sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat, şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Şi Căpetenia oştirii Domnului i-a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este Sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa. (Iosua 5:13- 15).

Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă-n faţă”. Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri”. Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i-a pus numele „Domnul păcii”: altarul acesta este şi astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer. (Judecători 6:22-24).

c. Cum i S-a descoperit Hristos lui Saul, numit mai târziu Pavel? Fapte 9:1-6.

Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot, şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis Domnul „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” (Fapte 9:1-6).

„În Fiinţa strălucită care a stat înaintea sa, [Saul] L-a văzut pe Cel crucificat.”

d. Cum ne este descoperit Hristos astăzi? Ioan 5:39; 17:17.

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. (Ioan 5:39).

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17).

„Hristos a poruncit tuturor să cerceteze Scripturile. Căutătorul priceput şi cel care doreşte să cunoască pentru el însuşi ce este adevărul, îşi exercită puterile mentale pentru a căuta adevărul aşa cum este el în Isus. Orice neglijare, în acest domeniu, se face punând sufletul în pericol. Trebuie să cunoaştem, în mod personal, condiţiile cerute pentru a dobândi viaţa veşnică. Noi trebuie să ştim care este glasul lui Dumnezeu, ca să trăim prin orice cuvânt care iese din gura Lui. Nu putem permite ca aceste întrebări să-şi găsească răspuns prin mintea sau judecata altuia. Trebuie să cercetăm atent Scripturile cu inima deschisă pentru a primi lumina şi dovezile adevărului. Nu putem încredinţa mântuirea sufletelor noastre în mâinile predicatorilor, tradiţiilor lipsite de temei, autorităţilor omeneşti sau ale înşelătorilor. Trebuie să ştim pentru noi înşine ce a spus Dumnezeu. Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu şi vrem să ştim, trebuie să ştim, care sunt condiţiile cerute de la acei ce urmează să fie moştenitori ai mântuirii, în caz contrar vom muri în păcatele noastre. Studiul nostru nu trebuie să fie părerile oamenilor, credinţa maselor sau spusele părinţilor bisericii. Nu ne putem încrede în vocea mulţimii, ci vrem să ştim care este glasul lui Dumnezeu, care este voinţa Sa descoperită. Avem cuvintele Sale şi noi trebuie să căutăm adevărul ca pe o comoară ascunsă.” – The Review and Herald, 8 martie 1887.

Marţi 5 aprilie

3. COMUNICAREA PRIN DUHUL SFÂNT

a. Ce dovadă arată că Dumnezeu a comunicat cu servii Săi prin Duhul Sfânt? Fapte 13:2; 15:28; 16:7; 21:4.

Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” (Fapte 13:2).

Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie… (Fapte 15:28).

Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. (Fapte 16:7).

Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. (Fapte 21:4).

„Prin planul de mântuire a fost deschisă însă o cale prin care locuitorii pământului să poată să comunice încă cu cerul. Dumnezeu a comunicat cu oamenii prin Duhul Său cel Sfânt şi lumina divină a fost răspândită în lume prin descoperirile date servilor Săi credincioşi.” – Marea luptă, pg. v engl.

b. Povestiţi viziunea în care apostolul Petru a văzut o faţă de masă mare plină cu dobitoace cu patru picioare. Cine i-a vorbit cu această ocazie? Fapte 10:11-15,19,28; 11:7-12.

A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (Fapte 10:11-15).

19 Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni…

28 „Ştiţi” le-a zis el „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. (Fapte 10:19,28).

Şi am auzit un glas, care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.” Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.” Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer. Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stat la poarta casei, în care eram. Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului. (Fapte 11:7-12).

„[Petru] a relatat viziunea în care Dumnezeu i-a aşezat în faţă o faţă de masă plină cu tot felul de dobitoace cu patru picioare.” – Istoria faptelor apostolilor, pg.193 engl.

c. Prin cine a dat Dumnezeu revelaţii servilor Săi, profeţii? Evrei 1:1; 2 Petru 1:21.

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu… (Evrei 1:1).

Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt. (2 Petru 1:21).

d. Ce este esenţial pentru a avea o înţelegere reală a Cuvântului lui Dumnezeu? 1 Corinteni 14:15; Proverbe 1:23.

Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. (1 Corinteni 14:15).

Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele... (Proverbe 1:23).

„Duhul lui Dumnezeu a iluminat fiecare pagină a Scrierilor Sfinte…. Duhul Sfânt, strălucind asupra paginii sfinte, ne va facilita înţelegerea, pentru a cunoaşte ce este adevărul.” – Mărturii pentru predicatori, pg. 112 engl.

„Noi Îl primim pe Hristos prin cuvântul Său şi Duhul Sfânt ne este dat pentru a ne ajuta să înţelegem cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a aduce în inimile noastre adevărurile sale. Trebuie să ne rugăm zilnic ca, pe măsură ce citim cuvântul Său, Dumnezeu să trimită Duhul Său să ne descopere adevărul care va da tărie sufletelor noastre pentru a întâmpina nevoile zilei.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg.112, 113 engl.

„Când cugetăm în inima noastră la cuvintele inspiraţiei, acestea vor fi ca nişte pâraie curgând din râul cu apa vieţii. Mântuitorul S-a rugat ca minţile ucenicilor să fie deschise înţelegerii Scripturilor. Şi ori de câte ori studiem Biblia cu rugăciune din inimă, Duhul Sfânt ne este aproape ca să ne lămurească sensurile cuvintelor pe care le citim.” – Înalta noastră chemare, pg. 205 engl.

Miercuri 6 aprilie

4. COMUNICARE PRIN ÎNGERI

a. Daţi exemple de îngeri din ceruri care au comunicat cu fiinţele omeneşti.

• Din Vechiul Testament: Genesa 16:7-11; 19:1; 1 Regi 19:5-7.

• Din Noul Testament: Luca 1:11-13,28-30, Matei 28:5; Fapte 12:7-11.

Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. El a zis: „Agar, roaba Sarei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta şi supune-te sub mâna ei.” Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi ea va fi atât de multă la număr că nu va putea fi numărată.” Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mâhnirea ta. (Genesa 16:7-11).

Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. (Genesa 19:1).

S-a culcat şi a adormit sub un ienuper. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” El s-a uitat, şi la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” (1 Regi 19:5-7).

Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. (Luca 1:11-13).

Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. (Luca 1:28-30).

Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. (Matei 28:5).

Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâni. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine.” Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. După ce au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta din fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său, şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul Iudeu.” (Fapte 12:7-11).

„Îngerii sunt trimişi în misiune de îndurare către copiii lui Dumnezeu…. Îngeri sfinţi au slujit, în toate veacurile, poporului lui Dumnezeu.” – Marea luptă, pg. 512 engl.

„Până când intervenţiile providenţiale ale lui Dumnezeu nu vor fi văzute în lumina veşniciei, nu vom înţelege ce datorăm grijii şi intervenţiei îngerilor Săi sfinţi. Fiinţele cereşti au jucat un rol activ în treburile oamenilor. Au apărut îmbrăcaţi în haine ce străluceau ca fulgerul, au venit ca oameni, în haine de drumeţi. Au acceptat ospitalitatea căminelor omeneşti; au servit ca ghizi pentru călătorii prinşi de noapte pe drum. Au dejucat planurile jefuitorilor şi au abătut loviturile celui rău. Deşi, fără ştiinţa conducătorilor acestei lumi, îngerii au vorbit adesea în consiliile lor, ochii omeneşti i-au privit. Urechile omeneşti au ascultat apelurile lor. În sala de consiliu şi în tribunal, solii cereşti au pledat cauza celui persecutat şi oprimat. Ei au dejucat intenţii şi au împiedicat rele care ar fi adus prejudicii şi suferinţă copiilor lui Dumnezeu.” – Educaţia, pg. 304, 305 engl.

b. Ce ni se spune despre lucrarea îngerilor lui Dumnezeu? Evrei 1:13,14; 13:2.

Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?” Nu Sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea? (Evrei 1:13,14).

Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri. (Evrei 13:2).

„[În şcoala din ceruri] fiecare mântuit va înţelege lucrarea îngerilor în viaţa sa. Îngerul care a fost păzitorul lui de la început, îngerul care i-a vegheat paşii şi i-a acoperit capul în ziua primejdiei, îngerul care a fost cu el în valea umbrei morţii, care a însemnat locul său de odihnă şi care a fost primul care l-a întâmpinat în dimineaţa învierii – cum va fi să vorbim cu el şi să aflăm despre istoria intervenţiei divine în viaţa noastră, a cooperării cereşti în fiecare lucrare în folosul omului!” – Idem., pg. 305 engl.

Joi 7 aprilie

5. COMUNICAREA PRIN INTERMEDIUL SANCTUARULUI

a. Cum şi-a făcut Dumnezeu cunoscută adesea voinţa prin Urim (însemnând „lumini”) şi Tumim (însemnând „desăvârşire” sau „deplinătate”)? Exodul 28:30; Deuteronom 33:8.

Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului. (Exodul 28:30).

Despre Levi a zis: „Tumim şi urim au fost încredinţaţi bărbatului Sfânt, Pe care l-ai ispitit la Masa, şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.” (Deuteronom 33:8).

„La dreapta şi la stânga pieptarului, se aflau două pietre mari, foarte strălucitoare. Acestea erau cunoscute ca Urim şi Tumim. Prin ele voia lui Dumnezeu se făcea cunoscută cu ajutorul marelui preot. Când erau aduse înaintea Domnului chestiuni care trebuia decise, un halo de lumină, care înconjura piatra preţioasă din dreapta, era o dovadă a consimţământului sau aprobării divine, în timp ce un nor, care umbrea piatra din stânga, era o dovadă a refuzului sau a dezaprobării.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 351 engl.

b. Unde, cum şi când a fost adesea auzită vocea lui Dumnezeu vorbind marelui preot? Exodul 25:22; 29:42,43; Leviticul 1:1; Numeri 12:5.

Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. (Exodul 25:22).

Aceasta este arderea-de-tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întâlni cu voi şi îţi voi vorbi. Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea. (Exodul 29:42,43).

Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din Cortul Întâlnirii şi a zis… (Leviticul 1:1).

Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor, şi a stat la uşa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi. (Numeri 12:5).

„Când marele preot intra în Sfânta Sfintelor o dată pe an şi îşi făcea lucrarea înaintea chivotului în prezenţa înfricoşătoare a lui Dumnezeu, el întreba şi Dumnezeu îi răspundea adesea cu o voce ce se putea auzi. Când Domnul nu-i răspundea cu vocea Sa, El făcea ca raze sfinte de lumină şi slavă să se aşeze pe heruvimul din dreapta chivotului, ca aprobare sau favoare. Dacă cererile lor erau refuzate, un nor se lăsa asupra heruvimului

din stânga.” – Istoria mântuirii, pg. 184 engl.

Vineri 8 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Daţi exemple despre modul în care Dumnezeu a vorbit cu patriarhii.

b. Daţi exemple despre modul în care Dumnezeu a vorbit cu profeţii.

c. Care este modul cel mai obişnuit de a-L „auzi” pe Dumnezeu?

d. Ce rol au avut şi au îngerii în comunicarea lui Dumnezeu cu noi?

e. Cum a comunicat Dumnezeu în vechime cu poporul Său prin intermediul sanctuarului?